Vincent Van Gogh: Diferență între versiuni

← Diferența anterioară Diferența următoare →

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea de la 12 mai 2012 19:00

Acest articol este despre pictorul olandez Vincent Van Gogh. Pentru alte persoane numite Van Gogh v. articolul de dezambiguizare Van Gogh.

Date personale
^[7]
Fotografie cu Vincent van Gogh realizată de Victor Morin
Nume la naștere	Vincent Willem Van Gogh
Născut	30 martie 1853 Groot Zundert (Olanda)
Decedat	29 iulie 1890 Auvers sur Oise (Franța)
Înmormântat	cimetière d'Auvers-sur-Oise[] tombe de Vincent et Théodore Van Gogh[]
Cauza decesului	sinucidere (plagă împușcată[*])
Părinți	Theodorus van Gogh[] Anna Carbentus van Gogh[]
Frați și surori	Wil van Gogh[] Theo van Gogh[] Cor van Gogh[] Elisabeth van Gogh[] Anna Cornelia van Gogh[*]
Cetățenie	Regatul Țărilor de Jos^[1]
Etnie	Neerlandezi
Ocupație	pictor desenator[] artist grafic[]
Locul desfășurării activității	Tilburg[] (1866–1868)^[2] Haga (1869–1873) Londra (noiembrie 1873–1875)^[2] Paris (aprilie 1875–1876) Ramsgate (aprilie 1876–decembrie 1876)^[2] Etten-Leur Dordrecht (ianuarie 1877–aprilie 1877)^[2] Amsterdam (9 mai 1877–1878)^[2] Borinage[][[Borinage (area in Belgium)\|]] (noiembrie 1878–1879) Bruxelles (octombrie 1880–aprilie 1881)^[2] Etten-Leur (aprilie 1881–decembrie 1881)^[2] Haga (decembrie 1881–septembrie 1883)^[2] Hoogeveen (11 septembrie 1883–2 octombrie 1883)^[3]^[2] Nuenen[] (decembrie 1883–noiembrie 1885)^[2] Anvers (1885–1886)^[2] Paris (februarie 1886–21 februarie 1888)^[2] Arles (21 februarie 1888–mai 1889)^[2] Saint-Rémy-de-Provence[] (mai 1889–mai 1890)^[2] Auvers-sur-Oise[] (mai 1890–iulie 1890)^[2] Van Gogh Huis[] (2 octombrie 1883–4 decembrie 1883)^[3] Emmen^[2] Maison Van Gogh[*] (august 1879–octombrie 1880)^[4]
Limbi vorbite	limba neerlandeză^[5]^[5] limba franceză^[6]
Activitate
Domeniu artistic	pictură, desen
Studii	Academia de Arte Frumoase din Bruxelles[], Koninklijke Academie voor Schone Kunsten van Antwerpen[]
Pregătire	Anton Mauve
Profesor pentru	Antoon Hermans[*]
Mișcare artistică	post-impresionism (în special) impresionism expresionism fauvism simbolism
Opere importante	Mâncătorii de cartofi Portretul doctorului Gachet Noapte înstelată Seria Floarea soarelui Iriși
Influențat de	Jean-François Millet Rembrandt van Rijn Frans Hals Eugène Delacroix Impresionism Stampele japoneze
A influențat pe	Émile Bernard Henri Matisse Oskar Kokoschka Emil NoldeWassily Kandinsky (Expresionismul)
Semnătură

Modifică date / text

Avertisment: Acest format a fost plasat pe o pagină care nu este pagină de discuții, un format sau o pagină proiect. Acest format trebuie să fie plasat doar pe paginile de discuții.

	Articolul Vincent Van Gogh este un subiect de care se ocupă Proiectul Pictură, un spațiu pentru organizarea și coordonarea contribuțiilor la Wikipedia în domeniul artelor vizuale Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
Neclasificat	Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de calitate.
Neclasificat	Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de importanță.

Vincent Willem Van Gogh (scris în neerlandeză Vincent Willem van Gogh; pronunțat în neerlandeză [vɪnˈsɛnt vɑnˈxɔx], v. AFI, n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor olandez post-impresionist ^[8] ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.

Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia. Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. În acest timp a început să schițeze oameni din comunitatea locală și, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, Mâncătorii de cartofi. Paleta lui de atunci conținea tonuri închise. În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei Van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar Van Gogh și-a tăiat în acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în orașul Auvers-sur-Oise. La 27 iulie Van Gogh a ieșit din cameră să picteze pe câmp. Acolo s-a împușcat în piept cu pistolul și a murit peste 2 zile.

Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și 1.100 de desene și schițe ^[8]. Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute și cele mai scumpe din lume. Fiind puțin apreciat în timpul vieții, faima sa a crescut în anii de după moarte ^[8]. Astăzi el este în general considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți pictori din istorie^[8].

Familia Van Gogh

Vincent Van Gogh a venit pe lume intr-o familie de pictori si negustori de arta, tatal sau fiind pastor protestant, iar mama sa avand inclinatii spre pictura si spre arta in mod special.^[9]

Familia Van Gogh avea rădăcini străvechi. Strămoșii lui Vincent se stabiliseră în Olanda încă din secolul al XVI-lea^[10]. Traditia de a purta acelasi nume in intreaga familie nu a fost ceva neobisnuit, deoarece pe bunicul lui il chema tot Vincent si a fost absolvent al Universitatii de Teologie din Leiden in anul 1811. Bunicul sau Vincent, a avut sase fii, dintre care trei au devenit negustori de arta, iata ca si de aici a mostenit talentul si pasiunea pentru arta.^[9] în introducerea la ediția Scrisorilor, Johanna van Gogh-Bonger, cumnata pictorului, i-a prezentat genealogia. Numele de familieamintește de Goch, un orășel situat în teritoriul german, la frontiera Limburg-ului, dar la numai cîțiva kilometri de provincia Noord-Brabant de unde era originar Vincent. Este posibil ca familia Van Gogh (de Goch) ca și numele ei să se tragă de acolo. S-ar fi putut să fi făcut parte din nobilime, și motivele blazonului ei — o grindă împodobită cu trei trandafiri — dă de crezut că la început cei din familia Van Gogh au fost constructori.^[11]

Tatăl artistului, Theodorus, s-a născut la Benschop în 1822, iar mama, Anna Cornelia, s-a născut în 1819 ^[10]. Din căsătoria lor au rezultat 8 copii, din care primul a murit la puțin timp după naștere ^[10] . După el s-au născut Vincent Van Gogh, Anna Cornelia, Theo, Elisabheta Huberta, Wilhelmine Jacoba și Cornelis Vincent ^[10].

Vincent și Theo

Pentru Van Gogh, cea mai importantă persoană a fost fratele lui, Theo. Acesta l-a susținut pe artist din punct de vedere financiar, dar și emoțional. Legătura dintre ei a devenit mai strânsă în 1880, anul în care Vincent și-a început cariera artistică ^[12]. Theo a murit într-o clinică din Utrecht la șase luni după artist, la 25 ianuarie 1891 ^[12].

Rezultă din scrisori că Theo a avut întotdeauna o încredere nezdruncinată în calitățile de pictor și desenator ale fratelui său și, cel puțin în ultimii zece ani de viață, în care Vincent s-a ocupat exclusiv de pictură, i-a trimis bani în mod constant, în diverse locuri unde acesta s-a stabilit pentru răstimpuri mai lungi sau mai scurte, inclusiv în casa părintească. Toate cheltuielile artistului legate de locuință, de mobilier, de îmbrăcăminte, de mâncare și băutură (din ce în ce mai multă, se pare), de culori și pânze pentru pictură, iar, mai târziu, când Vincent s-a îmbolnăvit de nervi, de tratamentele urmate în mai multe sanatorii – toate au fost suportate de Theo, care, între timp, aduna picturile și desenele trimise de fratele său și se străduia să i le vândă.^[13]

Scrisorile

“

Dragă Theo,

Cu prilejul aniversării tale, îți doresc din toată inima sănătate, o viață senină. Ți-aș fi trimis cu dragă inimă, pentru o zi ca asta, tabloul cu țăranii mâncători de cartofi, dar, deși se află pe calea cea bună, nu e complet gata.^[14]

”

Vincent van Gogh este recunoscut și faimos pentru cele aproape 900 de picturi pe care le-a realizat în cei zece ani ca artist, prea puțini am putea spune. Schițele sale și acuarelele au devenit și ele foarte cunoscute. Totuși, trebuie să ne amintim că Van Gogh a mai excelat și într-o altă sferă: schițele din scrisorile sale. De-a lungul carierei sale de artist, Vincent a menținut o corespondență plină de afecțiune și căldură cu fratele său, Theo. În multe dintre scrisorile către Theo (dar și către alți corespondenți) Vincent desenează schițe – ca o dovadă a faptului că munca lui e pe drumul cel bun și că el progresează.

Din multe puncte de vedere, aceste lucrări nu sunt mai prejos ca lucrările în ulei ale lui Van Gogh. Se poate observa progresul ca artist, subtilitatea și intimitatea talentului său. Aceste schițe reflectă o surprinzătoare atenție pentru detaliu și folosirea culorii (vezi un exemplu). În final, conținutul dureros al scrisorilor precum și faptul că multe dintre ele conțin adevărate opere fragile fac din scrisorile lui Van Gogh o artă prin ele însele.^[15]

Cele 652 de scrisori care constituie corespondența sa cu Theo au fost publicate de cumnata sa, Johanna Van Gogh-Bonger, în trei volume (ultimul aproape în întregime în franceză). În plus față de scrisorile către Theo, se numără și cele către Van Rappard, Émile Bernard, sora lui Wil, prietena Line Kruysse, părinții săi, Albert Aurier, John Russell și Gauguin.^[16]

O bibliografie generală scrierilor lui Van Gogh și a textelor care i-au fost consacrate în diverse țări, a fost publicată în 1942 la New York de Charles Matton Books: Vincent Van Gogh, a Bibliography Comprising a Catalogue of the Literature, Published from 1890 through 1940.

Biografia

Haga (1869 – 1873)

La vârsta de 16 ani Vincent a plecat să muncească la Haga, mai exact într-o filială a casei pariziene de artă Goupil, stând alături de fratele tatălui său, „unchiul Cent” ^[17] . Alegerea sa a fost determinată de dorința de a face pe plac părinților ^[18] . Angajându-se la Goupil, Van Gogh a intrat în contact direct cu pictura și desenul ^[18] . În timpul liber vizita muzeele din oraș și studia operele maeștrilor olandezi ^[18] .

În 1873 este transferat la sediul Goupil din Londra ^[18] . Artistul a stat acolo până în 1876, unde a experimentat o dureroasă singurătate ^[19] . O altă perioadă importantă a fost cea din Belgia. A ajuns în Belgia în 1878 și a părăsit-o în 1880. În 1881 s-a dus la părinți, după care s-a întoars la Haga.

Londra (1873 – 1876)

În 1873 el ajunge în capitala britanică^[19]. Acolo, viața lui este retrasă și monotonă^[19]. După terminarea orelor de muncă Van Gogh se plimba prin parcuri sau pe malurile Tamisei, vizita muzee și citea cu mare pasiune operele lui Charles Dickens și George Eliot^[19]. Din cauza scumpirii chiriei, pictorul s-a mutat într-o pensiune, la numărul 87 din Hackford Road^[19]. Din cauza traiului lipsit de culoare, crește dezinteresul pentru munca la Goupil^[19]. Spre finalul anului 1875, Vincent este din ce in ce mai dezinteresat, întârzie la program, este nervos și necuviincios cu clienții, nepăsător în relația cu superiorii^[20]. Din cauza aceasta, în 1876 casa de artă îl concediează^[20].

În 1877 se duce la Amsterdam pentru a studia Teologia, dar în 1878 renunță și pleacă la Ettenn.

Bruxelles și Borinage (1878 – 1880)

Etapa următoare a fost un curs de trei luni la Bruxelles pentru obținerea unei calificări de predicator ^[21] . Părinții nu aveau speranțe. Previziunea lor s-a adeverit și Van Gogh nu a trecut examenul final al cursului ^[22] .

Van Gogh s-a decis apoi să se mute în regiunea minieră Borinage ^[22] . Acolo a susținut familii sărace cu ajutorul lecturilor din Biblie ^[22] . Tatăl său a plătit pentru fiul său costul unei camere din casa din Rue Eglise, nr. 39, la Paturages ^[22] . Van Gogh a compromis lucrurile și de această dată ^[22] . Interpretând exagerat textul evanghelic, a trăit în sărăcie ^[22] . S-a mutat într-o colibă unde dormea pe podea și se hrănea cu apă și pâine ^[22] . Tot ce avea a donat săracilor, iar pe cei bolnavi i-a ingrijit cu atenție ^[22] .

Van Gogh și-a continuat cu și mai multă încăpățânare munca sa de predicator în Borinage ^[22] . În 1880 corespondența dintre el și Theo a încetat până în luna iulie ^[22] . Din cauza condiților a fost obligat totuși să renunțe la munca de predicator; au urmat apoi pregătirile pentru meseria de artist ^[22] .

Haga: întoarcerea (1882-1883)

În 1882, în viața sa apare Clasina Maria Hoornik, numită Sien, o prostituată mai în vârstă decât el, însărcinată și deja mamă a unei fetițe^[23]. Ea îi devine lui Vincent prietenă și model^[23]. Decide să se căsătorească cu ea^[24]. Odată cu nașterea copilului, dificultățile economice vor fi mai mari, iar singura sursa de venit pentru familie este alocația lui dată de fratele său^[25]. În 1883, greutățile devin insuportabile^[25]. Theo l-a convins pe Vincent să o părăsească pentru a se dedica în totalitate artei^[25].

Petrece o perioadă de singurătate în nordul Olandei, iar în decembrie 1883, Vincent se întoarce din nou în casa părinților, care acum se află în nordul regiunii Brabante^[25]. Acolo creează sute de tablouri și desene, dă lecții de pictură, învața să cânte la pian și citește^[25]. În luna martie a anului 1885 moare tatăl său, iar în noiembrie pleacă la Anvers^[26]. În 1886 se înscrie la Școala de Arte Frumoase și se cufundă în studiu^[26]. Vincent nu trece de examene, iar cariera îi este compromisă^[26]. Decide că într-un singur oraș merită să trăiești și pornește către Paris^[26].

Paris (1886 – 1888 )

Vincent vrea să-și facă un nume în lumea artei^[27]. Parisul era cel mai bun lucru pentru un artist^[27]. Atunci, orașul era metropola viitorului, locul în care a apărut fotografia și cinematografia, dar mai mult era leagănul impresionismului, mișcarea artistică care l-a influențat pe Van Gogh^[27].

Vincent ajunge la Paris pe 28 februarie 1886^[28]. Theo, care era directorul unei galerii de artă din capitala Franței, îl găzduiește în locuința sa, mai întâi pe strada Laval, lângă Place Pigalle, și apoi pe strada Lepic, în cartierul Montmartre^[28]. Cei doi încep o conviețuire care le aduce numai beneficii^[28].

La începutul șederii, Van Gogh lucrează în atelierul faimosului pictor academician, Fernand Cormon^[29]. În acest atelier întâlnește persoane cum ar fi Henri de Toulouse-Lautrec, Émile Bernard și Louis Anquetin^[30]. Datorită lui Theo, ii mai cunoaște pe Claude Monet, Camille Pissarro, Alfred Sisley, Pierre-Auguste Renoir și Paul Signac^[30].

În doi ani, artistul a realizat 230 de tablouri^[30]. Vincent discută cu artiștii și frecventează aceleași locuri^[31]. Unele dintre acestea sunt Tambourin, un cabaret de pe Bulevardul Clichy și localul lui Tanguy, un magazin de materiale pentru pictură situat pe strada Clauzel^[31]. Împreună cu Bernard, Toulouse-Lautrec, Anquentin și Paul Gauguin formează grupul “Micului bulevard”^[32]. Ca urmare a acestui proiect, Gauguin va veni să locuiasca cu Vincent la Arles.

În 1887, tensiunea dintre Theo și Vincent crește^[33]. „Odată este o persoană normală, dulce, iar apoi devine egoist și rece” declară Theo despre fratele său^[33]. Într-o scrisoare către Wilhelmine mai spune: „Viața alături de Vincent este insuportabilă. Nimeni nu poate să vină la mine acasă pentru că Vincent nu face decât să se certe cu toți”^[33]. La Paris pictorul a început să fumeze și să bea, lucruri ce i-au declanșat tulburări psihice^[33]. Orașul i se pare insuportabil așa că în februarie 1888 pleacă în Arles, orașul din Provence^[33].

Provence (1888 – 1889)

Van Gogh ajunge în Arles în plină iarnă și este susținut de fratele său cu 250 de frani lunar^[34]. Ajuns acolo, Vincent se cazează la Hotelul Carrel, situat pe strada Cavalerirei, la numărul 30, iar la începutul lunii mai închiriază pentru 15 frani pe lună patru camere într-o clădire din Piața Lamartine numărul 2; este vorba despre celebra „Casă galbenă”^[34].

În 15 luni artistul pictează peste 200 de tablouri^[35]. În unele tablouri găsim culoarea mult iubită de Van Gogh, galbenul. Paul Gauguin, care a fost oaspete al lui Vincent în anul 1888, vorbește despre dragostea lui Van Gogh pentru galben^[36]. În Gauguin, artistul vedea prietenul ideal^[37]. Ei au început lucrările împreună, iar Paul a fost influențat de Van Gogh. Dar în Ajunul Crăciunului, fără un motiv anume, Vincent ia un brici cu care vrea să-l rănească pe prietenul său^[38]. Paul fuge înspăimântat și petrece noaptea într-un hotel^[38]. Între timp, Vicent își taie lobul urechii și il dă unei dame de companie pe nume Rachel^[38].

Gauguin scrie despre ceea ce s-a întâmplat:

„În ultima perioadă a șederii mele Vincent a devenit excesiv de nepoliticos și contradictoriu, apoi s-a liniștit. Într-una din seri, l-am surprins pe Vincent că se apropria de patul meu. Cum se explică faptul că mă trezisem în acel moment? A fost de-ajuns să-i spun pe un ton serios: «Ce se întâmplă, Vincent?» pentru ca el, făra să scoată un sunet, să se întoarcă în pat și să adoarmă profund. Îmi venise ideea de a-i face un portet în timp ce picta natura moartă pe care o îndrăgea atât de mult, floarea-soarelui. După ce am terminat portretul, mi-a spus: «Sunt chiar eu, sunt eu, cel care a devenit nebun». În aceeași seară am mers la cafenea. A luat un absint ușor. Dintr-o dată, mi-a aruncat paharul și conținutul în față. Am evitat lovitura și, luându-l de braț, am ieșit din cafenea, am traversat Piața Victor Hugo și, în câteva minute, Vincent era în patul său, unde a adormit în câteva secunde și nu s-a mai trezit. Când s-a trezit, mi-a spus foarte calm: «Dragul meu Gauguin, am sentimentul vag că te-am jignit aseară». «Te iert din toată inima, dar scena de ieri s-ar putea repeta și, dacă m-ai lovi din nou, nu m-aș mai stăpâni și te-aș strânge de gât. Permite-mi, așadar, să-i scriu fratelui tău pentru a-l anunța cu privire la revenirea mea». Ce zi, Dumnezeule! Seara, după cină, am simțit nevoia să ies singur, să iau o gură de aer și să simt parfumul dafinilor înfloriți. Am traversat aproape în întregime Piața Victor Hugo când am simțit în spatele meu pași scurți și grăbiți. M-am întors tocmai în momentul în care Vincent se năpustea asupra mea cu un briceag în mână. Cred că privirea mea în acel moment a fost destul de înfricoștăare, pentru că el s-a oprit și lăsând privirea în jos, a luat-o la fugă până acasă [...] După o vreme, am mers la un hotel din Arles unde, după ce am întrebat cât este ceasul, am luat o cameră și m-am dus la culcare. Eram foarte agitat și am adormit spre dimineață. M-am trezit destul de târziu, în jurul orei șapte și jumătate. Odată ajuns în piață, am văzut mulțimea. În apropierea casei noastre erau jandarmi și un domn mic de statură, care era comisar de poliție. Iată ce se întâmplase. Van Gogh s-a întors acasă și si-a tăiat urechea complet. A trecut mult timp ca să oprească hemoragia, din moment ce pe lespezi erau aruncate haine îmbibate de sânge, în ambele camere de la parter. Cele două camere și scara dinspre dormitor erau murdare de sânge. Când am vrut să ies, cu o beretă bine potrivită pee cap, am mers glonț într-una din acele case în care se găsea dama de companie care păzea urechea lui Vincent împachetată. «Iată - spuse ea - o amintire», apoi a fugit și a intrat din nou în casă, s-a șezat în pat și a adormit. Se îngrijise însă să închidă ușile și să pună pe masa de lângă fereastră o lumânare aprinsă”^[39]”

Aceasta este povestea spusă de Gauguin, la câțiva ani după ce a avut loc înâmplarea. Se spune că nu Vincent și-ar fi tăiat urechea, ci că a fost un accident^[40]. Pentru o eventuală anchetă, poliția a păstrat lobul urechii lui Van Gogh într-un vas cu alcool^[41].

Ceea ce ar fi putut să declanșeze nebunia și acest episod este absintul, băutura considerată în zilele noastre un adevărat drog^[42]. S-a constatat că absintul determina o percepție distorsionată a culorilor numită discromatopsie^[42]. De altfel s-a observat că băutura provoacă un comportamnet agresiv, brutal, violent^[42]. De aceea, unii au dedus că episodul tăierii urechii se explică printr-o halucinație auditivă insuportabilă^[42].

După ce-și taie urechea, Vincent este internat la spitalul din Arles^[43]. Acolo vine și fratele său, Theo, anunțat de Gauguin care s-a întors la Paris^[43]. Vincent se pune pe picioare, dar crizele care urmează îl obligă să se întoarcă la spital^[43]. În martie 1889, 30 de cetățeni din Arles semnează o petiție prin care artistul să părăsească orașul, iar Casa galbenă este închisă din ordinul poliției^[43]. Van Gogh decide să facă tot posibilul pentru a se vindeca, iar la 8 mai 1889, se internează din proprie inițiativă la spitalul de psihiatrie din Saint-Paul-de-Mausole, lângă Saint-Rémy-de-Provence^[44].

Saint-Rémy (1889)

La sfarsitul lui 1888, obosit si incapabil sa lucreze, Vincent s-a internat din nou, de aceasta data intr-un sanatoriu din Saint-Remy-de-Provence. Incepea cea mai prolifica perioada din cariera artistului, cand lucreaza aproape un tablou pe zi, deseneaza foarte mult, isi corecteaza “greselile” si amanuntele de care nu era multumit, isi doreste sa revina si sa devina, in sfarsit, un pictor de succes.^[45] Aici, sub îndrumarea medicului Peyron, Vincent se bucură de libertate și continuă să picteze însoțit de un supraveghetor^[44]. Artistul trăiește momente extreme chiar și aici^[46]. La sfârșitul anului 1889, în timpul unei crize înghite culori^[46]. Crizele devin din ce în ce mai frecvente, grave și lungi^[46]. Intre perioadele de suferinta va picta un mare numar de lucrari si schite, ce exprimau chinurile sale in forme zvarcolinde, expresioniste. Din aceasta perioada dateaza si celebrii Irisi, vanduti la Sotheby, New York, in 1897 si Noapte instelata.^[47] Cu ajutorul fratelui său Theo, Vincent participă la Salonul Artiștilor Independenți din Paris și expune lucrări la difrite expoziții^[46].

O criză îl doboară din nou; nu va rămâne la Saint-Remy. El se teme că nebunia ar putea să îi distrugă capacitatea de a picta și pleacă la un doctor cu experiență, cunoscutul doctor Gachet.^[48]

Auvers-sur-Oise și moartea (1890)

Theo îl transferă pe Vincent la Auvers-sur-Oise, la doctorul Gachet^[50]. Vincent părăsește Spitalul Saint-Rémy și se duce singur la Paris^[50]. Petrece trei zile în casa lui Theo și se îndreaptă apoi spre Auvers^[50]. Se stabilește prima dată la Hotelul Saint-Aubin, apoi la cafeaua-pensiune a soțlior Ravoux^[50]. Acolo lucrează cu forță, realizând în două luni peste optzeci de tablouri^[50]. Medicul devine prietenul pacientului său și-l invită la casa lui în fiecare duminică^[50]. Vincent este sigur că se va vindeca: „Domnul Gachet spune că nu sunt semne ca boala să revină și că acum sunt foarte bine”^[50].

Pe 27 iulie 1890, Vincent iese pe câmp să picteze^[51]. Soții Ravoux mărturisesc că la întoarcere artistul s-a împușcat în piept cu un pistol^[51]. Doctorul Gachet îl informează imediat pe Theo^[51]. Aflând ceea ce s-a întâmplat, Theo se grăbește să ajungă la fratele său, însă soarta lui a fost hotărâtă^[51]. Van Gogh moare în noaptea de 29 iulie 1890, marți, în jurul orei unu noaptea. Dar de unde a luat Vincent pistolul? Există două cazuri posibile: prima ar fi că l-a cumpărat în Pontoise, iar a doua ar fi că i l-a dat prietenul lui Ravoux pentru a alunga corbii^[51]. Funeraliile lui Van Gogh au avut loc pe 30 iulie^[52]. Sicriul său și întreaga cameră în care au avut loc funeraliile au fost împodobite cu floarea soarelui [aceasta fiind floarea preferată a lui].^[53]

Vincent Van Gogh nu s-a sinucis, așa susțin biografii Steven Naifeh și Gregory Whit Smith. Potrivit celor doi scriitori este mult mai probabil ca artistul să fi fost împușcat din greșeală de doi băieți, decât ca pictorul să fi ieșit pe câmp pentru a picta, după care să se împuște în piept, relatează BBC.^[54] „Conform oamenilor care-l cunoșteau, Vincet Van Gogh a fost omorât accidental de doi băieți, însă acesta a vrut să-i protejeze, susținând că vina este doar a lui”, a declarat Naifeh. Mai mult, în urma cercetărilor a reieșit faptul că unghiul glontelui era unul oblic, și nu drept cum ar fi trebuit să fie dacă artistul s-ar fi sinucis.^[55]

Dintre toate picturile lui van Gogh, Lan de grâu cu ciori a fost, probabil, subiectul celor mai multe speculații. Mulți cred că este ultima lui lucrare, considerând cerul învolburat plin de ciori și poteca întreruptă ca prevestiri ale morții apropiate.^[56]

Bolile

Despre Van Gogh s-a spus că a suferit de multe boli, în special de afecțiuni psihiatrice și că acestea și-au pus amprenta asupra comportamentului și picturii artistului.^[59] Ceea ce se știe acum este faptul că pictorul olandez s-a îmbolnăvit de sifilis în 1882. La acutizarea bolii, netratată complet, se adăugau crizele de epilepsie, precum și depresiile cauzate de mai multe deziluzii sentimentale.^[60] Când era întrebat, acesta își descria crizele ca pe sentimente de furie apărute din senin, halucinații, confuzie și teamă, pierderi de memorie. Adeseori i se prescria bromura de sodiu ca și remediu anticonvulsiv pentru epilepsie.^[61] Unii au speculat că nebunia tot mai mare a lui Van Gogh ar fi putut fi cauzată de inhalarea sau înghițirea unor produse chimice din vopselele sale, de dependența de absint, sau ca urmare a bolilor cu transmitere sexuală luate de la prostituate.^[62] Cauza externă care ar fi declanșat crizele epileptice este cel mai probabil abuzul de absint, întrucât Vincent îl conumsa în cantități mari, până a devenit dependent. Pe lângă aceste boli, care l-au măcinat fizic și psihic, se pare că Van Gogh avea glaucom. Medicul F. W. Maire argumenta că numai pe pânzele realizate de artist după 1888 se disting umbre colorate, irizații sau halouri în jurul surselor de lumină. Bolnavii de glaucom văd în jurul unei surse luminoase o margine cu mai multe culori, asemănătoare curcubeului.^[60]

știm că Van Gogh s-a certat cu Paul Gauguin, amicul său, cu care de fapt locuia. Și mai știm că l-a amenințat cu briciul pe care la scurt timp îl va folosi însuși Van Gogh să-și taie urechea. Medicii și criticii de artă îl considerau nebun. În special pânzele pictate la Auvers spre sfârșitul vieții erau considerate de critici ca „opera nebună”. Iar dintre aceste lucrări, pânza ce redă biserica din Auvers este cea mai „nebună”. Pictorii au fost uimiți de violența culorilor, de confruntarea dintre roșu și albastru. Clădirea răsare din spatele unei coline ca un cutremur, zidurile se zguduie, acoperișurile se mișcă. Medicii pun această imagine stranie pe seama schizofreniei.^[63]

Poate pentru a-l înțelege pe Vincent ar trebui spus și că fratele său Theo a murit de sifilis paralizant (în 1891), sora sa Willemina van Gogh a murit de demență (1941), fiind internată aproape patruzeci de ani într-un azil psihiatric, iar fratele Cor [Cornelis Vincent] s-a sinucis în 1900. Unul dintre strănepoții lui Vincent, Theodorus (regizor de film), a murit asasinat de un terorist marocan (in 2004), fiind un critic al islamului. Fiul acestuia, Lieuwe, născut în 1992, este ultimul descendent al familiei Van Gogh.^[64] Deci, cauza dereglărilor psihice se trage din familie.

Opera

Galerie^[65]

Articol principal: Lista de opere ale lui Vincent van Gogh.

Semănătorul (inspirat dintr-o operă a lui Millet) - 1881; Muzeul Van Gogh, Amsterdam; creion, cerneală și pictură pe hârtie velină; 48 × 36,8 cm
Natură moartă cu varză și saboți de lemn - 1881; Muzeul Van Gogh; ulei pe hârtie aplicată pe panou; 34 × 55 cm^[66]
Loteria de stat - 1882; Muzeul Van Gogh; cretă neagră, creion, acuarelă și cerneală pe hârtie velină; 38 × 57 cm
Mâncătorii de cartofi - 1885; Muzeul Van Gogh, Amsterdam; ulei pe pânză; 82 × 114 cm^[67]
Agostina Segatori - 1887; Muzeul Van Gogh; ulei pe pânză; 55.5 × 46.5 cm^[68]
Casa galbenă - 1888; Muzeul Van Gogh, Amsterdam; ulei pe pânză; 72 × 91.5 cm^[69]
Vază cu 12 floarea-soarelui - 1889; Philadelphia Museum of Art, Philadelphia, Pennsylvania; ulei pe pânză; 92.4 × 71.1 cm^[70]
Autoportret - 1889; Muzeul Orsay, Paris; ulei pe pânză; 65 × 54 cm^[71]^[72]
Portretul lui Joseph Roulin - 1889; MoMa; ulei pe pânză; 64.4 x 55.2 cm^[73]
Noapte înstelată - 1889; MoMA; ulei pe pânză; 73 × 92 cm^[74]
url=http://www.metmuseum.org/Collections/search-the-collections/110000977%7Ctitle=Wheat Field with Cypresses
accessdate=12 mai 2012}}</ref>

accessdate=12 mai 2012}}</ref>
Lan de grău cu corbi - 1890; Muzeul Van Gogh, Amsterdam; ulei pe pânză; 50.5 × 103 cm^[75]

Stil

Chiparoșii

In perioada cand a fost internat la sanatoriul din Saint-Remy, chiparosii ii atrag atentia lui Van Gogh, devenind tema lui preferata in acea vreme. Ca tehnica, chiparosii au fost realizati acoperind panza cu mai multe straturi succesive de vopsea. negrul, verdele si maronul le-a aplicat cu tuseuri lungi, intinse inspre cer. Cerul, norii si vegetatia le-a pictat manuind pensula in spirala, ceea ce creeaza un efect special.^[76] Chiparoșii, drepți și întunecați ca niște lumânări stinse în imaginile pictate de alți artiști, sub pensula lui Van Gogh au devenit un simbol personal, cel mai puternic din întreaga sa imagistică, concurat, parțial, doar de floarea-soarelui.^[77]

Stilul original al lui Vincent van Gogh (1853-1890), care a influențat puternic dezvoltarea picturii moderne, are ca punct central atât exuberantele trăsături de penel cât și culorile, vibrante și adesea ireale, care transmit emoții și crează atmosferă. Datorită pigmenților de nouă generație din secolul 19, van Gogh a putut crea, de exemplu, nuanțele bogate de galben folosite în faimoasele tablouri Floarea Soarelui. ^[56] Stilul de maturitate se caracterizează prin uclori îndrăznețe și trăsături tactile de impasto. Din anul 1880, van Gogh s-a dedicat vocatiei de artist, manifestandu-si interesul exclusiv pentru schite si acuarela. Aproape in cinci ani pictorul a capatat o tehnica excelenta, originala. Apoi, a urmat cursurile de desen la Academia din Bruxelles. Criticii de arta afirma ca cea mai faimoasa lucrare a sa din perioada olandeza este „Tarani mancand cartofi“ (1885) si o considera ca fiind pictura terestra si intunecata cu influente din partea lui Jean-Francois Millet, un pictor francez apreciat datorita picturilor inspirate din viata taranilor.^[78] După ce s-a mutat în sudul Franței, paleta sa a evoluat de la tonurile întunecate ale primilor săi ani la culori vii și saturate. Picturile compuse din pete de culori vii pareau sa prinda viata pe panza, se impregnau de un dinamism aparte, ceea ce lipsea din operele contemporanilor. Van Gogh s-a dus si mai departe. In locul copierii formelor exacte, se straduia sa exprime senzatii si sentimente.^[79] Albert Aurier analizează tema și maniera lui Van Gogh. „Pensula lui operează cu pete enorme pe tonuri foarte pure, cu dâre curbe, rupte de tușe rectilinii... cufoarte strălucitoare construcții, îngrămădite uneori cu stîngacie, și toate acestea dau anumitor pînze aparența solidă de ziduri orbitoare de lumină clădite din cristale și soare."^[80]

Deși credem că Van Gogh este maestrul liniilor curbe, schițele tablourilor, realizate direct pe scrisorile trimise de el, sunt compuse în întregime din linii drepte. Desenele induc în eroare și nimeni nu s-ar gândi că au fost trasate de Van Gogh. Și totuși... Cu toate că este pictorul cu cel mai personal stil din lume, el reacționează la creațiile altor artiști într-un mod aproape cameleonic. Într-o scrisoare trimisă fratelui său, Theo, pe 31 iulie 1882, pictorul explica procesul din spatele unei acuarele, dublând tabloul cu o schiță realizată în cerneală și cărbune.

Subiecte

Articol principal: .

Vincent van Gogh voia să fie un țăran-pictor, care să facă artă pentru „muncitori, țărani, pescari și prostituate“, obținând totodată subtilități artistice demne de cei mai mari maeștri. Iar triumful său cel mai mare este că a și reușit.^[81] Van Gogh n-a abordat o gamă largă de subiecte, limitându-se la autoportrete, reprezentări ale unor oameni obișnuiți într-un cadru natural, scene de interior, naturi moarte și peisaje.

La inceputurile carierei sale Van Gogh si-a ales modelele din randul taranilor pe care ii cunostea atat de bine, redand in portrete si scene de grup trasaturile lor aspre, dure, bine definite, obosite si adesea triste. Mai tarziu insa, pe masura ce banii erau tot mai putini - in ciuda eforturilor lui Theo van Gogh - a renuntat la modele. Si a inceput sa experimenteze, pictand din memorie si, cel mai adesea, pictand peisaje si compozitii florale, de o uluitoare intensitatea cromatica.^[82]

Mișcări artistice

Impresionism

Articol principal: Impresionism.

Să povestim puțin despre Impresionism. Reprezentanții acestui curent au fost cunoscuți, inițial, sub numele de "Independenți" sau "Intransigenți" - denumirea de "Impresioniști" se datorează unui accident, oarecum. Monet a adus la o expoziție un tablou intitulat "Impression. Soleil Levant". Termenul a prins și a fost adoptat drept nume al școlii.^[83] În pictură lumina devine obiectul esențial al interesului creatorilor, aceștia eliminând culorile întunecate și utilizând tonurile pure și amestecul lor, fragmentând tușa și renunțând la clarobscur și mai ales la contururile precise; astfel, culoarea devine preponderentă.^[84] Impresionismul a fost punctul de plecare pentru Van Gogh.^[85] Activitatea lui a fost puternic influentata de cercul de pictori format de Eduard Manet, Auguste Renoir si Camille Pisarro: acestia nu urmau moda picturii contemporane, nu doreau sa reproduca imagini fixate in ateliere cu aer imbacsit. Ieseau in aer liber si pictau peisaje adevarate. Contemporanii ii numeau ironic "impresionisti", deoarece adesea reproduceau doar anumite impresii dintr-o imagine.^[79] „Amprenta“ lui Pisarro a fost aproape decisiva in adoptarea paletei coloristice.^[78]

Postimpresionism

Articol principal: Postimpresionism.

Postimpresionismul reprezintă ansamblul curentelor artistice care, după sfârșitul secolului XIX, s-au separat de impresionism.^[86] Fiecare dintre pictorii acestui curent prezenta propriile subiecte unice, personale, având o formă proprie de exprimare, deși împărtășea idealurile stilistice ale celorlalți postim-presioniști.^[87] Post-impresionistii au extins Impresionismul, negandu-i limitele: au continuatsa utilizeze culorile vii, aplicarile groase cu vopsea,tusele distinctive si subiectele vii, dar au inclinatmai mult sa evidentieze formele geometrice,deformand formele pentru efecte expresive si safoloseasca culori artificiale sau arbitrare. Printre pictorii postimpresioniști se numără și Van Gogh.^[88]

Expresionism

Articol principal: Expresionism.

Expresionismul este curentul artistic modern, apărut în Germania la începutul secolului XX, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional.^[89] Expresionismul se caracterizează prin: tensiune extatică, transcedere tragică a realității, voință creatoare, năzuință spre absolut, accente halucinatorii, atitudine neconformistă și accentuat subiectivă, pierdere în haos, presentimentul unei iminente catastrofeuniversale și interesul pentru fenomenele originare.^[90] Vincent Van Gogh este considerat precursorul noului curent, din momentul in care a optat pentru o abstractizare a temelor abordate in picturile sale. Tot el ii influenteaza semnificativ si pe pictorii din prima perioada expresionista, gruparea “Die Brucke” (“Podul”).^[91]

Fauvism

Articol principal: Fauvism.

Fauvismul a fost un curent formalist în picturafrancezăde la începutulsecolului al XX-lea,care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă. El se situează între mișcarea dada și neofauvismul.Considerat de multi istorici ai artei un capitol aparte al post-impresionismului, fauvismul a fost unul dintre cele mai interesante si influente curente artistice europene, cu o puternica doza de originalitate si principii cromatice surprinzatoare, ce marcau o ruptura deimpresionism, deschizand drumul spre noi forme artistice.^[92] Renuntarea la perspectiva, folosirea culorilor violente si a tonurilor pure au reprezentat principalele caracteristice ale fauvismului - curent formalist din pictura franceza a inceputului de secol XX. Gauguin si Van Gogh au fost considerati precursorii acestei noi maniere de abordare a culorii in pictura si deasemenea vor fi cei doi mari artisti ce vor influenta acest curent.^[93]

Simbolism

Articol principal: Simbolism.

În artele plastice, simbolismul este un curent slab organizat care s-a dezvoltat în anii 1880-1890 și a fost strâns înrudit cu simbolismul din literatură. A apărut ca reacție atât împotriva realismului, cât și a impresionismului.^[94] El reprezintă un mod de constituire a imaginilor artistice prin atribuirea unor semnificații noi, inedite, obiectelor, fenomenelor și ființelor.^[95] Aspecte ale simbolismului apar și în operele lui Vincent van Gogh.^[94]

Moștenire

“

Gloria noastră cea mai mare nu stă în faptul că nu am eșuat niciodată, ci în faptul că ne ridicăm după fiecare eșec.^[96]

”

La moartea sa, Van Gogh nu a lăsat niciun testament. Surorile sale au decis ca moștenirea să-i revină fratelui său, Theo van Gogh deoarece marele artist a fost susținut financiar de acesta. La 6 luni după moartea fratelui, Theo van Gogh a decedat. Tablourile i-au rămas soției sale Johanna Bonger. Acestea s-a mutat în Țările de Jos împreună cu fiul său, Vincent Willem. O foarte mare parte din operele care există azi au rămas în Olanda. Ingingerul V. W. Van Gogh, fiul lui Theo, după ce a dat cu titlu de îprumut muzeului comunal din Amsterdam (Stedelijk Museum) 240 de pânze și desene ale lui Vincent, a cedat în cele din urmă în 1962 statului olandez colecția sa cuprinzând 170 de tablouri, 400 de desene de Van Gogh, precum și 150 de tablouri sau desene de impresioniști sau de postimpresionișsti (care aparținuseră lui Theo), scrisori și documente. Pe de altă parte, doamna Kröller-Müller a înființat, în 1938, în parcul De Hooge Veluwe, lângă Arnhem, un muzeu care adăpostește 264 de opere ale lui Vincent. Iată două ansambluri considerabile. Au rămas aproape 850 de tablouri de Vincent Van Gogh și cam același număr de desene. Așa cum s-a putut vedea, multe opere, din toate perioadele, au dispărut din diferite motive. Deși orice apreciere în acest sens este prin forța lucrurilor ipotetică, se pare că Van Gogh a pictat peste o mie de pânze.

Valoarea extraordinara a lui Van Gogh a fost recunoscuta pentru prima data abia la 11 ani de la moartea artistului cand la Paris, pe 17 martie 1907, a fost inaugurata o expozitie cu 71 dintre lucrarile acestuia.^[97] Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute și cele mai scumpe din lume. Fiind puțin apreciat în timpul vieții, faima sa a crescut în anii de după moarte. In toata viata, legendarul pictor nu a vandut decat o singura lucrare. In prezent, panzele sale valoreaza zeci si sute de milioane de dolari. In 1987, la o casa de licitatie, un tablou din seria „Floarea-Soarelui“ s-a vandut cu 40 de milioane de dolari.^[98] Pe 30 martie 1987, lucrarea "Irisii" a fost vanduta la licitatie de catre casa Sotheby's cu suma record de 53, 9 milioane de dolari iar in mai 1990, "Portretul Doctorului Gachet" a ajuns din nou in fruntea topurilor vanzarilor la Christie's cu 82,5 milioane de dolari.^[97]

Van Gogh nu a avut elevi, nu a înființat vreo școală. Forța artei sale era foarte cunoscută și apreciată de câțitva prieteni: Émile Bernard, Camille Pissarro, Paul Gauguin, Henri de Toulouse-Lautrec. Însă lecțiile sale asupra picturi vor fi imediat cultivate de avangardiștii secolului XX. Vincent a stârnit un ivu interes printre scriitorii și cineaștii care au văzut în artistul de origine olandeză un personaj ideal pentru creațiile lor. Ca exemplu poate fi luat romanul biografic al lui Irving Stone, Dorința de a trăi, care datează din 1934 și în baza căruia a fost realizat filmul omonim din 1956, de către Vincent Minnelli, cu Kirk Douglas în rolul lui Van Gogh. A urmat apoi filmul Vise, al lui AKira Kurosawa, în 1990, o peliculă sugestivă în care „se pătrunde” într-un tablou al lui Vincent. În epoca culturii de masă a înflorit în jurul lui Vincnt o adevărată afacere.

Articol principal: Muzeul Van Gogh.

Note

^ Museum of Modern Art online collection, accesat în 4 decembrie 2019
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p RKDartists
^ ^a ^b http://www.histoforum.net/vangogh/inleiding.htm Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Là où Van Gogh est devenu peintre! — Maison Van Gogh (în engleză), accesat în 19 februarie 2023
^ ^a ^b CONOR[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ De reținut faptul că artistul își semna lucrările lucrările doar cu primul nume (Vincent).
Surse:
* http://www.artline.ro/Universul-picturii--Pictori-celebri-si-semnaturile-lor--13191-1-n.html
* http://painting.about.com/od/famouspainters/ig/famous-paintings/Van-Gogh-painting-signature.htm
^ ^a ^b ^c ^d Cartea Arta. Istoria vizuală a artelor plastice; p. 386
^ ^a ^b http://articole.famouswhy.ro/familia_lui_vincent_van_gogh/
^ ^a ^b ^c ^d Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Pictor
^ http://www.scribd.com/doc/48019695/Autor-Viata-Lui-Vincent-Van-Gogh
^ ^a ^b Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 16
^ http://www.editura-art.ro/carte/draga-theo
^ http://atelier.liternet.ro/articol/6491/Vincent-van-Gogh-Constanta-Tanasescu/Draga-Theo.html
^ http://www.vggallery.com/international/romanian/letters/sketches/main.htm
^ Pomerans, Arnold. The Letters of Vincent van Gogh. London: Penguin Classics, 1997. ISBN 0-14-044674-5
^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.22
^ ^a ^b ^c ^d Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.23
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.26
^ ^a ^b Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.27
^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.31
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.32 Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "Theo" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
^ ^a ^b Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.56
^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.58
^ ^a ^b ^c ^d ^e Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.61
^ ^a ^b ^c ^d Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.63
^ ^a ^b ^c Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.65
^ ^a ^b ^c Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.68
^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.72
^ ^a ^b ^c Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.73
^ ^a ^b Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.78
^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.80
^ ^a ^b ^c ^d ^e Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.83
^ ^a ^b Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.90
^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.95
^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 96
^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 100
^ ^a ^b ^c Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.106
^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 111-113
^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 116
^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 117
^ ^a ^b ^c ^d Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 134
^ ^a ^b ^c ^d Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 139
^ ^a ^b Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 140
^ http://www.artline.ro/Vincent-van-Gogh-o-biografie-13392-1-n.html
^ ^a ^b ^c ^d Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 141
^ http://dnet.3x.ro/VanGogh/proba3.html
^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 144
^ http://www.artnet.com/Artists/LotDetailPage.aspx?lot_id=807E33CFCB00E17D993C1A1174A7B79B
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 148
^ ^a ^b ^c ^d ^e Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 150
^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 151
^ http://coolturama.md/10-pictori-faimo%C8%99i-ai-timpului
^ http://www.timnews.ro/fapt-divers-moartea-lui-van-gogh-noua-ipoteza/
^ http://www.b1.ro/stiri/externe/moartea-unui-artist-van-gogh-nu-s-a-sinucis-a-fost-omorat-accidental-13287.html
^ ^a ^b http://www.scienceinschool.org/2011/issue19/vangogh/romanian
^ en „Figure 2 - Still Life with absinthe (Paris 1887)”. ncbi.nlm.nih.gov. 10 mai 2006. Accesat în 12 mai 2012.
^ en „Café Table with absinthe, 1887”. vangoghmuseum.nl. Accesat în 12 mai 2012.
^ ro Magda Marincovici (21 mai 2006). „Bolile lui Van Gogh - Nebunia si-a pus amprenta pe opera lui”. jurnalul.ro. Accesat în 12 mai 2012.
^ ^a ^b ro „Bolile lui Van Gogh”. ziare.com. 11 noiembrie 2007. Accesat în 12 mai 2012.
^ ro „Epileptici celebri: Ion Creanga, Vincent Van Gogh”. sanatate.ele.ro. 12 iunie 2009. Accesat în 12 mai 2012.
^ ro „Sinuciderea lui Van Gogh, un "mit": pictorul impresionist ar fi fost împușcat de un adolescent”. financiarul.ro. 17 octombrie 2011. Accesat în 12 mai 2012.
^ ro Magda Marincovici (20 mai 2006). „Bolile lui Van Gogh - Nebunia si-a pus amprenta pe opera lui”. 9am.ro. Accesat în 12 mai 2012.
^ ro Paul Ioan (23 martie 2011). „Imposibilul Vincent van Gogh”. revistamagazin.ro. Accesat în 12 mai 2012 (miercuri). Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
^ La această secțiune se paote observa o evoluție a paletei de culori. Mai multe detalii la paragraful 1 al secțiunii stil.
^ en „Still Life with Cabbage and Clogs”. vggallery.com. Accesat în 12 mai 2012.
^ en „The potato eaters, 1885”. vangoghmuseum.nl. Accesat în 12 mai 2012.
^ en „In the café: Agostina Segatori in Le tambourin, 1887”. vangoghmuseum.nl. Accesat în 12 mai 2012.
^ en „The yellow house ('The street'), 1888”. vangoghmuseum.nl. Accesat în 12 mai 2012.
^ en „Sunflowers”. philamuseum.org. Accesat în 12 mai 2012.
^ en Nicolas Pioch (19 august 2002). „Gogh, Vincent van: Self-Portraits”. ibiblio.org. Accesat în 12 mai 2012.
^ Van Gogh are aproximativ 40 de autoportrete, care au fost realizate potrivit evoluției stilului său, trecând de la tonuri închise și de la realismul primelor încercări la paleta de culori clare și la tehnica impresionistă, până la personalizarea ultimelor opere.
^ en „Portrait of Joseph Roulin”. moma.org. Accesat în 12 mai 2012.
^ en „Starry Night”. vggallery.com. Accesat în 12 mai 2012.
^ en „Wheatfield with Crows, 1890”. vangoghmuseum.nl. Accesat în 12 mai 2012.
^ http://www.galeriadearta.com/pictura/chiparosi-si-stele-la-van-gogh-135.htm
^ http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=3193&Itemid=112
^ ^a ^b http://www.elady.ro/articole/Personalitati/Van-Gogh.html
^ ^a ^b http://193.230.235.141/carti/Geografie/Revista%20Arborele%20Lumii/Arta%20si%20omul/45.Van%20Gough.pdf
^ http://www.scribd.com/sasha_st/d/10970494-Autor-Viata-Lui-Vincent-Van-Gogh - p. 216 (sectiunea "SE RIDICA VALUL")
^ http://www.gds.ro/Life%20&%20Style/2010-01-16/Van+Gogh,+viata+si+arta++in+scrisori
^ http://www.artline.ro/Autoportretele_lui_Vincent_van_Gogh-13389-1-n.html
^ http://www.romanianartworks.com/4/post/2012/03/first-post.html
^ http://www.crispedia.ro/Impresionism
^ http://www.scribd.com/doc/74505124/33/Impresionismul-in-pictur%C4%83
^ http://dexonline.ro/definitie/postimpresionism
^ http://www.crispedia.ro/Postimpresionism
^ http://www.scribd.com/mihaela82/d/7890761-Post-Impresionismul
^ http://dexonline.ro/definitie/expresionism/paradigma
^ http://www.scribd.com/vb%C4%83rboiu/d/51201309/143-EXPRESIONISM
^ http://dli.ro/pictori-celebri-din-perioada-expresionismului.html
^ http://www.scribd.com/doc/54534927/Fauvism
^ http://www.tablouri-de-vis.ro/curente_artistice/17/
^ ^a ^b http://www.crispedia.ro/Simbolism
^ http://www.scribd.com/doc/92979038/Caracteristici-simbolism
^ ro „Vincent Van Gogh”. Accesat în 20 aprilie 2011.
^ ^a ^b http://www.jurnale.ro/Desenele_lui_Van_Gogh-e344-3872.html
^ http://piatza.net/van-gogh/

Bibliografie

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Vincent Van Gogh

Bucholz, Elka Linda. Vidrașcu și fiii, ed. Arta. Istoria vizuală a artelor plastice (17 cm × 13 cm). Litera. ISBN 978-973-675-415-9. Parametru necunoscut |coautori= ignorat (posibil, |author=?) (ajutor)
Crispino, Enrica (7 octombrie 2009). Viața și opera lui Van Gogh (20.5 × 17.5 cm) (ed. Pictori de geniu). Adevărul Holding. ISBN 978-606-539-083-6. Parametru necunoscut |lunăaccesare= ignorat (ajutor)Mentenanță CS1: Dată și an (link)
Muzeul Van Gogh - Amsterdam (20.5 × 17.5 cm) (ed. Marile muzee ale lumii). Adevărul Holding. 28 iunie 2010. ISBN 978-606-539-228-1. Parametru necunoscut |lunăaccesare= ignorat (ajutor)Mentenanță CS1: Dată și an (link)

Vezi și

Format:Legătură AC Format:Legătură AF Format:Legătură AF Format:Legătură AF Format:Link GA Format:Link GA Format:Link GA

[80d63770d96e9594e9350989b87ce177-1] Museum of Modern Art online collection, accesat în 4 decembrie 2019

[7aa8e905036e72c864ecf24bbfc498a2-2] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p RKDartists

[15c98102a7612b778fe68e651aa53988-3] ttp://www.histoforum.net/vangogh/inleiding.htm Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[f4aa78af421f9ade8bb4edc3c9cc17f8-4] Là où Van Gogh est devenu peintre! — Maison Van Gogh (în engleză), accesat în 19 februarie 2023

[2c92575392d82c17f363400f38835fa8-5] CONOR[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[f5c2bd54f19d9a10f06aec52823f29a2-6] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[7] De reținut faptul că artistul își semna lucrările lucrările doar cu primul nume (Vincent).
Surse:
* http://www.artline.ro/Universul-picturii--Pictori-celebri-si-semnaturile-lor--13191-1-n.html
* http://painting.about.com/od/famouspainters/ig/famous-paintings/Van-Gogh-painting-signature.htm

[arta-8] Cartea Arta. Istoria vizuală a artelor plastice; p. 386

[boom-9] ttp://articole.famouswhy.ro/familia_lui_vincent_van_gogh/

[Pictor-10] Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Pictor

[11] ttp://www.scribd.com/doc/48019695/Autor-Viata-Lui-Vincent-Van-Gogh

[Enrica-12] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 16

[13] ttp://www.editura-art.ro/carte/draga-theo

[14] ttp://atelier.liternet.ro/articol/6491/Vincent-van-Gogh-Constanta-Tanasescu/Draga-Theo.html

[15] ttp://www.vggallery.com/international/romanian/letters/sketches/main.htm

[16] Pomerans, Arnold. The Letters of Vincent van Gogh. London: Penguin Classics, 1997. ISBN 0-14-044674-5

[17] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.22

[Carte-18] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.23

[Crispino-19] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.26

[Crispin-20] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.27

[21] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.31

[Theo-22] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.32 Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "Theo" este definit de mai multe ori cu conținut diferit

[Gauguin-23] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.56

[24] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.58

[Sien-25] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.61

[Arte-26] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.63

[Paris-27] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.65

[Impresie-28] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.68

[29] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.72

[Atelier-30] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.73

[Segatori-31] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.78

[32] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.80

[Tensiune-33] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.83

[Arles-34] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.90

[35] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.95

[36] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 96

[37] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 100

[Brici-38] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.106

[39] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 111-113

[40] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 116

[41] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 117

[Absint-42] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 134

[Proteste-43] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 139

[SaintRemy-44] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 140

[45] ttp://www.artline.ro/Vincent-van-Gogh-o-biografie-13392-1-n.html

[Culori-46] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 141

[47] ttp://dnet.3x.ro/VanGogh/proba3.html

[Bolnavi-48] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 144

[49] ttp://www.artnet.com/Artists/LotDetailPage.aspx?lot_id=807E33CFCB00E17D993C1A1174A7B79B

[Auvers-50] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 148

[Lan-51] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 150

[Sicriu-52] Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 151

[53] ttp://coolturama.md/10-pictori-faimo%C8%99i-ai-timpului

[54] ttp://www.timnews.ro/fapt-divers-moartea-lui-van-gogh-noua-ipoteza/

[55] ttp://www.b1.ro/stiri/externe/moartea-unui-artist-van-gogh-nu-s-a-sinucis-a-fost-omorat-accidental-13287.html

[crac-56] ttp://www.scienceinschool.org/2011/issue19/vangogh/romanian

[57] „Figure 2 - Still Life with absinthe (Paris 1887)”. ncbi.nlm.nih.gov. 10 mai 2006. Accesat în 12 mai 2012.

[58] „Café Table with absinthe, 1887”. vangoghmuseum.nl. Accesat în 12 mai 2012.

[59] ro Magda Marincovici (21 mai 2006). „Bolile lui Van Gogh - Nebunia si-a pus amprenta pe opera lui”. jurnalul.ro. Accesat în 12 mai 2012.

[ziare-60] ro „Bolile lui Van Gogh”. ziare.com. 11 noiembrie 2007. Accesat în 12 mai 2012.

[61] ro „Epileptici celebri: Ion Creanga, Vincent Van Gogh”. sanatate.ele.ro. 12 iunie 2009. Accesat în 12 mai 2012.

[62] ro „Sinuciderea lui Van Gogh, un "mit": pictorul impresionist ar fi fost împușcat de un adolescent”. financiarul.ro. 17 octombrie 2011. Accesat în 12 mai 2012.

[63] ro Magda Marincovici (20 mai 2006). „Bolile lui Van Gogh - Nebunia si-a pus amprenta pe opera lui”. 9am.ro. Accesat în 12 mai 2012.

[64] ro Paul Ioan (23 martie 2011). „Imposibilul Vincent van Gogh”. revistamagazin.ro. Accesat în 12 mai 2012 (miercuri). Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

[65] La această secțiune se paote observa o evoluție a paletei de culori. Mai multe detalii la paragraful 1 al secțiunii stil.

[66] „Still Life with Cabbage and Clogs”. vggallery.com. Accesat în 12 mai 2012.

[67] „The potato eaters, 1885”. vangoghmuseum.nl. Accesat în 12 mai 2012.

[68] „In the café: Agostina Segatori in Le tambourin, 1887”. vangoghmuseum.nl. Accesat în 12 mai 2012.

[69] „The yellow house ('The street'), 1888”. vangoghmuseum.nl. Accesat în 12 mai 2012.

[70] „Sunflowers”. philamuseum.org. Accesat în 12 mai 2012.

[71] Nicolas Pioch (19 august 2002). „Gogh, Vincent van: Self-Portraits”. ibiblio.org. Accesat în 12 mai 2012.

[72] Van Gogh are aproximativ 40 de autoportrete, care au fost realizate potrivit evoluției stilului său, trecând de la tonuri închise și de la realismul primelor încercări la paleta de culori clare și la tehnica impresionistă, până la personalizarea ultimelor opere.

[73] „Portrait of Joseph Roulin”. moma.org. Accesat în 12 mai 2012.

[74] „Starry Night”. vggallery.com. Accesat în 12 mai 2012.

[75] „Wheatfield with Crows, 1890”. vangoghmuseum.nl. Accesat în 12 mai 2012.

[76] ttp://www.galeriadearta.com/pictura/chiparosi-si-stele-la-van-gogh-135.htm

[77] ttp://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=3193&Itemid=112

[inside-78] ttp://www.elady.ro/articole/Personalitati/Van-Gogh.html

[gaga-79] ttp://193.230.235.141/carti/Geografie/Revista%20Arborele%20Lumii/Arta%20si%20omul/45.Van%20Gough.pdf

[80] ttp://www.scribd.com/sasha_st/d/10970494-Autor-Viata-Lui-Vincent-Van-Gogh - p. 216 (sectiunea "SE RIDICA VALUL")

[81] ttp://www.gds.ro/Life%20&%20Style/2010-01-16/Van+Gogh,+viata+si+arta++in+scrisori

[82] ttp://www.artline.ro/Autoportretele_lui_Vincent_van_Gogh-13389-1-n.html

[83] ttp://www.romanianartworks.com/4/post/2012/03/first-post.html

[84] ttp://www.crispedia.ro/Impresionism

[85] ttp://www.scribd.com/doc/74505124/33/Impresionismul-in-pictur%C4%83

[86] ttp://dexonline.ro/definitie/postimpresionism

[87] ttp://www.crispedia.ro/Postimpresionism

[88] ttp://www.scribd.com/mihaela82/d/7890761-Post-Impresionismul

[89] ttp://dexonline.ro/definitie/expresionism/paradigma

[90] ttp://www.scribd.com/vb%C4%83rboiu/d/51201309/143-EXPRESIONISM

[91] ttp://dli.ro/pictori-celebri-din-perioada-expresionismului.html

[92] ttp://www.scribd.com/doc/54534927/Fauvism

[93] ttp://www.tablouri-de-vis.ro/curente_artistice/17/

[pow-94] ttp://www.crispedia.ro/Simbolism

[95] ttp://www.scribd.com/doc/92979038/Caracteristici-simbolism

[Citate-96] ro „Vincent Van Gogh”. Accesat în 20 aprilie 2011.

[zaledumbale-97] ttp://www.jurnale.ro/Desenele_lui_Van_Gogh-e344-3872.html

[98] ttp://piatza.net/van-gogh/

[7]

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]

[29]

[30]

[31]

[32]

[33]

[34]

[35]

[36]

[37]

[38]

[39]

[40]

[41]

[42]

[43]

[44]

[45]

[46]

[47]

[48]

[49]

[50]

[51]

[52]

[53]

[54]

[55]

[56]

[57]

[58]

[59]

[60]

[61]

[62]

[63]

[64]

[65]

[66]

[67]

[68]

[69]

[70]

[71]

[72]

[73]

[74]

[75]

[76]

[77]

[78]

[79]

[80]

[81]

[82]

[83]

[84]

[85]

[86]

[87]

[88]

[89]

[90]

[91]

[92]

[93]

[94]

[95]

[96]

[97]

[98]

@@ Linia 119: / Linia 119: @@
 ==Bolile==
-[[File:Van Gogh - Still Life with Absinthe.jpg|thumb|right|190px|Natură moartă cu absint realizată de Van Gogh în 1887 și păstrată la  Muzeul Van Gogh<ref>http://www.vangoghmuseum.nl/vgm/index.jsp?page=2069&collection=1297&lang=en</ref>]]
+[[File:Van Gogh - Still Life with Absinthe.jpg|thumb|right|190px|Natură moartă cu absint realizată de Van Gogh în 1887<ref>{{en icon}}{{cite web|author=|url=http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1475830/figure/F2/|title=Figure 2 - Still Life with absinthe (Paris 1887)|publisher=ncbi.nlm.nih.gov|date=10 mai 2006|accessdate=12 mai 2012}}</ref> și păstrată la  Muzeul Van Gogh<ref>{{en icon}}{{cite web|author=|url=http://www.vangoghmuseum.nl/vgm/index.jsp?page=2069&collection=1297&lang=en|title=Café Table with absinthe, 1887 |publisher=vangoghmuseum.nl|date=|accessdate=12 mai 2012}}</ref>]]
-Despre Van Gogh s-a spus că a suferit de multe boli, în special de afecțiuni psihiatrice și că acestea și-au pus amprenta asupra comportamentului și picturii artistului.<ref>{{ro icon}}{{cite web|author=Magda Marincovici|url=http://www.jurnalul.ro/sanatatea-familiei/bolile-lui-van-gogh-nebunia-si-a-pus-amprenta-pe-opera-lui-20998.htm|title=Bolile lui Van Gogh - Nebunia si-a pus amprenta pe opera lui|publisher=jurnalul.ro|date=21 mai 2006|accessdate=12 mai 2012}}</ref> Ceea ce se știe acum este faptul că pictorul olandez s-a îmbolnăvit de sifilis în 1882. La acutizarea bolii, netratată complet, se adăugau crizele de epilepsie, precum și depresiile cauzate de mai multe deziluzii sentimentale.<ref name=ziare>{{ro icon}}{{cite web|author=|url=http://www.ziare.com/cultura/cultura-generala/bolile-lui-van-gogh-170191|title=Bolile lui Van Gogh|publisher=ziare.com|date=11 noiembrie 2007|accessdate=12 mai 2012}}</ref> Când era întrebat, acesta își descria crizele ca pe sentimente de furie apărute din senin, halucinații, confuzie și teamă, pierderi de memorie. Adeseori i se prescria bromura de sodiu ca și remediu anticonvulsiv pentru epilepsie.<ref>{{ro icon}}{{cite web|author=|url=http://sanatate.ele.ro/Bolnavi-Celebri/Epileptici-celebri-Ion-Creanga-Vincent-Van-Gogh_--a10511.html|title=Epileptici celebri: Ion Creanga, Vincent Van Gogh|publisher=sanatate.ele.ro|date=12 iunie 2009|accessdate=12 mai 2012}}</ref> Unii au speculat că nebunia tot mai mare a lui Van Gogh ar fi putut fi cauzată de inhalarea sau înghițirea unor produse chimice din vopselele sale, de dependența de absint, sau ca urmare a bolilor cu transmitere sexuală luate de la prostituate.<ref>{{ro icon}}{{cite web|author=|url=http://www.financiarul.ro/2011/10/17/sinuciderea-lui-van-gogh-un-mit-pictorul-impresionist-ar-fi-fost-impuscat-de-un-adolescent/|title=Sinuciderea lui Van Gogh, un “mit”: pictorul impresionist ar fi fost împușcat de un adolescent|publisher=financiarul.ro|date=17 octombrie 2011|accessdate=12 mai 2012}}</ref> Cauza externă care ar fi declanșat crizele epileptice este cel mai probabil abuzul de absint, întrucât Vincent îl conumsa în cantități mari, până a devenit dependent. Pe lângă aceste boli, care l-au măcinat fizic și psihic, se pare că Van Gogh avea [[glaucom]]. Medicul [[F.W.Maire]] argumenta că numai pe pânzele realizate de artist după 1888 se disting umbre colorate, irizații sau halouri în jurul surselor de lumină. Bolnavii de glaucom văd în jurul unei surse luminoase o margine cu mai multe culori, asemănătoare curcubeului.<ref name=ziare/>
+Despre Van Gogh s-a spus că a suferit de multe boli, în special de afecțiuni psihiatrice și că acestea și-au pus amprenta asupra comportamentului și picturii artistului.<ref>{{ro icon}}{{cite web|author=Magda Marincovici|url=http://www.jurnalul.ro/sanatatea-familiei/bolile-lui-van-gogh-nebunia-si-a-pus-amprenta-pe-opera-lui-20998.htm|title=Bolile lui Van Gogh - Nebunia si-a pus amprenta pe opera lui|publisher=jurnalul.ro|date=21 mai 2006|accessdate=12 mai 2012}}</ref> Ceea ce se știe acum este faptul că pictorul olandez s-a îmbolnăvit de [[sifilis]] în 1882. La acutizarea bolii, netratată complet, se adăugau crizele de [[epilepsie]], precum și depresiile cauzate de mai multe deziluzii sentimentale.<ref name=ziare>{{ro icon}}{{cite web|author=|url=http://www.ziare.com/cultura/cultura-generala/bolile-lui-van-gogh-170191|title=Bolile lui Van Gogh|publisher=ziare.com|date=11 noiembrie 2007|accessdate=12 mai 2012}}</ref> Când era întrebat, acesta își descria crizele ca pe sentimente de furie apărute din senin, halucinații, confuzie și teamă, pierderi de memorie. Adeseori i se prescria bromura de sodiu ca și remediu anticonvulsiv pentru epilepsie.<ref>{{ro icon}}{{cite web|author=|url=http://sanatate.ele.ro/Bolnavi-Celebri/Epileptici-celebri-Ion-Creanga-Vincent-Van-Gogh_--a10511.html|title=Epileptici celebri: Ion Creanga, Vincent Van Gogh|publisher=sanatate.ele.ro|date=12 iunie 2009|accessdate=12 mai 2012}}</ref> Unii au speculat că nebunia tot mai mare a lui Van Gogh ar fi putut fi cauzată de inhalarea sau înghițirea unor produse chimice din vopselele sale, de dependența de absint, sau ca urmare a bolilor cu transmitere sexuală luate de la prostituate.<ref>{{ro icon}}{{cite web|author=|url=http://www.financiarul.ro/2011/10/17/sinuciderea-lui-van-gogh-un-mit-pictorul-impresionist-ar-fi-fost-impuscat-de-un-adolescent/|title=Sinuciderea lui Van Gogh, un “mit”: pictorul impresionist ar fi fost împușcat de un adolescent|publisher=financiarul.ro|date=17 octombrie 2011|accessdate=12 mai 2012}}</ref> Cauza externă care ar fi declanșat crizele epileptice este cel mai probabil abuzul de absint, întrucât Vincent îl conumsa în cantități mari, până a devenit dependent. Pe lângă aceste boli, care l-au măcinat fizic și psihic, se pare că Van Gogh avea [[glaucom]]. Medicul [[F. W. Maire]] argumenta că numai pe pânzele realizate de artist după 1888 se disting umbre colorate, irizații sau halouri în jurul surselor de lumină. Bolnavii de glaucom văd în jurul unei surse luminoase o margine cu mai multe culori, asemănătoare curcubeului.<ref name=ziare/>
-știm că Van Gogh s-a certat cu Paul Gauguin, amicul său, cu care de fapt locuia. Și mai știm că l-a amenințat cu briciul pe care la scurt timp îl va folosi însuși Van Gogh să-și taie urechea. Medicii și criticii de artă îl considerau nebun. În special pânzele pictate la Auvers spre sfârșitul vieții erau considerate de critici ca „opera nebună”. Iar dintre aceste lucrări, pânza ce redă biserica din Auvers este cea mai „nebună”. Pictorii au fost uimiti de violenta culorilor, de confruntarea dintre rosu si albastru. Cladirea rasare din spatele unei coline ca un cutremur, zidurile se zguduie, acoperisurile se misca. Medicii pun aceasta imagine stranie pe seama schizofreniei.<ref>http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-05-20/bolile-lui-van-gogh-nebunia-si-a-pus-amprenta-pe-opera-lui.html</ref>
+știm că Van Gogh s-a certat cu Paul Gauguin, amicul său, cu care de fapt locuia. Și mai știm că l-a amenințat cu briciul pe care la scurt timp îl va folosi însuși Van Gogh să-și taie urechea. Medicii și criticii de artă îl considerau nebun. În special pânzele pictate la Auvers spre sfârșitul vieții erau considerate de critici ca „opera nebună”. Iar dintre aceste lucrări, pânza ce redă biserica din Auvers este cea mai „nebună”. Pictorii au fost uimiți de violența culorilor, de confruntarea dintre roșu și albastru. Clădirea răsare din spatele unei coline ca un cutremur, zidurile se zguduie, acoperișurile se mișcă. Medicii pun această imagine stranie pe seama schizofreniei.<ref>{{ro icon}}{{cite web|author=Magda Marincovici|url=http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-05-20/bolile-lui-van-gogh-nebunia-si-a-pus-amprenta-pe-opera-lui.html|title=Bolile lui Van Gogh - Nebunia si-a pus amprenta pe opera lui|publisher=9am.ro|date=20 mai 2006|accessdate=12 mai 2012}}</ref>
 Poate pentru a-l înțelege pe Vincent ar trebui spus și că fratele său Theo a murit de sifilis paralizant (în 1891), sora sa Willemina van Gogh a murit de demență (1941), fiind internată aproape patruzeci de ani într-un azil psihiatric, iar fratele Cor [Cornelis Vincent] s-a sinucis în 1900. Unul dintre strănepoții lui Vincent, Theodorus (regizor de film), a murit asasinat de un terorist marocan (in 2004), fiind un critic al islamului. Fiul acestuia, Lieuwe, născut în 1992, este ultimul descendent al familiei Van Gogh.<ref>{{ro icon}}{{cite web|author=Paul Ioan|url=http://www.revistamagazin.ro/content/view/8511/7/|title=Imposibilul Vincent van Gogh|publisher=revistamagazin.ro|date=23 martie 2011|accessdate=12 mai 2012 (miercuri)}}</ref> Deci, cauza dereglărilor psihice se trage din familie.
@@ Linia 131: / Linia 131: @@
 <gallery>
 File:Van Gogh 1881-04, Etten - Sower (after Millet) F 830 JH 1.jpg|''Semănătorul'' (inspirat dintr-o operă a lui Millet) - 1881; Muzeul Van Gogh, Amsterdam; creion, cerneală și pictură pe hârtie velină; 48 × 36,8 cm
-File:Van Gogh - Stillleben mit Kohl und Holzschuhen.jpeg|''Natură moartă cu varză și saboți de lemn'' - 1881; Muzeul Van Gogh; ulei pe hârtie aplicată pe panou; 34 × 55 cm<ref>http://www.vggallery.com/painting/p_0001.htm</ref>
+File:Van Gogh - Stillleben mit Kohl und Holzschuhen.jpeg|''Natură moartă cu varză și saboți de lemn'' - 1881; Muzeul Van Gogh; ulei pe hârtie aplicată pe panou; 34 × 55 cm<ref>{{en icon}}{{cite web|author=|url=http://www.vggallery.com/painting/p_0001.htm|title=Still Life with Cabbage and Clogs|publisher=vggallery.com|date=|accessdate=12 mai 2012}}</ref>
 File:Van Gogh - Die Staatslotterie.jpeg|''Loteria de stat'' - 1882; Muzeul Van Gogh; cretă neagră, creion, acuarelă și cerneală pe hârtie velină; 38 × 57 cm
-Fișier:Van-willem-vincent-gogh-die-kartoffelesser-03850.jpg|''[[Mâncătorii de Cartofi|Mâncătorii de cartofi]]'' - [[1885]]; [[Muzeul Van Gogh]], [[Amsterdam]]; ulei pe pânză; 82 × 114 cm<ref>http://www.vangoghmuseum.nl/vgm/index.jsp?page=1303&lang=en</ref>
+Fișier:Van-willem-vincent-gogh-die-kartoffelesser-03850.jpg|''[[Mâncătorii de Cartofi|Mâncătorii de cartofi]]'' - [[1885]]; [[Muzeul Van Gogh]], [[Amsterdam]]; ulei pe pânză; 82 × 114 cm<ref>{{en icon}}{{cite web|author=|url=http://www.vangoghmuseum.nl/vgm/index.jsp?page=1303&lang=en|title=The potato eaters, 1885 |publisher=vangoghmuseum.nl|date=|accessdate=12 mai 2012}}</ref>
-File:Van Gogh - Agostina Segatori im Café du Tambourin.jpeg|''Agostina Segatori'' - 1887; Muzeul Van Gogh; ulei pe pânză; 55.5 × 46.5 cm<ref>http://www.vangoghmuseum.nl/vgm/index.jsp?page=3652&collection=621&lang=en</ref>
+File:Van Gogh - Agostina Segatori im Café du Tambourin.jpeg|''Agostina Segatori'' - 1887; Muzeul Van Gogh; ulei pe pânză; 55.5 × 46.5 cm<ref>{{en icon}}{{cite web|author=|url=http://www.vangoghmuseum.nl/vgm/index.jsp?page=3652&collection=621&lang=en|title=In the café: Agostina Segatori in Le tambourin, 1887 |publisher=vangoghmuseum.nl|date=|accessdate=12 mai 2012}}</ref>
-Fișier:WLANL - Pachango - Het gele huis ('De straat'), Vincent van Gogh (1888).jpg|''Casa galbenă'' - [[1888]]; [[Muzeul Van Gogh]], [[Amsterdam]]; ulei pe pânză; 72 × 91.5 cm<ref>{{citat web |url= http://www.vangoghmuseum.nl/vgm/index.jsp?page=2723&lang=en|titlu= The Yellow House, 1888 |autor= |lucrare= |dată= |limbă=engleză|datăaccesare=30 iulie 2011}}</ref>
+Fișier:WLANL - Pachango - Het gele huis ('De straat'), Vincent van Gogh (1888).jpg|''Casa galbenă'' - [[1888]]; [[Muzeul Van Gogh]], [[Amsterdam]]; ulei pe pânză; 72 × 91.5 cm<ref>{{en icon}}{{cite web|author=|url=http://www.vangoghmuseum.nl/vgm/index.jsp?page=2723&lang=en|title=The yellow house ('The street'), 1888|publisher=vangoghmuseum.nl|date=|accessdate=12 mai 2012}}</ref>
-Fișier:Van Gogh Twelve Sunflowers.jpg|''Vază cu 12 floarea-soarelui'' - [[1889]]; [[Philadelphia Museum of Art]], [[Philadelphia]], [[Pennsylvania]]; ulei pe pânză; 92.4 × 71.1 cm<ref>http://www.philamuseum.org/collections/permanent/59202.html</ref>
+Fișier:Van Gogh Twelve Sunflowers.jpg|''Vază cu 12 floarea-soarelui'' - [[1889]]; [[Philadelphia Museum of Art]], [[Philadelphia]], [[Pennsylvania]]; ulei pe pânză; 92.4 × 71.1 cm<ref>{{en icon}}{{cite web|author=|url=http://www.philamuseum.org/collections/permanent/59202.html|title=Sunflowers|publisher=philamuseum.org|date=|accessdate=12 mai 2012}}</ref>
-Fișier:Self-Portrait (Van Gogh September 1889).jpg|''Autoportret'' - 1889; Muzeul Orsay, Paris; ulei pe pânză; 65 × 54 cm<ref>{{en icon}}{{citat web |url= http://www.ibiblio.org/wm/paint/auth/gogh/self/|titlu= Gogh, Vincent van: Autoportrete|autor= |lucrare= |dată= |datăaccesare=8 iulie 2011}}</ref><ref>Van Gogh are aproximativ 40 de autoportrete, care au fost realizate potrivit evoluției stilului său, trecând de la tonuri închise și de la realismul primelor încercări la paleta de culori clare și la tehnica impresionistă, până la personalizarea ultimelor opere.</ref>
+Fișier:Self-Portrait (Van Gogh September 1889).jpg|''Autoportret'' - 1889; Muzeul Orsay, Paris; ulei pe pânză; 65 × 54 cm<ref>{{en icon}}{{cite web|author=Nicolas Pioch|url=http://www.ibiblio.org/wm/paint/auth/gogh/self/|title=Gogh, Vincent van: Self-Portraits |publisher=ibiblio.org|date=19 august 2002|accessdate=12 mai 2012}}</ref><ref>Van Gogh are aproximativ 40 de autoportrete, care au fost realizate potrivit evoluției stilului său, trecând de la tonuri închise și de la realismul primelor încercări la paleta de culori clare și la tehnica impresionistă, până la personalizarea ultimelor opere.</ref>
-Fișier:Vincent van Gogh - Portrait of Joseph Roulin.jpg|''Portretul lui Joseph Roulin'' - [[1889]]; [[Muzeul de Artă Modernă|MoMa]]; ulei pe pânză; 64.4 x 55.2 cm<ref>http://www.moma.org/collection/browse_results.php?object_id=79105</ref>
+Fișier:Vincent van Gogh - Portrait of Joseph Roulin.jpg|''Portretul lui Joseph Roulin'' - [[1889]]; [[Muzeul de Artă Modernă|MoMa]]; ulei pe pânză; 64.4 x 55.2 cm<ref>{{en icon}}{{cite web|author=|url=http://www.moma.org/collection/browse_results.php?object_id=79105|title=Portrait of Joseph Roulin|publisher=moma.org|date=|accessdate=12 mai 2012}}</ref>
-Fișier:VanGogh-starry night.jpg|''Noapte înstelată'' - [[1889]]; MoMA; ulei pe pânză; 73 × 92 cm<ref>http://www.vggallery.com/painting/p_0612.htm</ref>
+Fișier:VanGogh-starry night.jpg|''Noapte înstelată'' - [[1889]]; MoMA; ulei pe pânză; 73 × 92 cm<ref>{{en icon}}{{cite web|author=|url=http://www.vggallery.com/painting/p_0612.htm|title=Starry Night|publisher=vggallery.com|date=|accessdate=12 mai 2012}}</ref>
-Fișier:Vincent van Gogh - Wheat Field with Cypresses - Google Art Project.jpg|''Lan de grâu cu chiparoși'' -  [[1889]]; [[Metropolitan Museum of Art]], [[New York]]; ulei pe pânză; 73 × 93.4 cm<ref>http://www.metmuseum.org/Collections/search-the-collections/110000977</ref>
+Fișier:Vincent van Gogh - Wheat Field with Cypresses - Google Art Project.jpg|''Lan de grâu cu chiparoși'' -  [[1889]]; [[Metropolitan Museum of Art]], [[New York]]; ulei pe pânză; 73 × 93.4 cm<ref>{{en icon}}{{cite web|author=|url=http://www.metmuseum.org/Collections/search-the-collections/110000977|title=Wheat Field with Cypresses
+Vincent van Gogh  (Dutch, Zundert 1853–1890 Auvers-sur-Oise)|publisher=metmuseum.org|date=|accessdate=12 mai 2012}}</ref>
-Fișier:Vincent van Gogh (1853-1890) - Wheat Field with Crows (1890).jpg|''Lan de grău cu corbi'' - [[1890]]; [[Muzeul Van Gogh]], [[Amsterdam]]; ulei pe pânză; 50.5 × 103 cm<ref>{{citat web |url= http://www.vangoghmuseum.nl/vgm/index.jsp?page=3343&lang=en#moretotell|titlu= Wheatfield with Crows, 1890 |autor= |lucrare= |dată= |limbă=engleză|datăaccesare=30 iulie 2011}}</ref>
+Fișier:Vincent van Gogh (1853-1890) - Wheat Field with Crows (1890).jpg|''Lan de grău cu corbi'' - [[1890]]; [[Muzeul Van Gogh]], [[Amsterdam]]; ulei pe pânză; 50.5 × 103 cm<ref>{{en icon}}{{cite web|author=|url=http://www.vangoghmuseum.nl/vgm/index.jsp?page=3343&lang=en#moretotell|title=Wheatfield with Crows, 1890|publisher=vangoghmuseum.nl|date=|accessdate=12 mai 2012}}</ref>
 </gallery>