George Eliot
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mary Ann Evans, mai bine cunoscută sub pseudonimul George Eliot (n. 22 noiembrie 1819, Nuneaton/Warwickshire - d. 22 decembrie 1880, Londra), a fost o romancieră din Anglia. Ea a fost una dintre scriitorii fruntaşi ai erei Victoriene, romanele ei fiind caracterizate de o analiză realistă a societăţii englezeşti provinciale din acea epocă. Ea şi-a ales un pseudonim bărbătesc, aidoma lui Georges Sand şi altor scriitoare din epoca respectivă, deoarece femeile scriitoare nu aveau succes la public la fel ca bărbaţii. Până în perioada modernă, în care a trăit şi a scris Virginia Woolf, ele au resimţit efectele acestor prejudecăţi.
Cuprins |
[modifică] Biografia
Viitoarea scriitoare şi-a petrecut copilăria într-o localitate rurală, în ferma Arbury din Nuneaton, comitatul Warwickshire, şi impresiile din aceşti ani s-au oglindit în romanele despre viaţa satului englez, scrise la începutul activităţii sale literare. În familie a primit o educaţie strict puritană. După terminarea şcolii s-a apropiat însă de un cerc de intelectuali liber-cugetători, a citit mult, a studiat filosofia şi istoria. A devenit agnostică, ceea ce a dus la un dramatic conflict cu tatăl său, adept convins al ritului evanghelist. Stabilindu-se la Londra, a devenit ziaristă şi a publicat articole pe teme religioase şi filosofice. Ea a tradus în limba engleză lucrarea filosofului german Ludwig Feuerbach, "Esenţa creştinismului", şi "Viaţa lui Iisus Christos" de David Friedrich Strauss. A întreţinut o legătură cu renumitul critic şi eseist George Henry Lewes, autor al unei biografii a lui Goethe, legătură care nu a putut deveni o căsătorie legală, întru cât Lewes era deja căsătorit, soţia lui, bolnavă mintal, fiind internată într-un spital de alienaţi. În societatea engleză a timpului, acest fapt a provocat un deosebit scandal. Lewes a fost acela care a sfătuit-o să înceapă să scrie romane. În 1859 publică primul său roman Adam Bede cu pseudonimul de "George Eliot", sub care avea să devină cunoscută în istoria literaturii. După moartea lui G.H. Lewes, se căsătoreşte cu John W. Cross, cu 20 de ani mai tânăr ca ea. În timpului voiajului de nuntă la Veneţia, acesta încearcă să se sinucidă, aruncându-se într-un canal de la fereastra unui hotel, dar scapă cu viaţă.
George Eliot încetează din viaţă la 22 decembrie 1880 în Londra, unde este înmormântată în cimitirul "Highgate".
George Eliot a folosit în timpul vieţii sale mai multe nume: s-a născut ca "Mary Anne Evans", a corespondat cu prietena ei Maria Lewis semnând "Clematis", după mutarea la Londra a semnat articole de succes în Westminster Review cu numele de "Mariam Evans", a bruscat societatea puritană a Londrei cu numele "Mariam Evans Lewes", a devenit celebră ca scriitoare cu pseudonimul "George Eliot" şi a sfârşit cu numele respectabil de "Mary Ann Cross".
[modifică] Opera
Într-unul dintre capitolele romanului Adam Bude, George Eliot şi-a expus concepţia sa literară: "nu năzuiesc decât să dau o descriere fidelă a oamenilor şi a lucrurilor, aşa cum s-au reflectat în mintea mea". Scriitoarea spunea că a luat ca model operele realiste ale pictorilor olandezi din secolul al XVII-lea; ea era entuziasmată de exactitatea cu care tablourile maeştrilor olandezi reproduc viaţa modestă de care au parte cei mai mulţi dintre oameni. Chiar dacă George Eliot nu a creat tipuri sociale cu o forţă generalizatoare ca aceea atinsă de Dickens şi Thackeray, portretele sale psihologice se caracterizează printr-o mare veridicitate. Creaţia lui George Eliot are o tendinţă moralizatoare clar exprimată, ea elaborează şi expune în romanele sale un sistem complex de principii etice, elementul didactic precumpănind adesea asupra celui artistic.
[modifică] Principalele opere
- Scenes of Clerical Life ("Scene din viaţa unui cleric" 1858)
- Adam Bede, 1859, conţine remarcabile tablouri din viaţa satului englez de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
- The Mill on the Floss ("Moara de pe Floss", 1860), operă cu rezonanţe tragice, în care se descrie conflictul unei tinere fete, îndepărtată pe nedrept din societate.
- Silas Marner, 1861, şi aici personajul suferă nedreptatea societăţii, fiind acuzat de un furt pe care nu îl comisese.
- Romola, 1863, reproduce tablouri din viaţa societăţii italiene din secolul al XV-lea, şi anume evenimentele istorice legate de activitatea predicatorului Savonarola la Florenţa.
- Felix Holt, the Radical ("Felix Holt, radicalul", 1866), primul dintr-o serie de romane sociale, prezentând transformările produse în societate prin revoluţia industrială.
- Middlemarch, 1871-1872, cel mai realist dintre romanele sociale ale lui George Eliot, tratând în mod curajos problema familiei şi a căsătoriei în societatea victoriană. Dezvoltarea pe mai multe planuri a subiectului se îmbină cu descrierea plină de viaţă a personajelor.
- The Legend of Jubal ("Legenda lui Jubal", 1874)
- Daniel Deronda, 1876, abordează problema conflictelor într-o societate în care domnesc prejudecăţile rasiale şi naţionale.
[modifică] Bibliografie
- George Willis Cooke: George Eliot: A Critical Study of her Life, Writings and Philosophy. Harvard Univ. Press, 1883
- Gordon S. Haight: George Eliot: A Biography. Oxford Univ. Press, 1968
- Elsemarie Maletzke: George Eliot. Insel Verlag, 1993
