Comuna Brețcu, Covasna

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Brețcu
—  Comună  —
Stema Brețcu
Stemă

Țară  România
Județ Covasna

SIRUTA 64096
Atestare documentară 1426

Localități componente Brețcu, Mărtănuș, Oituz

Guvernare
 - Primar Dimény Zoltán (UDMR,02004)

Suprafață
 - Total 116,03  km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 3.550 locuitori
 - Densitate 33,82 loc./km² 

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului


Brețcu (maghiară Bereck) este o comună în județul Covasna Cuprinde 3 sate Brețcu (reședința), Mărtănuș și Oituz. Localitatea a fost atestată documentar începând cu anul 1426 sub diverse nume: Bereczk (1476), Breczko (1482-1496), Bretzku (1787 și 1850), Bereck (1854).

La Brețcu, primele cercetări arheologice sistematice au fost întreprinse numai între anii 1925-1926 de Emil Panaitescu. În această perioadă au fost descoperite termele castrului aflate la 100 m de castru. Ștampilele de pe cărămizi aflate în castru și la terme aparțin unităților militare COH(ors) HIS(panorum) și COH(ors) I BRAC(araugustanorum). În anul 1950 un colectiv condus de M. Macrea au efectuat noi săpături. Pe terasa largă numită "Cetatea Lupului", s-au descoperit la suprafață pe o întindere de 2-3 hectare fragmente de cărămizi, tigle și ceramică, indicând locul așezării civile (vicus canabae) aflate în apropierea castrului.

G. Popa Lisseanu, O.G. Lecca, A. Lapedatu și I. Lupaș susțin că Brețcu a fost un vechi cnezat românesc pomenit în diploma regelui Sigismund din anul 1426.[3][4][5]

Conform analizei diplomei din anul 1426 făcută de Lisseanu, Brețcu a fost un cnezat românesc condus de Ioan Cneazul (chinezul în originalul tradus de Lisseanu) zis Ungurul și Radul fiul lui Țacu din Brețcu. Aceștia se prezintă înaintea regelui Sigismund și-l roagă să confirme privilegiile și libertățile comunei lor. Regele Sigismund admite ca satul româneasc Brețcu să fie și de acum înainte supuși numai jurisdicției ducelui lor și să păzească și pe viitor frontiera Transilvaniei dinspre Moldova.

Textul în latinește: Nos Sigismundus ... commendamus tenore presentium, significantes quibus expedit universis; Quod venientes nostre Majestatis in presentiam fideles nostri Joannes Kenesius dictus Magyar, et Radul filius Czako de Bereczkfalva, nostre declararunt Majestati, quod in confinibus Terre Siculorum nostrorum, versus partes Moldavie existeret quedam villa Valachalis Bereczkfalva vocata...[6]

Demografie[modificare | modificare sursă]


Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Brețcu

     Români (22.9%)

     Maghiari (71.46%)

     Romi (2.25%)

     Ceangăi (1.04%)

     Necunoscută (2.33%)

     Altă etnie (0.0%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Brețcu

     Ortodocși (20.5%)

     Romano-catolici (73.63%)

     Reformați (2.08%)

     Necunoscută (2.36%)

     Altă religie (1.4%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Brețcu se ridică la 3.550 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.908 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (71,46%). Principalele minorități sunt cele de români (22,9%), romi (2,25%) și ceangăi (1,04%). Pentru 2,34% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (73,63%), dar există și minorități de ortodocși (20,51%) și reformați (2,08%). Pentru 2,37% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[7]


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ G. Popa Lisseanu, Originea secuilor si secuizarea romanilor Ed. Pur Si Simplu, Bucuresti, 2003, p.69, ISBN 973-86261-4-5
  4. ^ O.G. Lecca, Dictionar istoric, arheologic si geografic al Romaniei, Bucuresti, Editura Universul, 1937, p.90
  5. ^ Lapedatu, I. Lupas, Realitati istorice in voevodatul Transilvaniei, Anuarul Institutului de Istorie Nationala, Monitorul Oficial si Imprimeriile Statului,1938, p.30
  6. ^ http://adatbank.transindex.ro/html/alcim_pdf3468.pdf
  7. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
Poziția castrului roman din Breţcu

Vezi și[modificare | modificare sursă]