Șona, Brașov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Şona, Braşov)
Salt la: Navigare, căutare
Șona
—  Sat  —
Șona se află în România
{{{alt}}}
Șona
Localizarea satului pe harta României
Șona se află în Județul Brașov
{{{alt}}}
Șona
Localizarea satului pe harta județului Brașov
Coordonate: Coordonate: 45°50′52″N 25°2′31″E / 45.84778°N 25.04194°E / 45.84778; 25.0419445°50′52″N 25°2′31″E / 45.84778°N 25.04194°E / 45.84778; 25.04194

Țară  România
Județ Actual Brasov county CoA.pngBrașov
Comună Mândra

Populație (2002)
 - Total 312 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 507128
Prefix telefonic +40 x59 [1]

Șona în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73(Click pentru imagine interactivă)
Șona în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
(Click pentru imagine interactivă)

Șona (în dialectul săsesc Schinen, Šînen, în germană Schönen, Schona, în maghiară Sona) este o localitate în județul Brașov, Transilvania, România.

Scurtă monografie a satului Șona[modificare | modificare sursă]

Satul Șona este așezat la est de orașul Făgăraș, înșiruit pe malul drept al Oltului, străjuit la partea de nord de coroana de dealuri colinate, care depășește mult lungimea satului și a hotarelor lui spre răsărit și apus.

Puținele documente care există, confirmă că această așezare românească datează din cel puțin secolul al XIII-lea e.n.[necesită citare]

În „Țara Bârsei” și „Țara Făgărașului”, în special la Nord de râul Olt foarte multe sate și comune sunt locuite de români și sași. [necesită citare]

Numele de Șona derivă de la cuvântul german „Schönau” – în românește: "Lunca frumoasă"

Fântânile de pe întinsul satului – din pârăul Crucii, ande Hâlmu, lângă casa lui Borcoman, la Valea Lascului, în fața casei ande Șerbănuț și la poarta ande Naptu, zidite cu piatră și butinee de ciment, prin construcția și amplasamentul lor sunt asemănătoare cu fântânile din așezările sașilor din apropierea satului Șona ca Șoarș, Rodbav, Cincu, etc.[necesită citare]

Străzile largi ale satului în special strada principală care adăpostește aproape în întregime locuitorii satului, cimitirul săsesc care se află cuprins între ramificațiile drumului care coboară în sat, pe turn, din hotarul din mijloc, biserica de lemn din fața casei ande Banu, care s-a păstrat până în anul 1968, când s-a demolat, încă sunt mărturii convingătoare că în satul Șona și pe meleagurile lui au trăit cândva și oameni de origine germană.[necesită citare]

Doar românii care au locuit împreună cu sașii în satul Șona nu au părăsit satul.[necesită citare]

Învățământ[modificare | modificare sursă]

Deși așezarea satului nu a permis o comunicare mai strânsă cu satele învecinate totuși alfabetul, școala, instruirea oamenilor a pătruns în sat încă din anul 1835, care se făcea în câte o casă pustie.[necesită citare] Învățătorii erau preoții și cantorii celor două biserici – ortodoxă și greco-catolică care predau rugăciunile și cititul cu litere chirilice. Anul școlar era foarte scurt – 2-3 luni, iar învățătorii erau plătiți în natură, cu grâu sau porumb 7.5 kg de elev pe perioada anuală de școlarizare.[necesită citare]

Primul local propriu pentru școală s-a clădit în anul 1868 de către comuna politică. Prin anii 1878-1880 când s-a introdus cadastrul, localul școlii a fost preluat și transcris pe numele ambelor biserici devenind astfel proprietatea lor.[necesită citare] În anul 1902 s-a renovat cu cheltuiala confesiunilor nemaifiind destul de încăpătoare pentru a satisface cerințele legii obligativității învățământului.[necesită citare]

În 1923 a luat ființă și grădinița de copii, spațiul fiind insuficient pentru grădiniță și școală s-a recurs pentru solvarea acestor nevoi, la închirierea a încă două încăperi din sat. Ieșirea din această criză de spațiu ar fi fost clădirea unei școli noi, moderne pe vremea aceea care să strângă sub același acoperiș clasele școlare împrăștiate prin sat și grădinița de copii.[necesită citare] Cum nimeni din edilii satului, ai județului, ai învățământului n-au găsit un moment de gândire pentru rezolvarea acestui deziderat social,[necesită citare] situația s-a perindat până în anul 1934, când s-a început construcția actualei școli care s-a tărăgănat până în anul 1945, când învățământul primar a început să se contureze și să primească sprijinul cuvenit.[necesită citare]

În anul 1928 numărul copiilor în vârstă de școlarizare era de 130 dintre care 62 băieți și 68 fete. În anul 1928 la liceu urmau 5 băieți și 4 fete (liceul avea 8 clase) iar la școala normală 2 băieți și o fată, în seminar 2 băieți, în școala de aviație 2 băieți, în școala de notari 1 băiat și la universitate 1.[necesită citare]

În școala de meserii erau 6 băieți și în școala de economie casnică 4 fete. Ucenicii pe la diferite meserii erau 8 băieți și 3 fete. Neștiutorii de carte erau 128 din care 40 bărbați și 88 femei. Oamenii plecați din sat în anul 1928 erau 5 învățători, 4 preoți, 2 notari, 2 profesori, 1 avocat, 1 inginer, 1 militar și 34 de meseriași.[necesită citare]

Învățământul și instruirea copiilor de vârstă școlară a fost început de către învățătorii Bucur Pujdercă, Gruia Novac, Moise Câlțea și Vasile Stoicance, toți născuți în Șona[necesită citare] unde au revenit căutând să ridice la nivel superior învățământul școlar prin instruirea copiilor din satul lor natal.

În anul 1950 a s-a făcut colectivizarea agricolă în satul Șona, prin aceasta naționalizându-se proprietățile funciare ale proprietarilor locali, care au devenit angajați ai CAP. Ceea ce a produs, totuși, o creștere a nivelului de trai, a fost electrificarea satului în anul 1953.

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă

Legături externe[modificare | modificare sursă]