Céline Dion

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Céline Dion
Celine Dion Concert Singing 'Taking Chances' 2008.jpg
Céline Dion interpretând melodia „Taking Chances” în cadrul unui concert susținut la data de 19 august, 2008 în Bell Centre, Montreal, Canada.
Informații generale
Nume naștere Céline Marie Claudette Dion
Data și locul nașterii 30 martie 1968 (1968-03-30) (46 de ani)
Canada Charlemagne, Quebec, Canada
Origine Canada Montreal, Quebec, Canada
Gen muzical Pop, pop-rock
Ocupație Cântăreață, textieră, compozitoare
Tipul de voce Soprană
Ani de activitate 1980 - 2000; 2002 - prezent
Case de discuri 550/Epic/Sony (1986 - 2004)
Epic (2004-2007)
Sony/Columbia (2007 - prezent)
Website www.celinedion.com

Céline Marie Claudette Dion (n. 30 martie 1968, Charlemagne, Quebec), deținătoare a Ordinului Canadei și a Ordinului Național al Québecului, este o cântăreață de muzică pop, textieră și actriță.[1][2] S-a născut într-o familie numerosă, având o situație financiară precară. A devenit cunoscută în lumea francofonă dupa ce René Angélil, ce urma să-i devină soț, și-a ipotecat casa pentru a-i finanța producerea primul album. În 1990 a lansat Unison, material discografic ce i-a adus popularitatea în America de Nord și în alte țări anglofone.[3]

Dion a devenit cunoscută în anii 80 după câștigarea concursurilor Yamaha World Popular Song Festival și a Eurovisionului.[4][5] A urmat lansarea mai multor albume în limba franceză, iar în 1986 a semnat un contract cu Sony Records. În anii 90 a obținut succes la nivel mondial dupa lansarea câtorva materiale discografice de succes în engleză și franceză, devenind unul din cei mai bine vânduți cântăreți din istoria muzicii.[6][7] În anul 1999, Dion a decis să se retragă pentru o perioadă din industria muzicală pentru a petrece mai mult timp cu familia, soțul ei fiind diagnosticat cu cancer.[7][8] A revenit în 2002 în atenția publică și a semnat în același an un contract pe 3 ani (care s-a extins ulterior la o perioadă de aproape 5 ani) pentru a apărea de 5 ori pe săptămână în spectacole organizate la Caesars Palace, Las Vegas.[9][10]

Muzica lui Dion a fost influențată de o mare varietate de genuri muzicale: de la rock și R&B la gosspel și muzică clasică. Deși lansările sale au primit recenzii variate, cântăreața este cunoscută în special pentru abilitățile sale vocale.[11][12][13] În 2004, după ce albumele sale au fost comercializate în peste 175 de milioane de copii, Dion a primit în cadrul premiilor World Music Awards distincția Chopard Diamond Award pentru că a devenit cea mai bine vândută cântăreață a tuturor timpurilor.[14][15] În aprilie 2007, Sony BMG a anunțat că vânzările materialelor discografice ale lui Dion au depășit 200 de milioane de copii.[16]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Viața timpurie[modificare | modificare sursă]

Céline Dion este cel mai mic dintre cei paisprezece copii ai cuplului Adhémar Dion și Thérèse Tanguay, amândoi având descendențe canadiano-franceze. Interpreta a fost crescută ca o romano-catolică în orașul Charlemagne din Quebec, Canada.[7][17] Deși familia ei a întâmpinat dificultăți materiale, cântăreața declară că a avut parte de un cămin fericit.[18] Muzica a reprezentat o parte importantă din viața lor (prenumele „Céline” provine de la piesa omonimă lansată de Hugues Aufray cu doi ani înaintea nașterii ei[19]), aceasta crescând alături de celelalte rude în barul părinților, Le Vieux Baril. Încă din copilărie, Dion își dorea să interpreteze cântece.[11] Într-un interviu din 1994 acordat revistei People, Dion a declarat: „Îmi lipsesc familia și casa mea, dar nu regret că mi-am pierdut adolescența. Aveam un singur vis: să devin cântăreață.”[20]

La vârsta de doisprezece ani, Dion a compus împreună cu mama și cu fratele ei, Jacques, prima sa piesă intitulată „Ce n'était qu'un rêve”.[17] Michel Dondalinger Dion, un alt frate de-al ei, a trimis compoziția lui René Angélil, manager muzical, după ce i-a descoperit numele pe coperta unui album de Ginette Reno.[21] Angélil a fost impresionat de vocea lui Dion și a decis s-o transforme într-un star.[17] Acesta și-a ipotecat casa pentru a obține banii necesari finanțării primului ei album, La voix du bon Dieu, ce a ajuns pe primul loc în clasamentul local, propulsând-o pe Dion la statutul de star în Quebec. În 1982 a participat la concursul Yamaha World Popular Song Festival din Tokyo, Japonia, câștigând premiul pentru Cel mai bun interpret și medalia de aur pentru „Cel mai bun cântec” acordată piesei „Tellement j'ai d'amour pour toi”.[21]

În 1983, Dion a devenit prima artistă canadiană care a câștigat discul de aur în Franța pentru vânzările cântecului „D'amour ou d'amitié”. În același an, interpreta a câștigat numeroase distincții în cadrul premiilor Félix Awards, inclusiv pentru Cea mai bună cântăreață feminină și Descoperirea anului.[9][21] Succesul în țările europene a venit odată cu participarea la Eurovision pentru Elveția cu piesa „Ne partez pas sans moi” și câștigarea concursului desfășurat în 1988 la Dublin, Irlanda.[22] Totuși, succesul american întârzia să apară, în mare parte din cauză că Dion cânta numai în limba franceză.[23] La vârsta de optsprezece ani, după ce l-a vazut pe Michael Jackson într-un spectacol, Dion i-a spus lui Angélil că dorește să ajungă o celebritate la fel ca acesta.[24] Deși era încrezător în talentul ei, managerul considera că imaginea lui Dion trebuia îmbunătățită pentru o promovare internațonală.[17] Interpreta a ieșit din atenția publică pentru câteva luni, timp în care a făcut o operație la dantură și s-a înscris la „École Berlitz” pentru a studia limba engleză.[3]

Debutul (1990 – 1992)[modificare | modificare sursă]

Fragmente audio:
  • „Where Does My Heart Beat Now” (1990)
    O baladă soft-rock cu un tempou mediu pe care s-au făcut prezente acorduri de chitară electrică; a devenit primul single al lui Dion care a atins top 10 în Billboard Hot 100, ajungând pe locul 4.
    „Beauty and the Beast” (1991)
    Tema muzicală a filmului Frumoasa și Bestia a fost un succes, atât din punct de vedere al recenziilor cât și din punct de vedere comercial. A câștigat premiul Oscar pentru „Cel mai bun cântec original” și premiul Grammy pentru „Cea mai bună interpretare pop vocală a unui duo sau grup”.
  • Probleme în ascultarea fișierului? Consultați Ajutor.

La doi ani după ce a învățat limba engleză, Dion și-a făcut debutul pe piața muzicală anglofonă cu albumul Unison (1990).[21] Pentru acesta, a colaborat cu mulți muzicieni cunoscuți, printre care Vito Luprano și producătorul canadian David Foster.[11] Albumul a fost în mare influențat de muzica soft rock a anilor '80, care s-a potrivit în formatul adult contemporary al radiourilor. Unison s-a dovedit a fi un succes printre criticii de specialitate: Jim Faber de la Entertainment Weekly a descris puterea vocală a lui Dion ca fiind „delicios de simplă”.[25] Stephen Erlewine de la Allmusic a declarat debutul artistei ca fiind un „debut american sofisticat, excepțional”.[26] De pe album au fost promovate „(If There Was) Any Other Way”, „The Last to Know”, „Unison”, și „Where Does My Heart Beat Now”, o baladă soft-rock cu un tempou mediu pe care s-au făcut prezente acorduri de chitară electrică. Ultima, a devenit primul single al lui Dion care a atins top 10 în Billboard Hot 100, ajungând pe locul 4. Albumul a dovedit că popularitatea artistei era în creștere în Statele Unite, Europa și Asia.

În 1991, Dion a avut o parte solo în „Voices That Care”, o piesă înregistrată ca tribut pentru soldații care luptau în Războiul din Golf, în operațiunea Furtună în deșert. Adevăratul succes internațional al cântăreței a început odată cu duetul cu Peabo Bryson pentru filmul Disney, Frumoasa și bestia (1991).[4] Cântecul a reprezentat direcția muzicală pe care Dion avea s-o folosească în viitor: balade cu influențe clasice, având o instrumentare liniștită. Atât un succes din punct de vedere al recenziilor cât și din punct de vedere comercial, piesa a devenit al doilea hit de top 10 în Statele Unite, câșting premiul Oscar pentru „Cel mai bun cântec original” și premiul Grammy pentru „Cea mai bună interpretare pop vocală a unui duo sau grup”.[27]Beauty and the Beast” a fost inclus pe albumul lui Dion din 1992, Celine Dion, care, la fel ca cel de debut, a avut o puternică influență rock, combinată cu elemente din muzica soul și clasică. Datorită primul single și colaborarii cu Foster și Diana Warrenn, albumul a fost la fel de bine primit ca Unison. Alte piese de pe album, care au avut un succes moderat sunt „If You Asked Me To” (un cover după cântecul lui Patti LaBelle din filmul Licence to Kill din 1989) care a ajuns pe locul 4 în Statele Unite, „Love Can Move Mountains” și „Nothing Broken But My Heart”.

În aceeași perioadă, Dion a lansat albumul în limba franceză Dion chante Plamondon (1991). Majoritata pieselor de pe album sunt cover-uri, cu toate că au fost inluse și patru cântece noi „Des mots qui sonnent”, „Je danse dans ma tête”, „Quelqu'un que j'aime, quelqu'un qui m'aime” și „L'amour existe encore”. A fost lansat inițial numai în Canada și Franța în 1991-1992, dar a fost lansat internațional în 1994, fiind primul ei album în franceză care a fost astfel promovat. „Un garçon pas comme les autres (Ziggy)” a devenit un hit uriaș în Franța, atingând locul 2 și primind discul de aur. Până în prezent, Dion chante Plamondon s-a vândut în peste 1.5 milioane de exemplare.

În numai un an, datorită albumelor Unison și Céline Dion și altor apariții în mass-media, Dion a devenit o celebritate în America de Nord, atigându-și unul din obiective: succesul în piața anglofonă.[23] Totuși, în timp ce avea un succes crescând în Statele Unite, fanii francezi și canadieni au criticat-o pentru neglijența cu care i-a tratat.[27][28] Artista a fost însă apreciată, când, după ce a câștigat premiul „Aristul englez al anului” la premiile Félix, l-a refuzat, spunând că ea este și va fi un artist francez, și nu unul englez.[3][29] Pe lângă succesul comercial, au apărut și schimbări în viața amoroasă a acesteia: Angélil, managerul acesteia care era cu 26 de ani mai mare, a devenit iubitul ei. Cei doi s-au temut că publicul nu va fi de acord cu relația lor, hotărându-se să o păstreze secretă. [30]

Succesul mondial (1993 – 1995)[modificare | modificare sursă]

Fragmente audio:
  • „The Power of Love” (1993)
    „The Power of Love”, cover după Jennifer Rush, a avut un succes uriaș în clasamente, devenind prima ei piesă care atinge prima poziție în topul Billboard, Australia și Canada.
    „Pour que tu m'aimes encore” (1995)
    Piesa a staționat pe locul întâi în topul francez timp de 12 săptămâni, ajungând în top 10 în Irlanda și Marea Britanie.
  • Probleme în ascultarea fișierului? Consultați Ajutor.

În 1993, Dion și-a făcut publice sentimentele pentru managerul ei, numindu-l „culoarea iubirii (ei)” în secțiunea de dedicații al celui de-al treilea album al ei în engleză, The Colour of My Love (rom. - „Culoarea iubirii mele”). Însă, în loc să fie criticați, fanii au fost de acord cu relația.[11] În cele din urmă, Angélil și Dion și-au unit destinele printr-o nuntă extravagantă în decembrie 1993, care a fost transmisă în direct la televiziunea canadiană.

Fiindu-i dedicat iubitului ei, tema albumului a fost repezentată de iubire.[31] A devenit cel mai de succes album al ei de până atunci, vânzând mai mult de șase milioane de exemplare în Statele Unite, două milioane în Canada, ajungând pe locul 1 în mai multe țări, printre care Australia, Canada și Marea Britanie. De pe album a fost lansat hitul „The Power of Love” (o reînregistrare a piesei lui Jennifer Rush din 1985), care a atins locul 1 în topurile din S.U.A., Canada și Australia. Piesa a fost cântecul ei semnătură până când a atins noi culmi ale succesului la sfârșitul anilor '90.[23] Single-ul „When I Fall in Love”, un duet cu Clive Griffin, a avut succes moderat în clasamentele nord americane și a fost nominalizat la două premii Grammy, câștigând unul.[32] Acest album a devenit primul succes adevărat al lui Dion în Europa, în special în Marea Britanie. The Colour of My Love și cântecul „Think Twice” au ocupat primul loc în clasamentele britanice simultan, timp de cinci săptămâni consecutive. „Think Twice”, care a stațioat pe prima poziție timp de șapte săptămâni, a devenit al patrulea single al unei artiste care s-a vândut în mai mult de un milion de exemplare în Regatul Unit,[33] iar albumul a primit cinci discuri de platină pentru cele două milioane de copii vândute.

Dion și-a menținut rădăcinile franceze, continuând să lanseze albume francofone între fiecare lansare de album anglofon.[34] În general, acestea au avut o verosimilitate mai mare decât albumele ei în engleză.[28] În 1994 a lansat À l'Olympia, un album live înregistrat în timpul unuia dintre concertele lui Dion de la Teatrul Olympia din Paris din același an. Un singur cântec a promovat albumul, varianta live a piesei „Calling You”, acesta ajungând pe locul 75 în topul francez. D'eux (cunoscut sub numele The French Album în Statele Unite) a fost lansat în 1995, și a devenit cel mai bine vândut album în franceză, al tuturor timpurilor.[34] Jean-Jacques Goldman a scris și produs majoritatea albumului, obținând succese ca „Pour que tu m'aimes encore” și „Je sais pas”. Ambele piese au atins prima poziție în Franța, iar „Pour que tu m'aimes encore” a devenit un hit de top 10 în Regatul Unit, un fenomen rar pentru un cântec în franceză. Aceste cântece au devenit mai târziu „If That's What It Takes” și „I Don't Know” pe următorul album în engleză a lui Dion, Falling into You.

Mijlocul anilor 1990 a reprezentat o perioadă de tranziție în stilul muzical al artistei, îndepărtându-se de puternicele influențe rock, abordând un stil pop/soul (cu toate că chitara electrică a rămas o parte esențială în muzica ei). Cântecele ei începeau cu o melodie delicată cu o instrumentare ușoară, atingând un puternic punct culminant, etalându-și atunci puterea vocală.[35] Aceast nou stil a primit recenzii mixte de la criticii muzicali, Arion Berger de la Entertainment Weekly acuzând-o că preferă „acrobații vocale” pentru a „mulțumi publicul”.[36] Ca rezultat, a început să fie comparată cu artiste precum Whitney Houston și Mariah Carey.[37] Potrivit unor critici, The Colour of My Love nu a fost consistent cu temele abordate pe albumele anterioare.[31][38] Totuși, deși criticile au fost diferite, lansările artistei au continuat să aibă un succes uriaș în clasamente, iar în 1996 a câștigat premiul World Music Award pentru „Cel mai bine vândut artist canadian al anului” pentru a treia oară. La mijlocul anilor '90, a devenit unul din cei mai bine vânduți artiști din lume.[39]

Succesul absolut (1996 – 1999)[modificare | modificare sursă]

Fragmente audio:
  • „Falling into You” (1996)
    Balada „Falling into You” este recunoscută pentru linia sa melodică, creată special pentru instrumente de percuție.
    „Call the Man” (1996)
    Unul dintre cântecele de pe album, intitulat „Call the Man” prezintă un cor care fredonează versuri într-o limbă africană pe fundal.
    „I Don't Know” (1996)
    Albumul Falling into You conține elemente și efecte muzicale avangardiste, acestea fiind accentuate în linia melodică a discului single „I Don't Know”.
    „It's All Coming Back to Me Now” (1996)
    Linia melodică a baladei „It's All Coming Back to Me Now” reprezintă fuziunea dintre elementele orchestrale ale muzicii pop și cele ale muzicii soft rock.
  • Probleme în ascultarea fișierului? Consultați Ajutor.

Cel de-al patrulea album de studio în limba engleză al intepretei, intitulat Falling into You (1996) a marcat o evoluție majoră atât pe plan comercial cât și muzical. Pentru a fi un disc cât mai comercial cu putință, producătorii săi au combinat multe elemente precum pasajele orchestrale de mare finețe, incantațiile și motivele africane, aceste metode fiind considerate la vremea respectivă îndrăznețe și revoluționare. Instrumente muzicale precum vioara, chitara spaniolă, trombonul sau saxofonul au pus bazele unor melodii originale. Deasemenea, cântecele extrase pe disc single erau compuse în diferite stiluri muzicale. Liniile melodice ale pieselor „Falling into You” și „River Deep - Mountain High” (preluare după Tina Turner) erau structurate predominant cu ajutorul instrumentelor de percuție; Cântecele „It's All Coming Back to Me Now” și „All by Myself” (variante reînregistrate după versiuni anterioare promovate de Jim Steinman, respectiv Eric Carmen) prezentau o atmosferă diferită bazată pe ritmuri de muzică soft rock, care se armonizează cu instrumente clasice precum pianul; Discul single de renume internațional „Because You Loved Me”, compus de către Diane Warren, a fost o baladă inclusă pe coloana sonoră a filmului Personal și Confidențial (1996).

Din punct de vedere al recenziilor primite din partea criticilor de specialitate, albumul Falling into You este unul dintre cele mai aclamate materiale discografice ale lui Dion. În timp ce Dan Leroy îl consideră similar cu înregistrările anterioare ale interpretei, Stephen Holden de la The New York Times și Natalie Nichols de la Los Angeles Times au criticat-o pe Celine pentru faptul că vocea sa nu exprima emoție. Alți critici, precum Chuck Eddy de la Entertainment Weekly, Stephen Thomas Erlewine de la AMG și Daniel Durchholz au numit albumul „fascinant”, „captivant”, „pătimaș”, „stilat” și „foarte bine produs”. Falling into You a devenit cel mai aclamat album al interpretei, atât din punct de vedere critic, dar și comercial, obținând poziția maximă în multe țări, fiind considerat unul dintre cele mai comercializate albume de muzică din istoria omenirii. Discul a câștigat două premii Grammy, la categoriile „Albumul anului” și „Cel mai bun album de muzică pop”. Statutul de celebritate a lui Dion a fost confirmat în momentul în care a fost selecționată pentru a cânta piesa „The Power of the Dream” în cadrul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară din 1996, care au avut loc în Atlanta, S.U.A.. În luna martie a aceluiași an, Dion a început turneu de promovare, intitulat Falling into You Tour, format din peste o sută patruzeci de concerte susținute în diferite regiuni pe parcursul unui an.

Céline Dion a lansat albumul de studio Let's Talk About Love în anul 1997 ca o continuare a discului Falling into You. Înregistrările pentru acest material discografic au avut loc în diferite studiouri in Londra, New York și Los Angeles, iar la procesul de creație s-au alăturat invitați speciali precum Barbra Streisand în duetul „Tell Him”, formația Bee Gees pentru „Immortality” și tenorul cu renume internațional Luciano Pavarotti pentru „I Hate You Then I Love You”. Printre ceilalți muzicieni care au colaborat la producerea albumului se numără și Carole King, George Martin și cântăreața cu origini jamaicane Diana King, care a înregistrat pasaje de raggae pentru cântecul „Treat Her Like a Lady”. Precum sugerează titlul albumului, „dragostea” este motivul principal prezent în versurile cântecelor de pe disc. Totuși, aceasta capătă diferite forme, de la „dragostea frățească” la „dragostea pentru apropiați”, în cântecele „Where Is the Love” respectiv „Let's Talk About Love”. Cel mai de succes disc single promovat de pe acest album a fost balada clasică „My Heart Will Go On”, compusă de James Horner și produsă de către Horner și Walter Afanasieff. Fiind inclus pe coloana sonoră a filmului Titanic, cântecul a devenit rapid hit, clasându-se pe prima poziție în clasamentele de specialitate din întreaga lume, fiind considerat, cel mai reprezentativ cântec al lui Dion. Discurile single „My Heart Will Go On” și „Think Twice” i-au adus cântăreței recordul pentru cele mai de succes cântece consecutive, fiind comercializate în peste un milion de exemplare numai în Regatul Unit. Pentru a promova albumul Let's Talk About Love, Céline Dion a concertat în diferite regiuni ale Europei, Asiei, Australiei și Americii de Nord în anii 1998 și 1999.

La finele anilor 1990, Dion a lansat două materiale discografice care s-au dovedit a fi de succes - albumul de colinde These Are Special Times (1998) și albumul de compilație All the Way… A Decade of Song (1999). Discul These Are Special Times conține câteva cântece create de către Dion, Ric Wake și Peter Zizzo colaborând cu ea pentru piesa Don't Save It All For Christmas Day. Influențele clasice sunt foarte proeminente pe acest album, aranjamentele orchestrale fiind prezente în toate compozițiile. Duetul cu muzicianul R. Kelly, intitulat „I'm Your Angel” a debutat pe prima poziție în mai multe clasamente de specialitate pe plan internațional, devenind unul dintre cele mai de succes cântece ale interpretei. Pe albumul All the Way... A Decade of Song au fost incluse cele mai de succes cântece ale interpretei, dar și câteva piese noi precum discul single „That's the Way It Is”, o preluare după Roberta Flack intitulată „The First Time Ever I Saw Your Face” dar și un duet cu Frank Sinatra, „All the Way”. Până la finele anilor 1990, Céline Dion vânduse peste 100 de milioane de albume pe plan internațional și câștigase zeci de premii. Statutul ei de „divă a muzicii conteporane” a fost confirmat în momentul în care postul de televiziune VH1 a contactat-o pentru a-i oferi oportunitatea de a apărea pe albumul Divas Live, alături de interprete renumite precum Aretha Franklin, Gloria Estefan, Shania Twain și Mariah Carey. Dion a concertat și în Modena, Italia, pentru compania PBS, în cadrul unui concert intitulat Pavarotti and Friends, alături de cântăreți precum The Corrs, Jon Bon Jovi, Spice Girls și Vanessa Williams. În anul 1998, Dion a primit două distincții din partea autorităților din Canada: „Ordinului Național al Québecului” și „Ordinului Național Canadian pentru Realizări Deosebite pe Scena Internațională a Muzicii Contemporane”. Un an mai târziu, ea a fost introdusă în Canadian Broadcast Hall of Fame și a primit o stea pe Aleea celebrităților canadiene. Deasemenea, ea a câștigat un premiu Grammy, la categoria „Cea mai bună interpretă de muzică pop” iar hitul „My Heart Will Go On” a fost numit „Cântecul anului 1998” (piesa a câștigat patru premii Grammy, două dintre ele fiind însă acordate producătorilor).

Perioada de tranziție (2000 – 2002)[modificare | modificare sursă]

Revenirea în atenția publicului (2002 – 2003)[modificare | modificare sursă]

Evoluția muzicală și «A New Day... Live in Las Vegas» (2003 – 2007)[modificare | modificare sursă]

La începutul anului 2002, Dion a anunțat că a semnat un contract pe durata a trei ani pentru șase sute de spectacole desfășurate la Colosseumul de la Caesars Palace din Las Vegas, Nevada timp de cinci zile pe săptămână.[10] Această decizie a fost numită „cea mai inteligentă strategie de marketing din ultimii ani făcută de un artist major”, luând în considerare eșecurile comerciale ale precedentelor lansări ale cântăreței.[40] Dion a aprobat această idee după vizionarea spectacolului O de Franco Dragone când Dion luase o pauză de la studioul de înregistrări. Cântăreața a început spectacolul pe 25 martie 2003 pe o scenă cu 4000 de locuri proiectată pentru acest eveniment. În A New Day... erau incluse, pe lângă interpretările celor mai cunoscute cântece ale lui Dion, coregrafii și efecte vizuale organizate de Dragone. Criticul Mike Weatherford a declarat că la început, a simțit că artista nu era așa de relaxată cum ar fi trebuit să fie, probabil din cauza recuzitei prezentă excesiv pe scenă.

Era «Taking Chances» (2007 – prezent)[modificare | modificare sursă]

Stilul muzical[modificare | modificare sursă]

Influențe[modificare | modificare sursă]

Vocea Celinei Dion[modificare | modificare sursă]

Genuri adoptate[modificare | modificare sursă]

Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]

Alte activități[modificare | modificare sursă]

Dion a devenit o întreprinzătoare când a deschis restaurantul ei de franciză „Nickels” în 1990. Apoi a dezbrăcat interesul ei de lanțul și din 1997 nu mai este legată cu el. Céline Dion posedă și o linie a parfumelor produse de Coty, Inc. și a ochelarilor[41][42][43]. În octombrie 2004, companie națională canadiană de transport aerian Air Canada a angajat Dion pentru a-i ajuta în nouă campanie promoțională întrucât compania a dezvăluit o serie a produselor in-flight noi și uniformele noi ale personelului. „You and I”, o piesă cântată de Dion pentru o serie a publicităților, a fost scrisă de directorii publicitari ai Air Canada[44]. Céline Dion a semnat contractul cu Coty pentru a lansa o linie a parfumelor anunțate cu numele ei. De la 2002, Aromele Céline Dion au dobândit peste 500 de milioane de dolari în vânzări cu bucată[45].

Turnee[modificare | modificare sursă]

Videografie[modificare | modificare sursă]

Premii și nominalizări[modificare | modificare sursă]

Premii pentru cariera în muzică[modificare | modificare sursă]

Discografie[modificare | modificare sursă]

Pentru detalii, vezi Discografia albumelor de Céline Dion sau Discografia discurilor single de Céline Dion.

Albume de studio

Compilații

Albume live

Cântece care au atins prima poziție[modificare | modificare sursă]

An Single Album Poziția maximă
Flag of Canada.svg Flag of the United States.svg Flag of the United Kingdom.svg Flag of France.svg Flag of Australia.svg
1993 The Power of Love The Colour of My Love 1 1 4 3 1
1994 Think Twice 14 95 1 3 1
1995 Pour que tu m'aimes encore D'eux - - 7 1 -
Je sais pas - - - 1 -
1996 Because You Loved Me Falling into You 1 1 5 19 1
1997 My Heart Will Go On Let's Talk About Love 14 1 1 1 1
1998 I'm Your Angel These Are Special Times 37 1 3 97 31
2000 I Want You to Need Me All the Way… A Decade of Song 1 - - - -
2001 Sous le vent Seul 14 - - 1 -
2003 I Drove All Night One Heart 1 45 27 22 22
2007 Et s'il n'en restait qu'une (je serais celle-là) D'elles - - - 1 -
Hituri #1 4 4 2 5 4


Premii
Predecesor:
EuroIrlanda.svg Johnny Logan
Câștigător al Concursului muzical Eurovision
1988
Succesor:
EuroYugoslavia.svg Riva

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Celine Dion. Grammy.com. Accesat la data de 23 iulie 2008.
  2. ^ Britannica.com.
  3. ^ a b c en The Canadian Encyclopedia”. Céline Dion Biography. http://www.thecanadianencyclopedia.com/index.cfm?PgNm=TCE&Params=U1ARTU0000970. Accesat la 22 decembrie 2006. 
  4. ^ a b Bliss, Karen. „25 Years of Canadian Artists.” Canadian Musician. 1 martie 2004, p. 34. ISSN: 07089635
  5. ^ en Past Eurovision Winners. Baltics Worldwide. 13 septembrie 2007.
  6. ^ Taylor, Chuck. „Epic/550's Dion offers Hits.” Billboard. 6 noiembrie 1999, p. 1.
  7. ^ a b c en The Ultimate Diva. CNN. 22 octombrie 2002. Accesat la data de 1 februarie 2009.
  8. ^ Celine Dion. „Interview with Celine Dion.” Peter Nansbridge. The National. With Alison Smith. CBC. 28 mariie 2002.
  9. ^ a b en Celine Dion Biography. The Biography Channel. 13 septembrie 2007.
  10. ^ a b Helligar, Jeremy. „Celine Dion livin' la vida Vegas!.” Us. 31 martie 2003, p. 56.
  11. ^ a b c d en Alexander, Charles P. The Power of Celine Dion". Time. 7 martie 1994
  12. ^ Gardner, Elysa. Review: Falling Into You. Los Angeles Times Los Angeles, Calif.: 16 noiembrie 1997, p. 68)
  13. ^ en Cove Magazine”. The 100 Outstanding Pop Vocalists. http://covemagazine.com/100vocalists.html. Accesat la 22 decembrie 2006. 
  14. ^ en Dion, Lavigne score trophies at World Music Awards. CBC News.ca 5 noiembrie 2007.
  15. ^ en Celine Dion, Patti LaBelle to be honored at World Music Awards in Monaco. International Herald Tribune. noiembrie 2007.
  16. ^ en D'elles. Sony BMG. Accesat la data de 1 februarie 2009.
  17. ^ a b c d „Profilele lui Celine Dion, Enrique Iglesias, Moby.” Paula Zahn, Charles Molineaux, Gail O'Neill. People in the News. 28 ianuarie 2009
  18. ^ en Céline Dion - Biography. Allmusic. Accesat la data de 28 ianuarie 2009.
  19. ^ Germain, Georges-Herbert (1998). Céline: The Authorized Biography. Dundurn Press. pp. p. 16. ISBN 1-55002-318-7 
  20. ^ en Rock on the Net”. Céline Dion. http://www.rockonthenet.com/artists-d/celinedion_main.htm. Accesat la 22 decembrie 2009. 
  21. ^ a b c d en Celine Dion Biography. Canoe Jam!. Accesat la data de 29 februarie 2009.
  22. ^ O'Connor, John Kennedy (2 aprilie 2007). The Eurovision Song Contest - The Official History. UK: Carlton Books  isbn= 978-1844429943.
  23. ^ a b c Alexander, Charles P. „The Arts & Media/Music: At Age Five She Belted Out French pop tunes standing atop tables.” Time International. 28 februarie 1994. pg 44.
  24. ^ en Céline Dion provided by VH1. Accesat la data de 19 ianuarie 2009
  25. ^ en Entertainment Weekly”. Recenzie--Céline Dion Unison. http://www.ew.com/ew/article/review/music/0,6115,313100_4_0_,00.html. . Accesat pe 30 ianuarie 2009.
  26. ^ en Allmusic”. Recenzie--Céline Dion Unison. http://www.allmusic.com/album/unison-r5855. . Accesat pe 30 ianuarie 2009
  27. ^ a b en Alexander, Charles P. The Power of Celine Dion". Time. 7 martie, 1994. Accesat pe 31 ianuarie 2009.
  28. ^ a b "Celine Dion." Newsmakers 1995, Numărul 4. Gale Research, 1995.
  29. ^ en Céline Dion”. Céline Dion Biography. http://www.celinedionweb.com/celine-dion/en,biography.html.  Accesat pe 1 februarie 2009
  30. ^ "Celine Dion." Contemporary Musicians, Volume 25. Gale Group, 1999.
  31. ^ a b en Celine Dion, The Colour of My Love. Plugged in. Accesat pe 1 februarie 2009.
  32. ^ en Câștigătorii premiilor Grammy
  33. ^ en Celinedion.com”. The Journey so Far. http://www.celinedion.com/celinedion/english/journey3.html. . Accesat pe 1 februarie 2009
  34. ^ a b "Celine Dion." Compton's by Britannica. Encyclopedia Britannica. 2005.
  35. ^ en Allmusic. "Recenzie- Let's Talk About Love." Noiembrie 1998. Accesat pe 1 februarie 2009.
  36. ^ en Entertainment weekly”. Céline Dion--Recenzie. http://www.ew.com/ew/article/review/music/0,6115,310192_4_0_,00.html.  Accesat pe 1 februarie 2009
  37. ^ en Entertainment weekly”. The Colour of My Love--Recenzie. http://www.ew.com/ew/article/review/music/0,6115,308642_4_0_,00.html.  Accesat pe 1 februarie 2009
  38. ^ en Allmusic. "Recenzie- The Colour of My Love." Accesat pe 1 februarie 2009.
  39. ^ Jerome, Jim. "The Dream That Drives Her. (Singer Celine Dion) (Interviu)." Ladies Home Journal. 1 noiembrie 1997. 146(4).
  40. ^ Di Nunzio, Miriam. 'A New Day': Vegas gamble pays off for Céline Dion. Chicago Sun-Times, 20 martie 2005.
  41. ^ Barron, Lee. "'Elizabeth Hurley Is More Than a Model': Stars and Career Diversification in Contemporary Media." Journal of Popular Culture. Vol. 39. Issue No. 4. ISSN: 00223840 (2006): pg 523.
  42. ^ Fass, Allison. "Business Scents." Forbes Magazine. September 19, 2005. pp 064a.
  43. ^ Barnes, Rachel. "Coty set to add two fragrances to men's range." Marketing. February 19, 2004. pg4.
  44. ^ Alberts, Sheldon. "A Canadian liftoff; Dion 'flattered' her Air Canada ad chosen as Clinton's campaign song." National Post. June 20, 2007. pg A3.
  45. ^ Celine Don. celinedion.com. Retrieved April 9, 2008.

Legături externe[modificare | modificare sursă]