Baraolt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Baraolt
Barót
—  Oraș  —
Vedere panoramică spre Baraolt
Stema Baraolt
Stemă
Baraolt se află în Romania
{{{alt}}}
Baraolt
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°4′30″N 25°36′0″E / 46.075, 25.646°4′30″N 25°36′0″E / 46.075, 25.6

Țară  România
Județ Covasna

Localități componente

Guvernare
 - Primar István Nagy (Partidul Civic Maghiar, ales 2004)

Suprafață
 - Total 128,48  km²

Populație (2002)[1]
 - Total 9.670 locuitori
 - Densitate 81 loc./km² 

Poziția localității Baraolt

Baraolt (în maghiară Barót, în germană Boralth) este un oraș în județul Covasna, Transilvania, România.

Fost oraș minier, în prezent axat pe industria prelucrării lemnului, cu o populație majoritar maghiară, prezintă posibilități de dezvoltare în domeniul turismului rural. Orașul este străbătut de râul Baraolt.

Cuprins

Așezare [modificare]

Orașul Baraolt se află situat la nord-vestul județului Covasna, la limita de vest cu județul Brașov, pe cursul pârâului cu același nume, în Depresiunea Baraolt, la o altitudine de de 460-500 m.

Istoric [modificare]

Baraolt în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773Josephinische Landaufnahme pg227.jpg

Baraoltul a fost menționat pentru prima dată în anul 1224. În perioada interbelică a fost reședința plășii Baraolt, în cadrul județului Trei Scaune. Descoperirile arheologice ne dovedesc faptul că zona a fost locuită încă din 'eneolitic și epoca bronzului. Pe teritoriul acestei localități s-au găsit mai multe fragmente ceramice și un buzdugan de piatră din epoca bronzului timpuriu. Pe malul stâng al pârâului Baraolt, în locul numit "Pădurea Mare", se află o stațiune locuită în mai multe perioade istorice: în epoca bronzului (culturile Wietenberg și Noua), în perioada hallstattiană, în epoca dacică și în epoca premedievală. În anul 1960, cu ocazia săpăturilor de atunci, pe malul stâng al pârâului Baraolt s-au descoperit 13 gropi datând din epoca bronzului târziu. De pe terasa "Vecer" provine o urnă datând din prima epocă a fierului.

Localitatea Baraolt s-a dezvoltat începând cu anul 1839, datorită exploatării rezervelor de cărbune existente în subsolul acestei zone. Baraoltul devine oraș la începutul anului 1968.

Demografie [modificare]

La recensământul din 1930, au fost înregistrați 2.604 locuitori dintre care: 2.267 maghiari, 177 români, 92 țigani, 29 germani, ș.a.[2]

Sub aspectul confesional, populația era alcătuită din 1.732 romano-catolici, 571 reformați, 94 greco-catolici, 84 unitarieni, 44 ortodocși, 40 luterani ș. a. [3] Evoluția populației la recensăminte:


Economie [modificare]

Importanța economică a acestei localități o constituie activitatea de exploatare și prelucrare a lemnului, industria textilă și de confecții, industria producătoare de materiale de construcții, industria alimentară prin procesarea cărnii și a laptelui, agricultura, morăritul, panificația precum și transporturile, comerțul și serviciile.


Instituții culturale [modificare]

Este axat pe obiecte din domeniul istoriei mineritului și breslelor,dar are și colecții de istorie locală. Deține și vase produse de glăjăriile din Ținutul Secuiesc și de olarilor din Bazinul Baraolt. Tot aici este expus și scheletul de mastodont, cu o vechime estimată de de trei milioane de ani, descoperit în cariera de lignit de la Racoșul de Sus. [4]

Obiective turistice [modificare]

  • Biserica fortificată romano-catolică
  • Muzeul Depresiunii Baraolt

Vezi și [modificare]

Bibliografie [modificare]

  • Județul Covasna, Monografie, Stanca Constantin, Ráduly Gitta. Ed. Sport Turism București 1980.
  • Repertoriul Arheologic al județului Covasna, Seria Monografii Arheologice I. Valeriu Cavruc. ISBN 973-0-00-735-7
  • Județul Covasna, Ioan Pisota, Elena Mihai, Maria Ivănescu. Ed. Academiei R.S.R. București 1975

Legături externe [modificare]

Note [modificare]

  1. ^ Rezultatele recensământului din 2002 pentru Baraolt, Covasna. http://www.edrc.ro/recensamant.jsp?regiune_id=2568&judet_id=2699&localitate_id=2702. 
  2. ^ Recensământul general al populației României la 29 Decembrie 1930 vol.II, pag. 476
  3. ^ Idem, pag. 759
  4. ^ Muzeul Național Secuiesc