Glaucom

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Glaucom acut cu unghi închis-Fotografia arată vasele sangvine dilatate la marginea corneei şi cornee tulbure, caracteristic glaucomului acut cu unghi închis

Glaucomul este o boală a ochiului care produce atrofierea nervului optic și îngustarea câmpului vizual și pierderea progresivă a vederii- netratat duce la cecitate(orbire). Câmpul vizual este suprafața percepută când privirea este fixată drept înainte. Glaucomul se caracterizează prin creșterea tensiunii intraoculare și scăderea acuității vizuale. Glaucomul poate însă exista și când presiunea este normală. De asemeni, sunt frecvente cazurile de presiune intraoculară mărită (temporar), fără să se fi declanșat glaucomul. Pierderea câmpului vizual asociat glaucomului este permanent și ireversibil. Glaucomul este a doua cauză de orbire la nivel mondial[1]. În România se estimează că există mai mult de 150.000 de cazuri[1].

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Câmp vizual normal
Câmp vizual îngustat de glaucom
  • Glaucom cronic - se instalează treptat, asimptomatic
  • Glaucom acut - se instalează brusc datorită creșterii intraoculare


  • Glaucom primitiv cu unghi deschis - forma cea mai frecventă (peste 90% din cazuri)
  • Glaucom primitiv cu unghi închis


  • Glaucom congenital
  • Glaucom infantil - apare la vârsta de 3-4 ani
  • Glaucom juvenil - apare după vârsta de 10 ani
  • Glaucom la adulți - cea mai frecventă formă


  • Glaucom primitiv - care apar fără motiv cunoscut: glaucomul cu unghi închis, glaucomul cu unghi deschis, glaucomul congenital
  • Glaucom secundar - care apare în urma unei cauze identificabile: glaucom pigmentar, glaucom exfoliativ, glaucom neurovascular, glaucom traumatic

Cauze[modificare | modificare sursă]

O serie de factori duc la creșterea riscului de glaucom: