Lucrezia Tornabuoni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lucrezia Tornabuoni
Portretul Lucreziei Tornabuoni la Galeria Națională din Washington, D.C.
Portretul Lucreziei Tornabuoni la Galeria Națională din Washington, D.C.
Căsătorit(ă) cu Piero di Cosimo de' Medici
Casa regală Tornabuoni prin naștere
Medici prin căsătorie
Tată Francesco di Simone Tornabuoni
Mamă Nanna di Niccolo di Luigi Guicciardini
Naștere 22 iunie 1425(1425-06-22)
Florența, Republica Florenței
Deces 28 martie 1482 (56 de ani)
Florența, Republica Florenței

Lucrezia Tornabuoni (22 iunie 1425 - 28 martie 1482) a fost fiica lui Francesco di Simone Tornabuoni și a soției sale, Nanna di Niccolo di Luigi Guicciardini.

În anul 1444, Lucrezia s-a căsătorit cu Piero di Cosimo de' Medici, fiul lui Cosimo de' Medici, un bancher bogat din Florența. Familia Tornabuoni trăia în exil iar Cosmio i-a ajutat să se reîntoarcă în Florența.

Căsătoria și copii[modificare | modificare sursă]

Piero și Lucrezia au avut împreună șase copii, dar doi dintre ei au murit la naștere. Copii care au supraviețuit sunt:

Lucrezia a fost o femeie înțeleaptă și tolerantă. A acceptat să o crească pe Maria, fiica nelegitimă a lui Piero, împreună cu proprii ei copii.

Lucrezia și Piero s-au asigurat că aceștia primesc o educație bună în cultură, arte plastice și pictură și s-au angajat să fie educați în filzofie, contabilitate și politică.

Lucrezia și Piero voiau să fie acceptați și în afara Florenței, în special în Roma. Pentru a îmbunătăți starea socială a familiei, Lucrezia a aranjat o căsătorie pentru fiul ei, Lorenzo, cu Clarice Orsini. Zestrea fetei a fost de 6.000 de florentini.

Cultura[modificare | modificare sursă]

Lucrezia a scris sonete, pe care le citea faimoșilor poeți, comparându-și propria artă cu a lor. Nimeni nu știe data reală când acestea au fost scrise. Cinci dintre ele sunt cu temă religioasă (povești sacre), opt imnuri și un cântec inspirat din creațiile artiștilor. A scris povești despre Esther, Susanna, Tobias, Ioan Botezătorul și Iuda.

Viața politică[modificare | modificare sursă]

Alături de soțul ei, Lucrezia a ajutat la crearea unor punți de legătură între familia soțului ei și nobilime.

Piero a murit în 1469 de gută și boală la plămâni. După moartea sa, ea a obținut mai multă libertate și a cumpărat bunuri imobiliare, atât în Florența cât și la Pisa.

Lucrezia a murit în 1482 la vârsta de 56 de ani.