Andrei Pavel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Andrei Pavel
Wallpaper andrei pavel 10.jpg
Poreclă Cneazul
Țară România România
Reședință Borgholzhausen, Germania
Dată naștere 27 ianuarie 1974
Loc naștere Constanța
Înălțime 1,82 m
Greutate 86 kg
Jucător profesionist din 1990
Antrenor
Mâna cu care lovește dreapta
Venituri în carieră:
Simplu
Victorii-înfrângeri: 277-266
Număr titluri: 3
Cea mai bună clasare: Nr.13 (25 octombrie 2004)
Poziția actuală:
Rezultate la Marele Șlem
Australian Open tur 4 (1999, 2004)
Roland Garros 1/4 F (2002)
Wimbledon tur 3 (2000, 2002)
U.S. Open tur 4 (2000, 2004)
Dublu
Victorii-înfrângeri: 142-136
Număr titluri: 6
Cea mai bună clasare: Nr. 18 (30 aprilie 2007)
Poziția actuală:

Actualizat la: 8 martie 2009.

Andrei Pavel (n. 27 ianuarie 1974, Constanța) este un jucător de tenis român. Și-a încheiat cariera la simplu în anul 2009, la turneul BCR OPEN România, fiind învins în ultimul meci de Pablo Cuevas cu scorul de 6-3, 7-6. Cea mai bună poziție în clasamentul ATP a fost în anul 2004 când a ocupat locul 13.

A debutat în 1990, la vârsta de 16 ani. În palmaresul său se află trei titluri ATP câștigate la simplu: Tokyo 1998, Sankt Poelten 2000 și Montreal 2001 și șase la dublu: București 1998, Kitzbuhel 2005, Auckland 2006, Munchen 2006, Gstaad 2006, Barcelona 2007.

În ultimii ani a fost o prezență constantă în echipa României de Cupa Davis la simplu și dublu. În 2007 Federația Română de Tenis l-a desemnat "racheta numărul 1" a anului. Locuiește la Borgholzhausen, Germania.

A jucat în total nouă finale, ajungând pe locul 13 ATP, cel mai bun al carierei, în 2004.[1] A câștigat și șase titluri la dublu, din 11 finale disputate.[1] Din tenis, Pavel a câștigat 5.225.028 dolari, având și în Cupa Davis un bilanț pozitiv: a jucat 62 de meciuri pentru România și s-a impus în 40 dintre ele.[1] În prezent este căpitan nejucător al echipei de Cupa Davis a României.[1]

Viața privată[modificare | modificare sursă]

Andrei Pavel s-a căsătorit cu Simone Pavel în august 1999.[1] Au împreună doi copii, o fată, Carolina Elena (15 ani) și un băiat, Marius (12 ani). Au trăit o perioadă în Germania, acolo unde au făcut și nunta, apoi s-au mutat în Statele Unite ale Americii, unde Pavel și-a deschis și o academie de tenis.[1] După o căsnicie care a durat două decenii, a părăsit-o de Simone pentru Tamira Paszek, din Austria, pe care o antrenează din 2012.[1]

Titluri la simplu (3)[modificare | modificare sursă]

Nr. Data Turneu Suprafață Opponent în finală Scor în finală
1. Aprilie 13, 1998 Japonia Tokyo, Japonia Ciment Zimbabwe Byron Black 6–3, 6–4
2. Mai 22, 2000 Austria St. Pölten, Austria Zgură Australia Andrew Ilie 7–5, 3–6, 6–2
3. Iulie 30, 2001 Canada Montréal, Canada Ciment Australia Patrick Rafter 7–6, 2–6, 6–3

Finale ATP pierdute (6)[modificare | modificare sursă]

Nr. Dată Turneu Suprafață Oponent în finală Scor în finală
1. Aprilie 26, 1999 Germania Munchen, Germania Zgură Argentina Franco Squillari 6–4, 6–3
2. Iunie 14, 1999 Olanda Hertogenbosch, Olanda Iarbă Australia Patrick Rafter 3–6, 7–6, 6–4
3. Octombrie 27, 2003 Franța Paris, Franța Sintetic Anglia Tim Henman 6–2, 7–6, 7–6
4. Aprilie 25, 2005 Germania Munchen, Germania Zgură Argentina David Nalbandian 6–4, 6–1
5. Mai 22, 2006 Austria Portschach, Austria Zgură Rusia Nikolay Davydenko 6–0, 6–3
6. Iulie 23, 2007 Croația Umag, Croația Zgură Spania Carlos Moyà 6–4, 6–2

Titluri ATP la dublu (6)[modificare | modificare sursă]

Dată Turneu Suprafață Partener Oponenți în finală Scor
Septembrie 21, 1998 București, România Zgură Gabriel Trifu George Cosac
Dinu Pescariu
7–6(2), 7–6(4)
Iulie 31, 2005 Kitzbühel, Austria Zgură Leoš Friedl Christophe Rochus
Olivier Rochus
6–2, 6–7(5), 6–0
Ianuarie 15, 2006 Auckland, Noua Zeelendă Ciment Rogier Wassen Simon Aspelin
Todd Perry
6–3, 5–7, (10–4)
Mai 7, 2006 Munchen, Germania Zgură Alexander Waske Alexander Peya
Bjorn Phau
6–4, 6–2
Iulie 16, 2006 Gstaad, Elveția Zgură Jiří Novák Marco Chiudinelli
Jean-Claude Scherrer
6–3, 6–1
Aprilie 29, 2007 Barcelona, Spania Zgură Alexander Waske Rafael Nadal
Bartolomé Salvá-Vidal
6–3, 7–6(1)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri