Valentina Visconti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Valentina Visconti
Ducesă de Orléans
Valentina Visconti, scenă din romanul lui Dumas, "Isabeau de Bavaria", 1837
Valentina Visconti, scenă din romanul lui Dumas, "Isabeau de Bavaria", 1837
Căsătorit(ă) cu Ludovic I, Duce de Orléans
Urmași
Charles, Duce de Orléans
Ioan, Duce de Angoulême
Filip, Conte de Vertus
Margareta, Contesă de Vertus
Casa regală Casa de Visconti
Tată Giangaleazzo Visconti
Mamă Isabelle de Valois
Naștere 1368
Milano
Deces 4 decembrie 1408(1408-12-04) (c.40 ani)
Blois

Valentina Visconti (1368 – d. 4 decembrie 1408) a fost contesă suverană de Vertus și ducesă consort de Orléans ca soție a lui Ludovic I, Duce de Orléans, fratele mai mic al regelui Carol al VI-lea al Franței.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Milano și a fost fiica primului Duce de Milano, Giangaleazzo Visconti, și a primei lui soții, Isabelle de Valois, fiica regelui Ioan al II-lea al Franței. Prin mama ei, a fost contesă suverană de Vertus din 1372, titlu pe care l-a împărțit cu soțul ei.

S-a măritat cu vărul ei primar, Louis de Valois, în septembrie 1389 printr-o dispensă papală. Contractul ei de căsătorie stipula că dacă nu va avea moștenitori pe linie masculină, ea va moșteni dominioanele Visconti. Din acest motiv, nepotul ei, Ludovic al XII-lea al Franței, va pretinde ducatul Milano și va începe războaiele italiene.

Din cauza intrigilor de la curte lui Carol al VI-lea și a dușmăniei reginei Isabeau de Bavaria, Valentina a fost exilată de la curte și a părăsit Parisul. Au existat zvonuri conform cărora Isabeau avea o relație cu Louis și Valentina era foarte apropiată de rege, care se afla într-o foarte proastă stare mentală.

Patroană a poetei Eustache Deschamps, care a scris o poezie în onoarea ei, ea a fost, de asemenea, mama unuia dintre cei mai faimoși poeți francezi, Charles de Orléans.

Soțul ei a fost ucis de vărul și rivalul său politic, Ioan al II-lea de Burgundia în 1407. Valentina a supraviețuit soțului ei numai puțin peste un an; a murit la Blois la vârsta de 40 de ani.

Copii[modificare | modificare sursă]

Printre descendenții ei a fost și regele Henric al IV-lea al Franței (1553–1610), fondator al Casei de Bourbon.[2]

Note[modificare | modificare sursă]