Afereză
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În lingvistică, afereza este un fenomen fonetic, care constă în dispariția unui sunet (sau a unui grup de sunete) de la începutul unui cuvânt. Denumirea provine din grecescul apheréin (ἀφαιρέιν), care are sensul de „a îndepărta".
Exemple:
- engleză: bishop provine din grecul episkopos prin afereza lui e și transformarea lui p în b;
- franceză: în cazul numelor proprii Bastien (pentru Sébastien), Colas (pentru Nicolas), Sandre (pentru Alexandre), Toine (pentru Antoine);
- germană: `raus pentru heraus;
- italiană: strumento provenit din latinul instrumento;
- română: miel provine din latinescul agnellus prin afereza lui a.