Sari la conținut

Pisică sălbatică europeană: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
m NGC 54 a redenumit pagina Pisică sălbatică în Pisică sălbatică europeană fără a lăsa o redirecționare în loc
Etichetă: Modificare sursă 2017
Linia 1: Linia 1:
{{Taxobox
{{referințe|date=decembrie 2020}}{{Actualizare|date=ianuarie 2023}}{{Taxobox
| nume = Pisică sălbatică
| name = Pisică sălbatică europeană
| fossil_range =
| status = {{StatusRiscScăzut}}
| domain = [[Eukaryota]]
| imagine = Wildkatze 002.jpg
| ordo = [[Carnivora]]
| imagine_lățime = 200px
| subordo = [[Feliformia]]
| imagine_text = Pisică sălbatică
| range_map2_caption = Răspândirea pisicii sălbatice europene<ref name=iucn/>
| status = {{StatusRiscScăzut}}
| range_map2 = Distribution_of_the_European_wildcat.png
| regnum = [[Animalia]]
| range_map_alt =
| phylum = [[Chordata]]
| binomial = ''Felis silvestris''
| subphylum = [[Vertebrata]]
| binomial_authority = ([[Johann Christian Daniel von Schreber|Schreber]], 1777)<ref name=Schreber1778/>
| classis = [[Mamifer|Mammalia]]
| ordo = [[Carnivore|Carnivora]]
| familia = [[Felide|Felidae]]
| genus = ''[[Felis]]''
| genus = ''[[Felis]]''
| subfamilia = [[Felinae]]
| species = '''''Felis silvestris'''''
| familia = [[Felidae]]
| binomial = Felis silvestris
| classis = [[Mammalia]]
| autoritate_trinomial = (Schreber, [[1777]])
| image = Felis silvestris silvestris Luc Viatour.jpg
| rang_subdiviziune = Subspecii
| phylum = [[Chordata]]
| subdiviziune = ''Vezi în text''
| regnum = [[Animalia]]
| status_ref = <ref name=iucn/>
| status_system = IUCN3.1
| status = LC
| image_alt =
| status2 = CITES_A2
| status2_system = CITES
| status2_ref = <ref name=iucn>Gerngross, P., Ambarli, H., Angelici, F.M., Anile, S., Campbell, R., Ferreras de Andres, P., Gil-Sanchez, J.M., Götz, M., Jerosch, S., Mengüllüoglu, D., Monterosso, P. & Zlatanova, D. {{IUCN|id=181049859/181050999|version=3.1|assessment_year=2022|taxon=''Felis silvestris''}} Accessed on 21 April 2024.</ref>
| species = '''''F. silvestris'''''
}}
}}
'''Pisica sălbatică''' (''Felis silvestris''), numită și '''mâță sălbatică''', '''mârtan sălbatic''' sau '''cotoi sălbatic''', este o [[felidae|felină]] mică, nativă [[Europa|Europei]], părții vestice a [[Asia|Asiei]] și [[Africa|Africii]]. Specia este [[Animal carnivor|carnivoră]] și se hrănește cu mamifere mici precum [[rozătoare]], pasări și alte animale de mărime asemănătoare. Se disting câteva subspecii răspândite în regiuni diferite. [[pisică de casă|Pisica de casă]] (''Felis silvestris catus'') este inclusă în aceeași specie. Toate pisicile domestice provin din subspecia nord-africană - [[pisica sălbatică africană]] (''Felis silverstris lybica'').


'''Pisica sălbatică europeană'''<ref>{{Citat carte|nume=[[Dumitru Murariu]]|an=1993|titlu=Din lumea mamiferelor|pagină=93|editură=[[Editura Academiei Române]]|isbn=973-27-0210-9|volum=Volumul II - Mamifere terestre|locul-publicării=[[București]]}}</ref><ref name=":52">{{Citat carte|nume=Naumov|prenume=S. P.|an=1954|titlu=Zoologia vertebratelor|editură=Editura Agro-silvică de Stat|locul-publicării=[[București]]|pagină=360}}</ref><ref>{{Citat carte|nume=Feider|prenume=Z.|an=1967|titlu=Zoologia vertebratelor|pagină=729|editură=Editura Didactică și Pedagogică|locul-publicării=[[București]]|nume2=Grossu|nume3=Gyurkó|nume4=Pop|prenume2=Al. V.|prenume3=St.|prenume4=V.}}</ref> (''Felis silvestris'') este o specie de [[pisică sălbatică]] mică nativă din Europa continentală, Scoția, Turcia și [[Caucaz]]. Populează păduri din [[Peninsula Iberică]], Italia și [[Europa Centrală]] și [[Europa de Est|de Est]] până în Caucaz. Blana îi este maronie până la cenușie cu dungi pe frunte și pe laterale și are o coadă stufoasă cu un vârf negru. Atinge o lungime a capului plus cea a trunchiului de până la 65 cm cu o coadă lungă de 34,5 cm și cântărește până la 7,5 kg.
În ambianța sa nativă, pisica sălbatică poate să se obșinuiască ușor cu arii de râspandire diverse: [[savană]], [[stepă]] și [[pădure]]. Indivizii sălbatici sunt cenușii sau bruni și au dungi negre. Pot să ajungă 45–80&nbsp;cm de lungime, coada de 25–40&nbsp;cm și masa de 3–8&nbsp;kg. Subspeciile africane sunt în general mai mici și au culori mai deschise.


În Franța și Italia, pisica sălbatică europeană este predominant [[Comportament nocturn|nocturnă]], dar este activă și pe durata zilei când nu este perturbată de activități umane. Vânează în primul rând mamifere mici precum [[Lagomorfă|lagomorfe]] și [[rozătoare]], dar și păsări care trăiesc la nivelul solului.
Pisica sălbatică a fost, datorită aspectului și dimensiunilor ei, mai puțin râvnită și vânată decât [[Râs (animal)|râsul]]. Ca urmare, astăzi se întâlnește din [[Delta Dunării]] până în munți, pe teritorii mult mai largi decât râsul. Ea preferă pădurile liniștite, cât mai întinse, cu mulți arbori bătrâni și/sau hățișuri.


==Taxonomie==
Ca și râsul, este un animal singuratic, dar în perioada împerecherii poate fi întâlnită și în grupuri. Pisica sălbatică se împerechează în februarie-martie, iar după o gestație de circa 70 zile, femela naște 2-4 pui. Aceștia sunt orbi timp de 10-12 zile. După numai o lună, puii sunt capabili să își urmeze mama la vânătoare. De la aproximativ 3 luni pot vâna singuri. O caracteristică a împerecherii la pisica sălbatică este glanda perianală, de secreție externă, ce secretă un lichid cu miros de [[valeriană]], folosit pentru marcarea teritoriului, dar și pentru atragerea partenerului. După unele ipoteze mirosul acesta provoacă reacția de vânare necontrolată din partea râsului.
[[File:Felis silvestris Kocka divoká zoo cropped.jpg|thumb|Pisică sălbatică europeană într-o grădină zoologică din [[Děčín]], Republica Cehă]]
''Felis (catus) silvestris'' era [[Nomenclatură binară|denumirea științifică]] propusă în 1778 de {{ill|en|Johann Christian Daniel von Schreber|Johann Christian Daniel von Schreber|Johann von Schreber}} atunci când acesta a [[descrierea speciilor|descris]] o pisică sălbatică pe baza unor texte de la începutul secolului al XVII-lea și dinainte.<ref name=Schreber1778>{{cite book |last=Schreber |first=J.C.D. |date=1778 |chapter=Die wilde Kaze |trans-chapter=The wild Cat |pages=397–402 |title=Die Säugthiere in Abbildungen nach der Natur mit Beschreibungen (Dritter Theil) |trans-title=Mammals illustrated from nature with descriptions |publisher=Expedition des Schreber'schen Säugthier – und des Esper'schen Schmetterlingswerkes |location=Erlangen |chapter-url= http://digi.ub.uni-heidelberg.de/diglit/schreber1875textbd3/0095?page_query=397&navmode=struct&action=pagesearch&sid=cc4bffe3d0372c2d2c5c1ddb03aed21d}}</ref>
În secolul al XIX-lea și al XX-lea au fost descrise mai multe [[Tip (biologie)#Specimen tip|specimene tipuri]] de pisică sălbatică și propuse ca [[Subspecie (biologie)|subspecii]], incluzând:
*[[Caucasian wildcat|''Felis silvestris caucasica'']] propus de {{ill|en|Konstantin Satunin|Konstantin Satunin|Konstantin Satunin}} în 1905 era o piele a unei pisici femele colectate lângă {{ill|en|Borjomi|Borjomi|Borjomi}} în Georgia.<ref>{{cite journal |author=Satunin, K. A. |year=1905 |title=Die Säugetiere des Talyschgebietes und der Mughansteppe |trans-title=The Mammals of the Talysh area and the Mughan steppe |journal=Mitteilungen des Kaukasischen Museums |issue=2 |pages=87–402}}</ref>
*{{ill|en|Pisică sălbatică scoțiană|Scottish wildcat|''Felis grampia''}} propus de {{ill|en|Gerrit Smith Miller Jr.|Gerrit Smith Miller Jr.|Gerrit Smith Miller Jr.}} în 1907 era o piele și un [[craniu]] ale unei pisici sălbatice mascule din {{ill|en|Invermoriston|Invermoriston|Invermoriston}} din Scoția.<ref name=Miller1907>{{cite journal |last1=Miller |first1=G. S. |year=1907 |title=Some new European Insectivora and Carnivora |journal=Annals and Magazine of Natural History |series=Seventh Series |volume=20 |issue=119 |pages=389–401 |doi=10.1080/00222930709487354 |url=https://archive.org/details/ser7annalsmagazi20londuoft/page/396}}</ref> Miller și-a revizuit clasificarea în 1912, propunând ''Felis silvestris grampia'' după ce a revizuit mai multe piei de pisici sălbatice din Scoția.<ref>{{cite book |last1=Miller |first1=G. S. |year=1912 |title=Catalogue of the Mammals of Western Europe in the collection of the British Museum |publisher=British Museum (Natural History) |location=London |chapter=''Felis silvestris grampia'' Miller |pages=464–465 |chapter-url=https://archive.org/details/catalogueofmam00brit/page/464}}</ref>
*''Felis tartessia'' propus tot de Miller în 1907 era o piele și un craniu ale unei pisici sălbatice mascule din [[Jerez de la Frontera]] din sudul Spaniei.<ref name=Miller1907/> Despre pisicile sălbatice la nord de Fluviile [[Duero]] și [[Ebru]] se zice să fie mai mici decât în restul regiunii.<ref>{{cite book |author=Purroy, F. J. |name-list-style=amp |author2=Varela, J. M. |year=2003 |title=Guía de los Mamíferos de España. Península, Baleares y Canarias |location=Barcelona |publisher=Lynx Edicions }}</ref> Disputata pisică sălbatică „tartesiană” a păstrat aceleași mărime și proporții ca forma care era găsită în Europa continentală în timpul {{ill|en|Ultima perioadă glacială|Last Glacial Period|epocilor de gheață}} [[pleistocen]]e.<ref name =Kurten/>


Din 2017, două subspecii sunt recunoscute drept [[Taxon|taxoni]] {{Ill|en|nume valid (zoologie)|Valid name (zoology)|valizi}}::<ref name=CatSG2017>{{cite journal |last1=Kitchener |first1=A. C. |last2=Breitenmoser-Würsten |first2=C. |last3=Eizirik |first3=E. |last4=Gentry |first4=A. |last5=Werdelin |first5=L. |last6=Wilting |first6=A. |last7=Yamaguchi |first7=N. |last8=Abramov |first8=A. V. |last9=Christiansen |first9=P. |last10=Driscoll |first10=C. |last11=Duckworth |first11=J. W. |last12=Johnson |first12=W. |last13=Luo |first13=S.-J. |last14=Meijaard |first14=E. |last15=O’Donoghue |first15=P. |last16=Sanderson |first16=J. |last17=Seymour |first17=K. |last18=Bruford |first18=M. |last19=Groves |first19=C. |last20=Hoffmann |first20=M. |last21=Nowell |first21=K. |last22=Timmons |first22=Z. |last23=Tobe |first23=S. |name-list-style=amp |date=2017 |title=A revised taxonomy of the Felidae: The final report of the Cat Classification Task Force of the IUCN Cat Specialist Group |journal=Cat News |issue=Special Issue 11 |pages=17–20 |url=https://repository.si.edu/bitstream/handle/10088/32616/A_revised_Felidae_Taxonomy_CatNews.pdf?sequence=1&isAllowed=y}}</ref>
Cele mai dezvoltate simțuri sunt [[auz]]ul și [[miros]]ul. Ca animal nocturn și de amurg, are [[ochi]]i bine adaptați la [[văz]]ul de noapte, dar departe de performanțele râsului. Tacticile de vânătoare sunt asemănătoare cu ale pisicii de casă. Dacă este nevoită, poate înota, dar în general evită apa.
*''F. s. silvestris'' în Europa continentală, Scoția și Sicilia
*''F. s. caucasica'' în Turcia și Caucaz.


{{ill|en|Specimen zoologic|Zoological specimen|Specimenele zoologice}} de pisici care își au originea pe {{ill|en|Listă de insule din Marea Mediterană|List of islands in the Mediterranean|insule mediteraneene}} nu sunt considerate native, ci introduse, incluzând:<ref name=Groves1989>{{cite book |last1=Groves |first1=C.P. |year=1989 |edition=2015 |chapter=Feral mammals of the Mediterranean islands: documents of early domestication |pages=46–58 |title=The Walking Larder: Patterns of Domestication, Pastoralism, and Predation |chapter-url=https://books.google.com/books?id=HRohBQAAQBAJ&pg=PA53 |editor1-last=Clutton-Brock |editor1-first=J. |publisher=Routledge |location=London and New York |isbn=9781317598381}}</ref><ref name=Gippoliti2006>{{cite journal |last1=Gippoliti |first1=S. |last2=Amori |first2=G. |name-list-style=amp |title=Ancient introductions of mammals in the Mediterranean Basin and their implications for conservation |journal=Mammal Review |date=2006 |volume=36 |issue=1 |pages=37–48 |doi=10.1111/j.1365-2907.2006.00081.x |url=https://www.researchgate.net/publication/228048823}}</ref><ref name=driscoll07>{{cite journal |author=Driscoll, C. A. |name-list-style=amp |author2=Menotti-Raymond, M. |author3=Roca, A. L. |author4=Hupe, K. |author5=Johnson, W. E. |author6=Geffen, E. |author7=Harley, E. H. |author8= Delibes, M. |author9=Pontier, D. |author10=Kitchener, A. C. |author11=Yamaguchi, N. |author12=O’Brien, S. J. |author13=Macdonald, D. W. |year=2007 |title=The Near Eastern Origin of Cat Domestication |journal=Science |volume=317 |issue=5837 |pages=519–523 |doi=10.1126/science.1139518 |pmid=17600185 |pmc=5612713 |bibcode=2007Sci...317..519D |url=http://www.mobot.org/plantscience/resbot/repr/add/domesticcat_driscoll2007.pdf}}</ref>
Nu urmărește niciodată prada care îi scapă.
*''Felis lybica'' var ''sarda'' propus în 1885 de {{ill|en|Fernand Lataste|Fernand Lataste|Fernand Lataste}} era o piele și un craniu ale unei pisici mascule din {{ill|en|Sarrabus-Gerrei|Sarrabus-Gerrei|Sarrabus}} din Sardinia.<ref>{{cite journal |last1=Lataste |first1=F. |year=1885 |title=Étude de la Faune de Vertébrés de Barbarie (Algérie, Tunisie et Maroc) |trans-title=Studies on the vertebrate Fauna of the Barbary Coast (Algeria, Tunisia, Morocco) |journal=Actes de la Société Linnéenne de Bordeaux |series=Quatrième Série |volume=39 |pages=129–296 |url=https://archive.org/details/actesdelasocilin3985soci/page/231}}</ref>
*{{ill|en|Pisică sălbatică corsicană|Corsican wildcat|''Felis reyi''}} propus în 1929 de {{ill|en|Louis Lavauden|Louis Lavauden|Louis Lavauden}} care a descris a o piele și un craniu ale unui specimen din {{ill|en|Biguglia|Biguglia|Biguglia}}.<ref>{{cite journal |last1=Lavauden |first1=L. |year=1929 |title=Sur le Chat sauvage de la Corse |trans-title=On the Wildcat of Corsica |journal=Comptes Rendus Hebdomadaires des Séances de l'Académie des Sciences |volume=189 |issue=7 |pages=1023–1024 |url=https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k3142j/f1027.image}}</ref>
*{{ill|en|Pisică sălbatică cretană|Cretan wildcat|''F. s. cretensis''}} propus în 1953 de {{ill|en|Theodor Haltenorth|Theodor Haltenorth|Theodor Haltenorth}} care a descris două piei de pisici care au fost achiziționate la un bazar din [[Chania]].<ref>{{cite book |last1=Haltenorth |first1=T. |year=1953 |chapter=''Felis silvestris cretensis'' nom. nov. |pages=29–31 |title=Die Wildkatzen der Alten Welt: Eine Übersicht über die Gattung ''Felis'' |trans-title=The wildcats of the Old World: An overview of the genus ''Felis'' |publisher=Geest und Portig |location=Leipzig}}</ref>


== Subspecii ==
==Filogenie==
Analizarea [[Filogenie|filogenetică]] a {{Ill|en|ADN nuclear|Nuclear ADN|ADN-ului nuclear}} din mostre de țesut de la toate speciile de felide a dezvăluit faptul că {{Ill|en|Radiație evolutivă|evolutionary radiation|radiația evolutivă}} a [[Familie (biologie)|familiei]] [[Felidae]] a început în Asia în perioada [[Miocen|Miocenului]] acum în jur de 14,45 până la 8,38 milioane de ani.<ref>{{Cite journal|last1=Johnson|last2=O'Brien|first1=W. E.|first2=S. J.|date=1997|title=Phylogenetic Reconstruction of the Felidae Using 16S rRNA and NADH-5 Mitochondrial Genes|url=https://zenodo.org/record/1232587|journal=Journal of Molecular Evolution|volume=44|issue=S1|pages=S98–S116|pmid=9071018|bibcode=1997JMolE..44S..98J|doi=10.1007/PL00000060|name-list-style=amp|s2cid=40185850}}</ref><ref name="Johnson2006">{{Cite journal|last1=Johnson|last2=Eizirik|last3=Pecon-Slattery|last4=Murphy|last5=Antunes|last6=Teeling|last7=O'Brien|first1=W. E.|first2=E.|first3=J.|first4=W. J.|first5=A.|first6=E.|first7=S. J.|date=2006|title=The Late Miocene Radiation of Modern Felidae: A Genetic Assessment|url=https://zenodo.org/record/1230866|journal=Science|volume=311|issue=5757|pages=73–77|pmid=16400146|bibcode=2006Sci...311...73J|doi=10.1126/science.1122277|name-list-style=amp|s2cid=41672825}}</ref> Analizarea ADN-ului mitocondrial al tuturor speciilor de felide indică o radiație de acum circa 16,76 până la 6,46 milioane de ani.<ref name=Li_al2016>{{cite journal |author=Li, G. |author2=Davis, B. W. |author3=Eizirik, E. |name-list-style=amp |author4=Murphy, W. J. |year=2016 |title=Phylogenomic evidence for ancient hybridization in the genomes of living cats (Felidae) |journal=Genome Research |volume=26 |issue=1 |pages=1–11 |doi=10.1101/gr.186668.114 |pmid=26518481 |pmc=4691742}}</ref>
Subspecii africane:
:''Felis silvestris brockmani'' ([[Africa de Est]])
:''Felis silvestris cafra'' ([[Africa de Sud]])
:''Felis silvestris foxi'' ([[Africa de Vest]])
:''Felis silvestris griselda'' ([[Africa Centrală]])
:''Felis silvestris lybica'' ([[Africa de Nord]])
:''Felis silvestris ocreata'' (Africa central-estică)
:''Felis silvestris pyrrhus'' (Africa central-vestică)


Pisica sălbatică europeană face parte dintr-o {{Ill|en|Descendență (evoluție)|Lineage (evolution)|descendență}} [[Evoluție|evolutivă]] despre care se estimează pe baza analizării ADN-ului său nuclear că s-a {{Ill|en|Despărțire genetică|Genetic divergence|despărțit genetic}} de {{Ill|en|Strămoș comun|Common descend|strămoșul comun}} al speciilor din genul ''Felis'' acum vreo 1,62 până la 0,59 milioane de ani.<ref name=Johnson2006/><ref name=Werdelin2010>{{cite book |last1=Werdelin |first1=L. |last2=Yamaguchi |first2=N. |last3=Johnson |first3=W. E. |last4=O'Brien |first4=S. J. |name-list-style=amp |chapter=Phylogeny and evolution of cats (Felidae) |year=2010 |title=Biology and Conservation of Wild Felids |publisher=[[Oxford University Press]] |location=Oxford |editor-first1=D. W. |editor-last1=Macdonald |editor-first2=A. J. |editor-last2=Loveridge |pages=59–82 |isbn=978-0-19-923445-5 |chapter-url=https://www.researchgate.net/publication/266755142}}</ref> Analizarea ADN-ului său mitocondrial indică o despărțire genetică de ''Felis'' de acum vreo 4,14 până la 0,02 milioane de ani.<ref name=Li_al2016/> Ambele modele se pun de acord asupra faptului că [[Pisică de junglă|pisica de junglă]] (''Felis chaus'')<!--Denumire vernaculară găsită la https://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:RCoTow3XExsJ:https://ec.europa.eu/growth/tools-databases/tris/el/index.cfm/search/%3Ftrisaction%3Dsearch.detail%26year%3D2017%26num%3D64%26dLang%3DRO&cd=8&hl=ro&ct=clnk&gl=ro--> a fost prima specie din genul ''Felis'' care s-a despărțit, urmată de [[Pisică cu picioare negre|pisica cu picioare negre]] (''F. nigripes''), [[Pisică de deșert|pisica de deșert]] (''F. margarita''), [[Pisică sălbatică africană|pisica sălbatică africană]] (''F. lybica'') și apoi pisica sălbatică europeană.<ref name=Johnson2006/><ref name=Li_al2016/>
Subspecii asiatice:
:''Felis silvestris caudata'' (zona [[Marea Caspică|Mării Caspice]])
:''Felis silvestris ornata'' – pisica indiană de deșert (din [[India]] până în [[Iran]])
:''Felis silvestris shawiana'' ([[China]] și [[Mongolia]])


Rămășițele [[Fosilă|fosile]] de pisici sălbatice mici găsite în Europa indică că pisica sălbatică europeană probabil s-a tras din from {{ill|en|Felis lunensis|Felis lunensis|''Felis lunensis''}} în {{Ill|en|Villafranchian|Villafranchian|Villafranchian}} acum mai mult de 1 milion de ani, o tranziție care a fost finalizată de [[interglaciațiunea Holstein]] acum în jur de 340.000 până la 325.000 de ani.<ref name =Kurten>{{cite journal |author=Kurtén, B. |year=1965 |title=On the evolution of the European Wild Cat, ''Felis silvestris'' Schreber |journal=Acta Zoologica Fennica |volume=111 |pages=3–34 |url=https://helda.helsinki.fi/bitstream/handle/10138/37765/299947_111_1965.pdf?sequence=1}}</ref>
Subspecii europene:
:''Felis silvestris cretensis'' – [[pisica sălbatică cretană]] ([[Creta]]; dispărută, deși s-au raportat apariții)
:''Felis silvestris caucasia'' – pisica sălbatică caucaziană ([[Munții Caucazieni]] și [[Turcia]])
:''Felis silvestris grampia'' – pisica sălbatică scoțiană (nordul [[Scoția|Scoției]])
:''Felis silvestris jordansi'' – pisica sălbatică balearică ([[Insulele Baleare]])
:''Felis silvestris reyi '' – pisica sălbatică corsicană ([[Corsica]])
:''Felis silvestris sarda'' – pisicile sălbatice sardianiană și siciliană ([[Sardinia]] și [[Sicilia]])
:''Felis silvestris silvestris'' – pisica sălbatică europeană ([[Europa]])
:''Felis silvestris tartessia'' – pisica sălbatică sud-spaniolă ([[Peninsula Iberică]])


{{clade gallery |main-caption=Relațiile filogenetice ale pisicii sălbatice europene după cum derivă prin analizarea |width=450px;
==Galerie de imagini==
|header1=ADN-ului nuclear:<ref name=Johnson2006/><ref name=Werdelin2010/><ref name=Li_al2016/>
<gallery>
|header2=ADN-ului mitocondrial:<ref name=driscoll07/>
Imagine:Catandsquirrel.png
|cladogram1={{clade
Imagine:Wild Cat - Domesticized.jpg
<!--|label1=[[Felidae]]&nbsp; |1={{clade |label1=&nbsp;[[Felinae]] |1={{clade |1={{clade |1={{clade-->
Fișier:Felis silvestris silvestris.jpg
|label1=''Felis''
Fișier:European Wildcat Nationalpark Bayerischer Wald 03.jpg
|1={{clade
Fișier:AfricanWildCat.jpg
|1={{clade
Fișier:Felis silvestris gordoni.jpg
|1={{clade
</gallery>
|1={{clade
|1={{clade
|1={{clade
|1=[[Pisică de casă|Pisică domestică]] (''F. catus'')
|2='''Pisică sălbatică europeană''' }}
|2={{clade
|1=Pisică sălbatică africană
|2=''[[Felis bieti|F. bieti]]'' }}}}
|2=Pisică de deșert }}
|2=Pisică cu picioare negre }}
|2=Pisică de junglă }}}}<!--
|2=other Felinae [[Lineage (genetic)|lineages]] }}}}}} |2=[[Pantherinae]] }}-->
}}
|cladogram2={{clade |label1=''Felis''&nbsp;
|1={{clade
|1={{clade
|1={{clade
|1={{clade
|1={{clade |label1=Pisică&nbsp;sălbatică&nbsp;africană&nbsp;
|1={{clade |label1=
|1= {{clade
|1=Pisică domestică |2=Pisică sălbatică din&nbsp;Orientul&nbsp;Apropiat }}
|2=''[[Felis lybica ornata|F. l. ornata]]''
|3=''[[Felis lybica cafra|F. l. cafra]]''}} }}
|2='''Pisică sălbatică europeană''' }}
|2=''F. bieti'' }}
|2=Pisică de deșert }} }} }} }}
{{clear}}

== Caracteristici ==
[[File:Felis-silvestris-catus2.jpg|thumb|Craniu al unei pisici sălbatice europene]]
Blana pisicii sălbatice europene variază în culoare de la maronie până la cenușie cu peri de contur mai palizi. Are cinci dungi pe frunte, care se destramă în pete mici. O dungă întunecată în spatele umerilor se extinde într-o dungă spinală ce trece până la baza cozii. Pe laterale are dungi întunecate neregulate, care se destramă pe picioarele posterioare, astfel formând un model cu pete neregulate. Coada îi este stufoasă cu două până la trei inele negre, transversale, și rotunjită la vârful negru.<ref name=Pocock1951>{{cite book |last=Pocock |first=R.I. |date=1951 |title=Catalogue of the Genus ''Felis'' |pages=29–50 |publisher=Trustees of the British Museum |location=London, UK |chapter=''Felis silvestris'', Schreber |chapter-url=https://archive.org/stream/catalogueofgenus00brit#page/28/mode/2up}}</ref>

Partea de sus a capului și fruntea poartă patru benzi întunecate bine-dezvoltate care se împart în pete mici. Două dungi scurte și înguste sunt de obicei prezente în regiunea umerilor, în fața benzii dorsale. Unii indivizi au câteva pete deschise la culoare pe partea din față a gâtului, între picioarele anterioare sau în regiunea inghinală. Suprafața dorsală a gâtului și capului sunt de aceeași culoare ca cea a trunchiului, dar este de cenușiu mai deschis în jurul ochilor, buzelor, obrajilor și bărbiei. Este vizibilă o nuanță ușoară de ocru pe părțile inferioare ale flancurilor.<ref name=HeptnerSludskii/>

O bandă dorsală neagră și îngustă începe pe umeri și trece de-a lungul spatelui în sus până la baza cozii. La unele animale, blana de vară este de culoarea cenușii. Modelele de pe cap și gât sunt la fel de bine-dezvoltate ca cele de pe coadă, însă modelele de pe flancuri sunt aproape imperceptibile. [[Păr de contur|Perii de contur]] măsoară 7 cm, perii de vârf 5,5–6 cm, iar părul lânos 11–14 cm. Măsurătorile corespunzătoare vara sunt 5–6,7 cm, 4,5–6 cm și 5,3 cm.<ref name=HeptnerSludskii>{{cite book |last1=Heptner |first1=V.G. |last2=Sludskii |first2=A.A. |name-list-style=amp |orig-year=1972 |year=1992 |title=Mlekopitajuščie Sovetskogo Soiuza. Moskva: Vysšaia Škola |trans-title=Mammals of the Soviet Union |volume=II, Part 2 |pages=398–498 |publisher=Smithsonian Institution and the National Science Foundation |language=en |location=Washington, DC |chapter=Wildcat Schreber, 1777 |chapter-url=https://archive.org/stream/mammalsofsov221992gept#page/398/mode/2up |access-date=9 September 2020}}</ref>

Masculi mari din Spania ating 65 cm în lungime, cu o coadă lungă de 34,5 cm, și cântăresc până la 7,5 kg. Au de asemenea un model de dungi mai puțin difuz, dinți proporțional mai mari și se hrănesc mai des cu [[Iepure de vizuină|iepuri de vizuină]] decât pisicile sălbatice la nord de Duero-Ebru, care sunt mai dependente de [[rozătoare]] mici.<ref>{{cite book |last=Garcia-Perea |first=R. |year=2006 |title=Atlas y Libro Rojo de los Mamíferos Terrestres de España |pages=333–338 |department=Ministerio de Agricultura, Alimentación y Medio Ambiente |publisher=Gobierno de Espagna |location=Madrid, ES |chapter=''Felis silvestris'' Schreber, 1777 |chapter-url=http://www.magrama.gob.es/es/biodiversidad/temas/inventarios-nacionales/62_carni_tcm7-22036.pdf |archive-date=13 April 2012 |archive-url=https://web.archive.org/web/20120413030249/http://www.magrama.gob.es/es/biodiversidad/temas/inventarios-nacionales/62_carni_tcm7-22036.pdf}}</ref>

Pisica sălbatică europeană este în medie mai mare și mai robustă decât pisica domestică, are [[blană]] mai lungă și o coadă stufoasă mai scurtă și care nu se îngustează dinspre bază. Are blană dungată și o bandă dorsală întunecată.<ref>{{cite journal |last1=Condé |first1=B. |name-list-style=amp |last2=Schauenberg |first2=P. |year=1963 |title=Le chat sauvage – dernier félin de France |language=fr |trans-title=The wildcat – last feline of France |journal=Éditions Font-Vive |issue=8 |pages=1–8}}</ref> Masculii au în medie o greutate de 5 kg până la 8 kg, iar femelele de 3,5 kg. Greutatea lor fluctuează sezonier la până la 2,5 kg.<ref>{{cite journal |last1=Condé |first1=B. |last2=Schauenberg |first2=P. |name-list-style=amp |year=1971 |title=Le poids du chat forestier d ́Europe (''Felis silvestris'' Schreber, 1777) |language=fr |trans-title=Weight of the European forest wildcat |journal=Revue Suisse de Zoologie |volume=78 |pages=295–315}}</ref>

Pisicile sălbatice europene au rânduri de măsele proporțional mai scurte cu dinți mai mici, dar un bot mai lat decât pisicile sălbatice africane.<ref>{{cite journal |last1=Yamaguchi |first1=N. |last2=Kitchener |first2=A. |last3=Driscoll |first3=C. |last4=Nussberger |first4=B. |name-list-style=amp |date=2004 |title=Craniological differentiation between European wildcats (''Felis silvestris silvestris''), African wildcats (''F. lybica'') and Asian wildcats (''F. ornata''): Implications for their evolution and conservation |journal=Biological Journal of the Linnean Society |volume=83 |pages=47–63 |doi=10.1111/j.1095-8312.2004.00372.x |url=https://academic.oup.com/biolinnean/article-pdf/83/1/47/16715886/j.1095-8312.2004.00372.x.pdf |access-date=2020-09-09 |df=dmy-all|doi-access=free }}</ref>
Din moment ce pisicile sălbatice europene și pisicile domestice se [[Hibrid (biologie)|încrucișează]] în mod oportunist, este dificilă distingerea corectă a pisicilor sălbatice de hibrizii dungați numai pe baza caracteristicilor morfologice.<ref>{{cite journal |last1=Krüger |first1=M. |last2=Hertwig |first2=S.T. |last3=Jetschke |first3=G. |last4=Fischer |first4=M.S. |name-list-style=amp |year=2009 |title=Evaluation of anatomical characters and the question of hybridization with domestic cats in the wildcat population of Thuringia, Germany |journal=Journal of Zoological Systematics and Evolutionary Research |volume=47 |issue=3 |pages=268–282 |doi=10.1111/j.1439-0469.2009.00537.x |url=https://www.researchgate.net/publication/227703020 |access-date=2020-09-09 |df=dmy-all|doi-access=free }}</ref>

==Răspândire și habitat==
[[File:Die Wildkatze in der Wildnis.jpg|thumb|Pisică sălbatică europeană într-un parc de animale sălbatice din Germania]]
Pisica sălbatică europeană trăiește în principal în [[Pădure de foioase|păduri de foioase]] și mixte. Evită zonele și așezările cultivate intensiv.<ref name=Nowell1996>{{cite book |last1=Nowell |first1=K. |last2=Jackson |first2=P. |name-list-style=amp |year=1996 |title=Wild Cats: Status Survey and Conservation Action Plan |publisher=IUCN/SSC Cat Specialist Group |location=Gland |chapter=European wildcat, ''Felis silvestris'', ''silvestris'' group Schreber, 1775 |pages=110–113}}</ref>
Cea mai nordică populație trăiește în nordul și estul Scoției.<ref>{{cite book |last1=Davis |first1=A. R. |last2=Gray |first2=D. |name-list-style=amp |year=2010 |title=The distribution of Scottish wildcats (''Felis silvestris'') in Scotland (2006–2008) |publisher=Scottish Natural Heritage |location=Perth, Scotland}}</ref> A {{Ill|en|extincție locală|Local extinction|dispărut la nivel local}} din Anglia și Țara Galilor.<ref name=iucn/>

Există două populații deconectate în Franța. Cea din [[Ardeni]] din nord-estul țării se extinde până în Luxemburg, Germania și Belgia. Cealaltă din sudul Franței se poate să fie conectată prin intermediul [[Munții Pirinei|Pirineilor]] de populații din Spania și Portugalia.<ref>{{cite journal |last1=Say |first1=L. |last2=Devillard |first2=S. |last3=Leger |first3=F. |last4=Pontier, D. |last5=Ruette, S. |name-list-style=amp |year=2012 |title=Distribution and spatial genetic structure of European wildcat in France |journal=Animal Conservation |volume=15 |issue=15 |pages=18–27 |doi=10.1111/j.1469-1795.2011.00478.x|s2cid=82155636 }}</ref>

În Țările de Jos au fost înregistrate pisici sălbatice europene în 1999 lângă [[Nijmegen]] și în 2004 în [[Brabantul de Nord]]; acești indivizi posibil s-au {{Ill|en|dispersie biologică|Biological dispersal|dispersat}} din Germania.<ref>{{cite journal |last1=Canters |first1=K. |last2=Thissen |first2=J. B. M. |last3=Diepenbeek |first3=M. A. J. |last4=Jansman |first4=H. A. H. |last5=Goutbeek |first5=K. |name-list-style=amp |year=2005 |title=The wildcat (''Felis silvestris'') finally recorded in the Netherlands |journal=Lutra |volume=48 |issue=2 |pages=67–90}}</ref> În Germania, [[Rin|Rinul]] este o barieră majoră între populația din munții [[Munții Eifel|Eifel]] și [[Hunsrück]] la vest de fluviu și populațiile la est de fluviu, unde o autostradă cu șase benzi împiedică dispersarea.<ref>{{cite journal |last1=Hartmann |first1=S. A. |last2=Steyer |first2=K. |last3=Kraus |first3=R. H. S. |last4=Segelbacher |first4=G. |last5=Nowak |first5=C. |name-list-style=amp |year=2013 |title=Potential barriers to gene flow in the endangered European wildcat (''Felis silvestris'') |journal=Conservation Genetics |volume=14 |issue=2 |pages=413–426 |doi=10.1007/s10592-013-0468-9 |s2cid=18056286 |url=https://www.hkhlr.de/sites/default/files/field_download_file/HPC-Report-ePDF-7MB.pdf#page=28}}</ref>

În Elveția, pisicile sălbatice europene sunt prezente în [[Munții Jura]].<ref>{{cite book |author1=Weber, D. |author2=Roth, T. |author3=Huwyler, S. |name-list-style=amp |year=2010 |title=Die aktuelle Verbreitung der Wildkatze (''Felis silvestris silvestris'' Schreber, 1777) in der Schweiz. Ergebnisse der systematischen Erhebungen in den Jurakantonen in den Wintern 2008/09 und 2009/10 |publisher=Hintermann & Weber AG, Bundesamt für Umwelt |location=Bern}}</ref>
Trei populații fragmentate din Italia cuprind una în partea centrală și sudică a țării, una în [[Alpi|Alpii]] estici care se poate să fie conectată de populații din Slovenia și Croația. Populația [[Sicilia|siciliană]] este singura populație insulară mediteraneeană care nu a fost introdusă.<ref>{{cite journal |author1=Mattucci, F. |author2=Oliveira, R. |author3=Bizzarri, L. |author4=Vercillo, F. |author5=Anile, S. |author6=Ragni, B. |author7=Lapini, L. |author8=Sforzi, A. |author9=Alves, P. C. |author10=Lyons, L. A. |author11=Randi, E. |name-list-style=amp |year=2013 |title=Genetic structure of wildcat (''Felis silvestris'') populations in Italy |journal=Ecology and Evolution |volume=3 |issue=8 |pages=2443–2458 |doi=10.1002/ece3.569 |doi-access=free|hdl=10447/600656 |hdl-access=free }}</ref>

Populația din [[Munții Carpați]] polonezi se extinde până în Slovacia de nord și Ucraina de vest.<ref>{{cite journal |last1=Okarma|first1=H. |last2=Olszańska|first2=A. |name-list-style=amp |year=2002 |title=The occurrence of wildcat in the Polish Carpathian Mountains |journal=Acta Theriologica |volume=47 |issue=4 |pages=499–504 |doi=10.1007/BF03192474|s2cid=40346205 }}</ref><ref>{{cite journal |last1=Zagorodniuk |first1=I. |last2=Gavrilyuk |first2=M. |last3=Drebet |first3=M. |last4=Skilsky |first4=I. |last5=Andrusenko |first5=A. |last6=Pirkhal |first6=A. |name-list-style=amp |year=2014 |title=Wildcat (''Felis silvestris'' Schreber, 1777) in Ukraine: modern state of the populations and eastwards expansion of the species |journal=Біологічні студії |volume=8 |issue=3–4 |pages=233–254}}</ref>

==Comportament și ecologie==
În Franța și Italia, pisica sălbatică europeană este activă în principal noaptea; în locurile neperturbate, este activă și ziua.<ref>{{cite book |author=Stahl, P. |year=1986 |title=Le chat forestier d'Europe (''Felis silvestris'' Schreber, 1777): Exploitation des resources et organisation spatiale |trans-title=The European forest wildcat (''Felis silvestris'' Schreber, 1777): Resource exploitation and spatial organization |location=Nancy |publisher=University of Nancy}}</ref><ref>{{cite book |last1=Genovesi |first1=P. |last2=Boitani |first2=L. |name-list-style=amp |year=1993 |chapter=Spacing patterns and activity rhythms of a wildcat (''Felis silvestris'') in Italy |title=Seminar on the biology and conservation of the wildcat (''Felis silvestris''), Nancy, France, 23–25 September 1992. Environmental encounters No. 16 |location=Strasbourg |publisher=Council of Europe |pages=98–101}}</ref>

În Sicilia a fost fotografiat un individ în 2009 și din nou în 2018 la aproximativ aceeași locație. Avea probabil cel puțin 10 ani la vremea refotografierii.<ref>{{cite journal |author1=Anile, S. |author2=Devillard, S. |author3=Nielsen, C.K. |author4=Valvo, M.L. |name-list-style=amp |year=2020 |title=Record of a 10-year old European Wildcat ''Felis silvestris silvestris'' Schreber, 1777 (''Mammalia: Carnivora: Felidae'') from Mt. Etna, Sicily, Italy |journal=Journal of Threatened Taxa |volume=12 |issue=2 |pages=15272–15275 |doi=10.11609/jott.5484.12.2.15272-15275 |doi-access=free|hdl=10447/422305 |hdl-access=free }}</ref>

===Vânare și dietă===
În Europa de Vest, pisica sălbatică se hrănește cu [[hamster|hamsteri]], [[Șobolan cenușiu|șobolani cenușii]], [[Pârș|pârși]], {{Ill|en|Arvicola|Arvicola|șobolani de apă}}, {{Ill|en|șoarece arvicolin|Vole|șoareci arvicolini}} și {{Ill|en|Apodemus sylvaticus|wood mouse|șoareci de pădure}}. Din când în când, vânează și carnivore mici precum [[Jder|jderi]], [[Mustela putorius|dihorul european]], [[Hermină|hermina]] și [[Mustela nivalis|nevăstuica mică]] (''Mustela nivalis''), precum și iezi de [[Cervus elaphus|cerb roșu]] (''Cervus elaphus''), [[Capreolus capreolus|căprioară europeană]] (''Capreolus capreolus'') și [[Rupicapra rupicapra|capră neagră]] (''Rupicapra rupicapra''). În [[Munții Carpați|Carpați]], pisica sălbatică se hrănește în principal cu {{Ill|en|Apodemus flavicollis|Yellow-necked mouse|șoarece gulerat}} (''Apodemus flavicollis''), {{Ill|en|Clethrionomys rutilus|Northern red-backed vole|șoarece roșu de câmpie}}<!-- Denumire vernaculară găsită la https://culturalia.ro/search/c5245355-a365-4845-8d57-dc833a576972/view --> (''Clethrionomys rutilus''), {{Ill|en|Microtus tatricus|Tatra pine vole|șoarece de Tatra}} (''Microtus tatricus'') și ocazional și [[iepure de câmp]] (''Lepus europaeus''). În [[Transcarpatia (regiune istorică)|Transcarpatia]], dieta pisici sălbatice constă din rozătoare de tip șoarece, [[galiforme]] și [[Sciuride|veverițe]]. În mlaștinile [[Nistru|Nistrului]] vânează șoareci din genul {{Ill|en|Microtus|Microtus|''Microtus''}}, șobolani de apă și păsări, pe când cele care trăiesc în mlaștinile [[Râul Prut|Prutului]] ochesc în principal șobolani de apă, șobolani cenușii și [[Bizam|bizami]] (''Ondatra zibethicus'').<ref name=HeptnerSludskii/>

Printre păsările doborâte de pisicile sălbatice de Prut se numără cele din suprafamilia [[Sylvioidea]], [[Rață roșie|rața roșie]], [[Fulica atra|lișița europeană]], [[Cresteț pestriț|crestețul pestriț]] și [[Rață pestriță|rața pestriță]]. În [[Moldova]], dieta de iarnă a pisici sălbatice constă în principal din rozătoare, în timp ce vara pisica se hrănește cu păsări, pești și [[crustacee]] din suprafamilia {{Ill|en|Astacoidea|Astacoidea|Astacoidea}}. Șobolanii cenușii și șobolanii de apă, precum și bizamii și [[Anzeriforme|anzeriformele]] sunt sursele principale de hrană pentru pisicile sălbatice din delta [[Kuban|Râului Kuban]]. Pisicile sălbatice din Caucazul de nord se hrănesc cu rozătoare de tip șoarece și [[Pârș cenușiu|pârși cenușii]], precum și cu păsări, capre negre și căprioare tinere în ocazii rare. Despre pisicile sălbatice de pe coasta [[Marea Neagră|Mării Negre]] se presupune că se hrănesc cu păsări mici, chițcani și iepuri propriu-ziși. O dată au fost găsite la locul unei vizuini pene de [[codalb]] și craniul unui [[Capră#Reproducere|ied]]. În [[Transcaucazia]], dieta pisici sălbatice constă vara din [[Gerbil|gerbili]], șoareci arvicolini, păsări și reptile, iar iarna din păsări, rozătoare de tip șoarece și iepuri propriu-ziși.<ref name=HeptnerSludskii/>

Pisica sălbatică scoțiană vânează în principal [[iepure de vizuină]] (''Oryctolagus cuniculus''), [[șoarece de pământ]] (''Microtus agrestis''), [[șoarece scurmător]] (''Clethrionomys glareolus''), {{Ill|en|Apodemus sylvaticus|wood mouse|șoarece de pădure}} (''Apodemus sylvaticus'') și păsări.<ref>{{cite thesis |author=Hobson, K. J. |year=2012 |title=An investigation into prey selection in the Scottish wildcat (''Felis silvestris silvestris'') |type=Doctoral dissertation |location=London |publisher=Department of Life Sciences, Imperial College London |citeseerx=10.1.1.704.4705}}</ref>

==Amenințări==
În cele mai multe țări europene, pisicile sălbatice au devenit rare. Deși sunt legal protejate, încă sunt împușcate de unii oamenii care le confundă cu {{Ill|en|pisică sălbăticită|feral cat|pisici sălbăticite}}. În {{Ill|en|Scottish Highlands|Scottish Highlands|Scottish Highlands}}, unde se presupunea să fi rămas în sălbăticie aproximativ 400 în 2004, [[Hibrid (biologie)|încrucișarea]] cu pisici sălbăticite este o amenințare semnificativă pentru distinctivitatea populației sălbatice.<ref>{{cite book |author=Macdonald, D. W. |name-list-style=amp |author2=Daniels, M. J. |author3=Driscoll, C. A. |author4=Kitchener, A. C. |author5=Yamaguchi, N. |year=2004 |title=The Scottish Wildcat: analyses for conservation and an action plan |location=Oxford, UK |publisher=The Wildlife Conservation Research Unit }}</ref> Populația din Portugalia și Spania este amenințată și ea de încrucișarea cu pisici sălbăticite și pierderea de habitat.<ref>{{cite book |author=Cabral, M. J. |name-list-style=amp |author2=Almeida, J. |author3=Almeida, P. R. |author4=Dellinger, T. |author5=Ferrand de Almeida, N. |author6=Oliveira, M. E. |author7=Palmeirim, J. M. |author8=Queiroz, A. I. |author9=Rogado, L. |author10=Santos-Reis, M. |year=2005 |title=Livro Vermelho dos Vertebrados de Portugal |location=Lisboa |publisher=Instituto da Conservação da Natureza }}</ref><ref>{{cite book |author=Palomo, L. J. |name-list-style=amp |author2=Gisbert, J. |year=2002 |title=Atlas de los mamíferos terrestres de España |location=Madrid, Spain |publisher=Dirección General de Conservación de la Naturaleza SECEM-SECEMU }}</ref> Măsura hibridării este scăzută în Germania, Italia și Luxemburg.<ref>{{cite journal |last1=Steyer |first1=K. |last2=Tiesmeyer |first2=A. |name-list-style=amp |last3=Muñoz-Fuentes |first3=V. |last4=Nowak |first4=C. |title=Low rates of hybridization between European wildcats and domestic cats in a human-dominated landscape. |journal=Ecology and Evolution |date=2018 |volume=8 |issue=4 |pages=2290–2304 |doi=10.1002/ece3.3650 |pmid=29468044 |pmc=5817136 |doi-access=free}}</ref><ref>{{cite journal |last1=Oliveira |first1=R. |name-list-style=amp |last2=Godinho |first2=R. |last3=Randi |first3=E. |last4=Alves |first4=P.C. |title=Hybridization versus conservation: are domestic cats threatening the genetic integrity of wildcats (''Felis silvestris silvestris'') in Iberian Peninsula? |journal=Philosophical Transactions of the Royal Society of London. Series B, Biological Sciences |date=2008 |volume=363 |issue=1505 |pages=2953–2961 |doi=10.1098/rstb.2008.0052 |pmid=18522917 |pmc=2606743}}</ref>

În anii 1990, cea mai estică populație din Ucraina, Republica Moldova și [[Caucaz]] era amenințată de distrugerea pădurilor de foioase, care presupunea o reducere a arealului său. Numai efective mici se găsesc în arii protejate.<ref>{{cite journal |author=Belousova, A.V. |year=1993 |title=Small Felidae of Eastern Europe, Central Asia, and the Far East: survey of the state of populations |journal=Lutreola |volume=2 |pages=16–21}}</ref>

==Eforturi de conservare==
[[File:Felis silvestris silvestris.jpg|thumb|Privire de îndeaproape asupra unei pisici sălbatice europene dintr-un parc de animale sălbatice din Germania]]
Pisica sălbatică europeană este protejată în cele mai multe dintre țările europene ale arealului. Este listată în [[CITES#Anexa II|Anexa II a CITES]], în Anexa II a {{Ill|en|Berne Convention on the Conservation of European Wildlife and Natural Habitats|Berne Convention on the Conservation of European Wildlife and Natural Habitats|Convenției de la Berna privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa}} și în {{Ill|en|Habitats Directive|Habitats Directive|Directiva Specii și Habitate}} a Uniunii Europene.<ref name=iucn />

=== Germania ===
În 2004, {{Ill|en|Bund für Umwelt und Naturschutz Deutschland|Bund für Umwelt und Naturschutz Deutschland|Bund für Umwelt und Naturschutz Deutschland}} a inițiat proiectul „Plasă de Siguranță pentru Pisica Sălbatică Europeană” („Safety Net for the European Wildcat”). Acest proiect a avut ca țel relegarea pădurilor Germaniei prin plantarea de copaci și tufișuri între zone populate de și potrivite pentru pisica sălbatică europeană și care sunt mai mari de 500 km². A dezvoltat o „Hartă de Direcționare a Pisicii Sălbatice”, o hartă ce ilustrează rețeaua de coridoare lungă de 20.000 km.<ref>{{cite journal |last1=Vogel |first1=B. |last2=Mölich |first2=T. |last3=Klar |first3=N. |name-list-style=amp |year=2009 |title=Der Wildkatzenwegeplan – Ein strategisches Instrument des Naturschutzes |trans-title=The Wildcat Infrastructure Plan – a strategic instrument of nature conservation |journal=Naturschutz und Landschaftsplanung |volume=41 |issue=11 |pages=333–340 |url=http://wildkatzet3.bund.net/fileadmin/bilder/weiterfuehrendes/NuL11-09_333-340-Vogel_Moelich_Klar.pdf|archive-url=https://web.archive.org/web/20190129181853/http://wildkatzet3.bund.net/fileadmin/bilder/weiterfuehrendes/NuL11-09_333-340-Vogel_Moelich_Klar.pdf|archive-date=29 Jan 2019}}</ref>
În 2009 a fost dezvoltat un Plan de Acțiune pentru Protejarea Pisicii Sălbatice Europene în Germania, având ca țel dublarea suprafeței populate de pisica sălbatică europeană și legarea populațiilor din cadrul Germaniei și cu țări învecinate până în 2019.<ref>{{cite journal |last1= Birlenbach |first1=K. |last2=Klar |first2=N. |name-list-style=amp |year=2009 |title=Aktionsplan zum Schutz der Europäischen Wildkatze in Deutschland |journal=Naturschutz und Landschaftsplanung |volume=41 |issue=11 |pages=325–332 |url=https://www.researchgate.net/publication/265397664}}</ref>

=== Scoția ===
{{main|Pisică sălbatică scoțiană#Conservare}}
[[File:2021-09-17 Call of the Wild.jpg|thumb|Pisică sălbatică scoțiană la {{Ill|en|British Wildlife Centre|British Wildlife Centre|British Wildlife Centre}}]]
În 2013, Grupul de Acțiune pentru Conservarea Pisicii Sălbatice Scoțiene („Scottish Wildcat Conservation Action Group”) a dezvoltat Planul de Acțiune pentru Conservarea Pisicii Sălbatice Scoțiene („Scottish Wildcat Conservation Action Plan”). Cu acest plan, grupul a stabilit priorități naționale de acțiune și a definit responsabilități pentru agenții și priorități de finanțare pentru eforturi de conservare între 2013 și 2019. Implementarea sa este coordonată de Scottish Natural Heritage (acum {{Ill|en|NatureScot|NatureScot|NatureScot}}).<ref name=SWCAP>{{Cite book |url=https://www.nature.scot/scottish-wildcat-conservation-action-plan |title=Scottish Wildcat Conservation Action Plan |date=2013 |author=Scottish Wildcat Conservation Action Group |publisher=[[Scottish Natural Heritage]] |location=Edinburgh |website=www.nature.scot |access-date=2018-11-25 |archive-date=31 July 2020 |archive-url=https://web.archive.org/web/20200731022434/https://www.nature.scot/scottish-wildcat-conservation-action-plan |url-status=dead }}</ref> Totuși, populația a fost declarată ca ne mai fiind viabilă.<ref>{{cite report |first1=U. |last1=Breitenmoser |first2=T. |last2=Lanz |first3=C. |last3=Breitenmoser-Würsten |name-list-style=amp |title=Conservation of the wildcat (''Felis silvestris'') in Scotland: Review of the conservation status and assessment of conservation activities |year=2019 |publisher=IUCN Cat Specialist Group |url=https://www.nature.scot/sites/default/files/2019-02/Wildcat%20in%20Scotland%20-%20Review%20of%20conservation%20status%20and%20activities_1.pdf |access-date=31 May 2019}}</ref>

În 2023 a fost aprobat de NatureScot un permis de a elibera în regiunea {{Ill|en|Munții Cairngorm|Cairngorms|Munților Cairngorm}} pisici sălbatice crescute în captivitate în luna iunie a acestui an.<ref>{{Cite news |date=2023 |title=Scottish wildcats to be released in Cairngorms |work=BBC News |url=https://www.bbc.com/news/uk-scotland-highlands-islands-65065167 |access-date=2023-03-25}}</ref><ref>{{Cite web |date=2023n |title=First-ever Scottish wildcat release approved |url=https://www.nature.scot/first-ever-scottish-wildcat-release-approved |access-date=2023-03-25 |website=NatureScot}}</ref> Au fost eliberate 22 de pisici la începutul lunii iunie 2023, cu 40 viitoare de așteptat să urmeze în 2024 și 2025.<ref>{{Cite web |title=Historic milestone reached as critically endangered wildcats released into the Cairngorms National Park |url=https://www.nature.scot/historic-milestone-reached-critically-endangered-wildcats-released-cairngorms-national-park |access-date=2023-06-15 |website=NatureScot |language=en}}</ref><ref>{{Cite news |date=2023-06-15 |title=Wildcats bred in captivity released into Cairngorms |language=en-GB |work=BBC News |url=https://www.bbc.com/news/uk-scotland-highlands-islands-65913889 |access-date=2023-06-15}}</ref><ref>{{Cite news |url=https://www.theguardian.com/environment/2023/oct/13/wildcats-released-wild-cairngorms-scottish-highlands |title=Wildcats released in Scottish Highlands in effort to prevent extinction in UK |work=[[The Guardian]] |date=2023-10-13 |access-date=2023-10-18}}</ref>

=== Anglia ===
Conservaționiști plănuiesc să înceapă în 2019 un program de creștere în captivitate cu țelul de a reintroduce pisici în sălbăticie până în 2022.<ref>{{cite news |url=https://www.independent.co.uk/environment/england-wildcats-rewilding-devon-derek-gow-extinct-a8929311.html |work=[[The Independent]]|date=25 May 2019|title=Return of England's wildcats: animals to be reintroduced after being declared extinct in 19th century |author=Weston, Phoebe}}</ref>{{Necesită aducere la zi}}

În 2023 s-a anunțat că începând din 2024 au să fie reintroduse pisici sălbatice în [[Devon]] și [[Cornwall]] pentru prima oară în 500 de ani ca parte a unui proiect de conservare.<ref>{{Cite news |last=Reporters |first=Telegraph |date=2023-02-16 |title=Wildcats to be released in England for first time in 500 years |language=en-GB |work=The Telegraph |url=https://www.telegraph.co.uk/news/2023/02/16/wildcats-released-england-first-time-500-years/ |access-date=2023-02-18 |issn=0307-1235}}</ref>

===Elveția ===
Populația de pisici sălbatice europene este protejată începând din 1963. După o perioadă de declin al populației, aceasta pare să crească sau să se stabilizeze încă o dată. Nu se știe dacă a fost cu adevărat sau nu în pragul extincției, dacă s-a întors din Franța sau dacă a fost reintrodusă de indivizi privați sau servicii oficiale.<ref>{{cite web|access-date=2021-08-08|language=fr|title=Le chat sauvage est l'Animal de l'année 2020|url=https://www.pronatura.ch/fr/animal-de-l-annee-2020-chat-sauvage|website=Pro Natura}}<!-- auto-translated by Module:CS1 translator --></ref>

În secolul al XXI-lea a apărut în locații noi, precum țărmurile [[Lacul Neuchâtel|Lacului Neuchâtel]].<ref>{{cite web|access-date=2021-08-08|date=2019-04-18|language=fr|title=Le chat forestier à la reconquête de la Suisse|url=https://www.20min.ch/fr/story/le-chat-forestier-a-la-reconquete-de-la-suisse-215035442152|website=20 minutes}}<!-- auto-translated by Module:CS1 translator --></ref> Răspândirea și mărimea populației sale sunt evaluate utilizând capcane de păr: sunt plasați țăruși unși cu valeriană în habitate potențiale, iar perii colectați sunt sortați și analizați. Din 655 de mostre de păr, 525 au fost de la pisici, incluzând 136 de la pisici sălbatice. Pozele contribuie de asemenea la investigație, cu 716 de portrete, incluzând 268 de pisici sălbatice sau sosii ale lor.<ref>{{cite web|access-date=2021-08-08|title=Hintermann & Weber Projets|url=http://www.hintermannweber.ch/projects/151|website=www.hintermannweber.ch}}<!-- auto-translated by Module:CS1 translator --></ref> Aceste rezultate evidențiază provocarea coexistenței strânse între populații de pisici sălbatice și pisici domestice și hibridarea rezultantă. Se estimează că 15 până la 20 % din pisicile de Jura sunt hibrizi.<ref>{{cite web|access-date=2021-08-08|language=fr|title=Couleurs locales – Le chat sauvage fait son retour en Suisse – Play RTS|url=https://www.rts.ch/play/tv/couleurs-locales/video/le-chat-sauvage-fait-son-retour-en-suisse?urn=urn:rts:video:8898820}}<!-- auto-translated by Module:CS1 translator --></ref><ref name="bestforpets">{{cite web |last1=Nguồn gốc giống chó Dingo đông dương |title=BestForPets |url=https://bestforpets.org/dogs/ |website=vtv.vn |access-date=9 June 2023}}</ref>

===Franța ===
În [[Franța metropolitană]], specia pisicii sălbatice obișnuia să fie răspândită la nivel larg din vremuri antice până în Evul Mediu. Totuși, populațiile sale au început să scadă pe durata acestei perioade. Cu toate că aproape a dispărut în secolul al XX-lea, a existat o revenire lentă în ani recenți.<ref name=Sordello2012>Romain Sordello., ''Le chat forestier Felis silvestris''. MNHN-SPN. Janvier 2012.</ref>

Conform datelor din 2012, prezența pisicilor sălbatice a fost confirmată în 44 departamente de-a lungul Franței metropolitane. Totuși, acestea sunt considerate rare în 9 din aceste departamente. În departamentele Vosges și Jura sunt găsite ceva mai frecvent.<ref name=Sordello2012/> În Franța metropolitană, conform datelor din 2012, pisicile sălbatice populează două zone distincte: regiunea nord-estică a țării și regiunea de Pirinei. Sunt în principal observate în piemonturi și pot fi găsite la altitudini de până la 1.700–1.800 de metri. Această populație se extinde mai departe către sud în Spania și Portugalia.<ref name=Sordello2012/>

Se crede că în departamentul Var supraviețuiește o mică populație rămasă de pisici sălbatice, în particular în Masivul Esterel. În 2022 a existat o reapariție notabilă de pisici sălbatice în Masivul Bauges (departamentul Savoie) după ce acestea au fost absente vreme de un secol.<ref>{{cite web|title=Savoie. Le chat sauvage fait son retour dans le massif des Bauges, une première depuis un siècle|url=https://www.ouest-france.fr/sciences/animaux/savoie-le-chat-sauvage-fait-son-retour-dans-le-massif-des-bauges-une-premiere-depuis-un-siecle-7a2f0ad8-de8d-11ec-8004-b79acaead9a5|website=[[Ouest-France]]}}<!-- auto-translated by Module:CS1 translator -->.</ref>

===În captivitate===
Pisica sălbatică europeană are reputația de a fi efectiv imposibil de crescut ca animal de companie. Naturalista {{Ill|en|Frances Pitt|Frances Pitt|Frances Pitt}} a scris că „era o vreme când nu am crezut asta ... optimismul meu s-a descurajat” în încercarea de a ține o pisică sălbatică pe care a numit-o Beelzebina.<ref>{{cite book |author=Bradshaw, J. |title=Cat Sense: The Feline Enigma Revealed |chapter=The Cat at the Threshold |pages=36–37 |chapter-url=https://books.google.com/books?id=r8s3_xAj3V8C&pg=PT36 |date=2013 |publisher=Penguin Books Limited |isbn=978-0-241-96046-2}}</ref>


==Note==
==Note==
<references />
<references />


==Vezi și==
==Legături externe==
* [[Pisică de casă]] (''Felis silvestris catus'')
*{{Commonscat-inline|Felis silvestris silvestris|''Felis silvestris silvestris''}}
{{Wikispecies-inline|Felis silvestris silvestris|''Felis silvestris silvestris''}}

*{{En icon}}{{cite web |url=http://www.catsg.org/index.php?id=101 |title=European wildcat |publisher=Cat Specialist Group}}
== Legături externe ==
*{{En icon}}{{cite web |title=Wildkatzenwegeplan |trans-title=Wildcat Routing Map |publisher=Friends of the Earth Germany |url=http://wildkatzenwegeplan.geops.de |access-date=13 August 2019 |archive-url=https://web.archive.org/web/20170211163337/http://wildkatzenwegeplan.geops.de/ |archive-date=11 February 2017 |url-status=dead}}
{{commonscat|Felis silvestris}}
*{{En icon}}{{cite web |url=https://www.wildcathaven.com/scottish-wildcat// |title=The Scottish Wildcat |publisher=Wildcat Haven}}
* {{ITIS|ID=180589|taxon=''Felis silvestris'' Schreber, 1777}}
{{Carnivora|Fe.}}
{{Carnivora|Fe.}}
{{Taxonbar|from=Q148833}}
{{Control de autoritate}}
{{Control de autoritate}}


[[Categorie:Felis|sălbatică, Pisică]]
[[Category:Felis|sălbatică europeană, Pisică]]
[[Category:Pisici sălbatice|europeană, sălbatică, Pisică]]
[[Category:Mamifere descrise în 1777]]
[[Category:Fauna Albaniei]]
[[Category:Mamifere din Europa]]
[[Category:Taxoni clasificați de Johann Christian Daniel von Schreber]]

Versiunea de la 7 mai 2024 23:01

Pisică sălbatică europeană
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
CITES Appendix II (CITES)[1]
Clasificare științifică
Domeniu: Eukaryota
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Subordin: Feliformia
Familie: Felidae
Subfamilie: Felinae
Gen: Felis
Specie: F. silvestris
Nume binomial
Felis silvestris
(Schreber, 1777)[2]
Răspândirea pisicii sălbatice europene[1]
Modifică text Consultați documentația formatului

Pisica sălbatică europeană[3][4][5] (Felis silvestris) este o specie de pisică sălbatică mică nativă din Europa continentală, Scoția, Turcia și Caucaz. Populează păduri din Peninsula Iberică, Italia și Europa Centrală și de Est până în Caucaz. Blana îi este maronie până la cenușie cu dungi pe frunte și pe laterale și are o coadă stufoasă cu un vârf negru. Atinge o lungime a capului plus cea a trunchiului de până la 65 cm cu o coadă lungă de 34,5 cm și cântărește până la 7,5 kg.

În Franța și Italia, pisica sălbatică europeană este predominant nocturnă, dar este activă și pe durata zilei când nu este perturbată de activități umane. Vânează în primul rând mamifere mici precum lagomorfe și rozătoare, dar și păsări care trăiesc la nivelul solului.

Taxonomie

Pisică sălbatică europeană într-o grădină zoologică din Děčín, Republica Cehă

Felis (catus) silvestris era denumirea științifică propusă în 1778 de Johann von Schreber⁠(en)[traduceți] atunci când acesta a descris o pisică sălbatică pe baza unor texte de la începutul secolului al XVII-lea și dinainte.[2] În secolul al XIX-lea și al XX-lea au fost descrise mai multe specimene tipuri de pisică sălbatică și propuse ca subspecii, incluzând:

Din 2017, două subspecii sunt recunoscute drept taxoni valizi⁠(en)[traduceți]::[11]

  • F. s. silvestris în Europa continentală, Scoția și Sicilia
  • F. s. caucasica în Turcia și Caucaz.

Specimenele zoologice⁠(en)[traduceți] de pisici care își au originea pe insule mediteraneene⁠(en)[traduceți] nu sunt considerate native, ci introduse, incluzând:[12][13][14]

Filogenie

Analizarea filogenetică a ADN-ului nuclear⁠(en)[traduceți] din mostre de țesut de la toate speciile de felide a dezvăluit faptul că radiația evolutivă⁠(en)[traduceți] a familiei Felidae a început în Asia în perioada Miocenului acum în jur de 14,45 până la 8,38 milioane de ani.[18][19] Analizarea ADN-ului mitocondrial al tuturor speciilor de felide indică o radiație de acum circa 16,76 până la 6,46 milioane de ani.[20]

Pisica sălbatică europeană face parte dintr-o descendență⁠(en)[traduceți] evolutivă despre care se estimează pe baza analizării ADN-ului său nuclear că s-a despărțit genetic⁠(en)[traduceți] de strămoșul comun⁠(en)[traduceți] al speciilor din genul Felis acum vreo 1,62 până la 0,59 milioane de ani.[19][21] Analizarea ADN-ului său mitocondrial indică o despărțire genetică de Felis de acum vreo 4,14 până la 0,02 milioane de ani.[20] Ambele modele se pun de acord asupra faptului că pisica de junglă (Felis chaus) a fost prima specie din genul Felis care s-a despărțit, urmată de pisica cu picioare negre (F. nigripes), pisica de deșert (F. margarita), pisica sălbatică africană (F. lybica) și apoi pisica sălbatică europeană.[19][20]

Rămășițele fosile de pisici sălbatice mici găsite în Europa indică că pisica sălbatică europeană probabil s-a tras din from Felis lunensis⁠(en)[traduceți] în Villafranchian⁠(en)[traduceți] acum mai mult de 1 milion de ani, o tranziție care a fost finalizată de interglaciațiunea Holstein acum în jur de 340.000 până la 325.000 de ani.[10]

Relațiile filogenetice ale pisicii sălbatice europene după cum derivă prin analizarea
ADN-ului nuclear:[19][21][20]
Felis

Pisică domestică (F. catus)

Pisică sălbatică europeană

Pisică sălbatică africană

F. bieti

Pisică de deșert

Pisică cu picioare negre

Pisică de junglă

ADN-ului mitocondrial:[14]
Felis 
Pisică sălbatică africană 

Pisică domestică

Pisică sălbatică din Orientul Apropiat

F. l. ornata

F. l. cafra

Pisică sălbatică europeană

F. bieti

Pisică de deșert

Caracteristici

Craniu al unei pisici sălbatice europene

Blana pisicii sălbatice europene variază în culoare de la maronie până la cenușie cu peri de contur mai palizi. Are cinci dungi pe frunte, care se destramă în pete mici. O dungă întunecată în spatele umerilor se extinde într-o dungă spinală ce trece până la baza cozii. Pe laterale are dungi întunecate neregulate, care se destramă pe picioarele posterioare, astfel formând un model cu pete neregulate. Coada îi este stufoasă cu două până la trei inele negre, transversale, și rotunjită la vârful negru.[22]

Partea de sus a capului și fruntea poartă patru benzi întunecate bine-dezvoltate care se împart în pete mici. Două dungi scurte și înguste sunt de obicei prezente în regiunea umerilor, în fața benzii dorsale. Unii indivizi au câteva pete deschise la culoare pe partea din față a gâtului, între picioarele anterioare sau în regiunea inghinală. Suprafața dorsală a gâtului și capului sunt de aceeași culoare ca cea a trunchiului, dar este de cenușiu mai deschis în jurul ochilor, buzelor, obrajilor și bărbiei. Este vizibilă o nuanță ușoară de ocru pe părțile inferioare ale flancurilor.[23]

O bandă dorsală neagră și îngustă începe pe umeri și trece de-a lungul spatelui în sus până la baza cozii. La unele animale, blana de vară este de culoarea cenușii. Modelele de pe cap și gât sunt la fel de bine-dezvoltate ca cele de pe coadă, însă modelele de pe flancuri sunt aproape imperceptibile. Perii de contur măsoară 7 cm, perii de vârf 5,5–6 cm, iar părul lânos 11–14 cm. Măsurătorile corespunzătoare vara sunt 5–6,7 cm, 4,5–6 cm și 5,3 cm.[23]

Masculi mari din Spania ating 65 cm în lungime, cu o coadă lungă de 34,5 cm, și cântăresc până la 7,5 kg. Au de asemenea un model de dungi mai puțin difuz, dinți proporțional mai mari și se hrănesc mai des cu iepuri de vizuină decât pisicile sălbatice la nord de Duero-Ebru, care sunt mai dependente de rozătoare mici.[24]

Pisica sălbatică europeană este în medie mai mare și mai robustă decât pisica domestică, are blană mai lungă și o coadă stufoasă mai scurtă și care nu se îngustează dinspre bază. Are blană dungată și o bandă dorsală întunecată.[25] Masculii au în medie o greutate de 5 kg până la 8 kg, iar femelele de 3,5 kg. Greutatea lor fluctuează sezonier la până la 2,5 kg.[26]

Pisicile sălbatice europene au rânduri de măsele proporțional mai scurte cu dinți mai mici, dar un bot mai lat decât pisicile sălbatice africane.[27] Din moment ce pisicile sălbatice europene și pisicile domestice se încrucișează în mod oportunist, este dificilă distingerea corectă a pisicilor sălbatice de hibrizii dungați numai pe baza caracteristicilor morfologice.[28]

Răspândire și habitat

Pisică sălbatică europeană într-un parc de animale sălbatice din Germania

Pisica sălbatică europeană trăiește în principal în păduri de foioase și mixte. Evită zonele și așezările cultivate intensiv.[29] Cea mai nordică populație trăiește în nordul și estul Scoției.[30] A dispărut la nivel local⁠(en)[traduceți] din Anglia și Țara Galilor.[1]

Există două populații deconectate în Franța. Cea din Ardeni din nord-estul țării se extinde până în Luxemburg, Germania și Belgia. Cealaltă din sudul Franței se poate să fie conectată prin intermediul Pirineilor de populații din Spania și Portugalia.[31]

În Țările de Jos au fost înregistrate pisici sălbatice europene în 1999 lângă Nijmegen și în 2004 în Brabantul de Nord; acești indivizi posibil s-au dispersat⁠(en)[traduceți] din Germania.[32] În Germania, Rinul este o barieră majoră între populația din munții Eifel și Hunsrück la vest de fluviu și populațiile la est de fluviu, unde o autostradă cu șase benzi împiedică dispersarea.[33]

În Elveția, pisicile sălbatice europene sunt prezente în Munții Jura.[34] Trei populații fragmentate din Italia cuprind una în partea centrală și sudică a țării, una în Alpii estici care se poate să fie conectată de populații din Slovenia și Croația. Populația siciliană este singura populație insulară mediteraneeană care nu a fost introdusă.[35]

Populația din Munții Carpați polonezi se extinde până în Slovacia de nord și Ucraina de vest.[36][37]

Comportament și ecologie

În Franța și Italia, pisica sălbatică europeană este activă în principal noaptea; în locurile neperturbate, este activă și ziua.[38][39]

În Sicilia a fost fotografiat un individ în 2009 și din nou în 2018 la aproximativ aceeași locație. Avea probabil cel puțin 10 ani la vremea refotografierii.[40]

Vânare și dietă

În Europa de Vest, pisica sălbatică se hrănește cu hamsteri, șobolani cenușii, pârși, șobolani de apă⁠(en)[traduceți], șoareci arvicolini⁠(en)[traduceți] și șoareci de pădure⁠(en)[traduceți]. Din când în când, vânează și carnivore mici precum jderi, dihorul european, hermina și nevăstuica mică (Mustela nivalis), precum și iezi de cerb roșu (Cervus elaphus), căprioară europeană (Capreolus capreolus) și capră neagră (Rupicapra rupicapra). În Carpați, pisica sălbatică se hrănește în principal cu șoarece gulerat⁠(en)[traduceți] (Apodemus flavicollis), șoarece roșu de câmpie⁠(en)[traduceți] (Clethrionomys rutilus), șoarece de Tatra⁠(en)[traduceți] (Microtus tatricus) și ocazional și iepure de câmp (Lepus europaeus). În Transcarpatia, dieta pisici sălbatice constă din rozătoare de tip șoarece, galiforme și veverițe. În mlaștinile Nistrului vânează șoareci din genul Microtus⁠(en)[traduceți], șobolani de apă și păsări, pe când cele care trăiesc în mlaștinile Prutului ochesc în principal șobolani de apă, șobolani cenușii și bizami (Ondatra zibethicus).[23]

Printre păsările doborâte de pisicile sălbatice de Prut se numără cele din suprafamilia Sylvioidea, rața roșie, lișița europeană, crestețul pestriț și rața pestriță. În Moldova, dieta de iarnă a pisici sălbatice constă în principal din rozătoare, în timp ce vara pisica se hrănește cu păsări, pești și crustacee din suprafamilia Astacoidea⁠(en)[traduceți]. Șobolanii cenușii și șobolanii de apă, precum și bizamii și anzeriformele sunt sursele principale de hrană pentru pisicile sălbatice din delta Râului Kuban. Pisicile sălbatice din Caucazul de nord se hrănesc cu rozătoare de tip șoarece și pârși cenușii, precum și cu păsări, capre negre și căprioare tinere în ocazii rare. Despre pisicile sălbatice de pe coasta Mării Negre se presupune că se hrănesc cu păsări mici, chițcani și iepuri propriu-ziși. O dată au fost găsite la locul unei vizuini pene de codalb și craniul unui ied. În Transcaucazia, dieta pisici sălbatice constă vara din gerbili, șoareci arvicolini, păsări și reptile, iar iarna din păsări, rozătoare de tip șoarece și iepuri propriu-ziși.[23]

Pisica sălbatică scoțiană vânează în principal iepure de vizuină (Oryctolagus cuniculus), șoarece de pământ (Microtus agrestis), șoarece scurmător (Clethrionomys glareolus), șoarece de pădure⁠(en)[traduceți] (Apodemus sylvaticus) și păsări.[41]

Amenințări

În cele mai multe țări europene, pisicile sălbatice au devenit rare. Deși sunt legal protejate, încă sunt împușcate de unii oamenii care le confundă cu pisici sălbăticite⁠(en)[traduceți]. În Scottish Highlands⁠(en)[traduceți], unde se presupunea să fi rămas în sălbăticie aproximativ 400 în 2004, încrucișarea cu pisici sălbăticite este o amenințare semnificativă pentru distinctivitatea populației sălbatice.[42] Populația din Portugalia și Spania este amenințată și ea de încrucișarea cu pisici sălbăticite și pierderea de habitat.[43][44] Măsura hibridării este scăzută în Germania, Italia și Luxemburg.[45][46]

În anii 1990, cea mai estică populație din Ucraina, Republica Moldova și Caucaz era amenințată de distrugerea pădurilor de foioase, care presupunea o reducere a arealului său. Numai efective mici se găsesc în arii protejate.[47]

Eforturi de conservare

Privire de îndeaproape asupra unei pisici sălbatice europene dintr-un parc de animale sălbatice din Germania

Pisica sălbatică europeană este protejată în cele mai multe dintre țările europene ale arealului. Este listată în Anexa II a CITES, în Anexa II a Convenției de la Berna privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa⁠(en)[traduceți] și în Directiva Specii și Habitate⁠(en)[traduceți] a Uniunii Europene.[1]

Germania

În 2004, Bund für Umwelt und Naturschutz Deutschland⁠(en)[traduceți] a inițiat proiectul „Plasă de Siguranță pentru Pisica Sălbatică Europeană” („Safety Net for the European Wildcat”). Acest proiect a avut ca țel relegarea pădurilor Germaniei prin plantarea de copaci și tufișuri între zone populate de și potrivite pentru pisica sălbatică europeană și care sunt mai mari de 500 km². A dezvoltat o „Hartă de Direcționare a Pisicii Sălbatice”, o hartă ce ilustrează rețeaua de coridoare lungă de 20.000 km.[48] În 2009 a fost dezvoltat un Plan de Acțiune pentru Protejarea Pisicii Sălbatice Europene în Germania, având ca țel dublarea suprafeței populate de pisica sălbatică europeană și legarea populațiilor din cadrul Germaniei și cu țări învecinate până în 2019.[49]

Scoția

Articol principal: Pisică sălbatică scoțiană#Conservare.
Pisică sălbatică scoțiană la British Wildlife Centre⁠(en)[traduceți]

În 2013, Grupul de Acțiune pentru Conservarea Pisicii Sălbatice Scoțiene („Scottish Wildcat Conservation Action Group”) a dezvoltat Planul de Acțiune pentru Conservarea Pisicii Sălbatice Scoțiene („Scottish Wildcat Conservation Action Plan”). Cu acest plan, grupul a stabilit priorități naționale de acțiune și a definit responsabilități pentru agenții și priorități de finanțare pentru eforturi de conservare între 2013 și 2019. Implementarea sa este coordonată de Scottish Natural Heritage (acum NatureScot⁠(en)[traduceți]).[50] Totuși, populația a fost declarată ca ne mai fiind viabilă.[51]

În 2023 a fost aprobat de NatureScot un permis de a elibera în regiunea Munților Cairngorm⁠(en)[traduceți] pisici sălbatice crescute în captivitate în luna iunie a acestui an.[52][53] Au fost eliberate 22 de pisici la începutul lunii iunie 2023, cu 40 viitoare de așteptat să urmeze în 2024 și 2025.[54][55][56]

Anglia

Conservaționiști plănuiesc să înceapă în 2019 un program de creștere în captivitate cu țelul de a reintroduce pisici în sălbăticie până în 2022.[57][necesită actualizare]

În 2023 s-a anunțat că începând din 2024 au să fie reintroduse pisici sălbatice în Devon și Cornwall pentru prima oară în 500 de ani ca parte a unui proiect de conservare.[58]

Elveția

Populația de pisici sălbatice europene este protejată începând din 1963. După o perioadă de declin al populației, aceasta pare să crească sau să se stabilizeze încă o dată. Nu se știe dacă a fost cu adevărat sau nu în pragul extincției, dacă s-a întors din Franța sau dacă a fost reintrodusă de indivizi privați sau servicii oficiale.[59]

În secolul al XXI-lea a apărut în locații noi, precum țărmurile Lacului Neuchâtel.[60] Răspândirea și mărimea populației sale sunt evaluate utilizând capcane de păr: sunt plasați țăruși unși cu valeriană în habitate potențiale, iar perii colectați sunt sortați și analizați. Din 655 de mostre de păr, 525 au fost de la pisici, incluzând 136 de la pisici sălbatice. Pozele contribuie de asemenea la investigație, cu 716 de portrete, incluzând 268 de pisici sălbatice sau sosii ale lor.[61] Aceste rezultate evidențiază provocarea coexistenței strânse între populații de pisici sălbatice și pisici domestice și hibridarea rezultantă. Se estimează că 15 până la 20 % din pisicile de Jura sunt hibrizi.[62][63]

Franța

În Franța metropolitană, specia pisicii sălbatice obișnuia să fie răspândită la nivel larg din vremuri antice până în Evul Mediu. Totuși, populațiile sale au început să scadă pe durata acestei perioade. Cu toate că aproape a dispărut în secolul al XX-lea, a existat o revenire lentă în ani recenți.[64]

Conform datelor din 2012, prezența pisicilor sălbatice a fost confirmată în 44 departamente de-a lungul Franței metropolitane. Totuși, acestea sunt considerate rare în 9 din aceste departamente. În departamentele Vosges și Jura sunt găsite ceva mai frecvent.[64] În Franța metropolitană, conform datelor din 2012, pisicile sălbatice populează două zone distincte: regiunea nord-estică a țării și regiunea de Pirinei. Sunt în principal observate în piemonturi și pot fi găsite la altitudini de până la 1.700–1.800 de metri. Această populație se extinde mai departe către sud în Spania și Portugalia.[64]

Se crede că în departamentul Var supraviețuiește o mică populație rămasă de pisici sălbatice, în particular în Masivul Esterel. În 2022 a existat o reapariție notabilă de pisici sălbatice în Masivul Bauges (departamentul Savoie) după ce acestea au fost absente vreme de un secol.[65]

În captivitate

Pisica sălbatică europeană are reputația de a fi efectiv imposibil de crescut ca animal de companie. Naturalista Frances Pitt⁠(en)[traduceți] a scris că „era o vreme când nu am crezut asta ... optimismul meu s-a descurajat” în încercarea de a ține o pisică sălbatică pe care a numit-o Beelzebina.[66]

Note

  1. ^ a b c d e Gerngross, P., Ambarli, H., Angelici, F.M., Anile, S., Campbell, R., Ferreras de Andres, P., Gil-Sanchez, J.M., Götz, M., Jerosch, S., Mengüllüoglu, D., Monterosso, P. & Zlatanova, D. „Felis silvestris”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. .  Accessed on 21 April 2024.
  2. ^ a b Schreber, J.C.D. (). „Die wilde Kaze” [The wild Cat]. Die Säugthiere in Abbildungen nach der Natur mit Beschreibungen (Dritter Theil) [Mammals illustrated from nature with descriptions]. Erlangen: Expedition des Schreber'schen Säugthier – und des Esper'schen Schmetterlingswerkes. pp. 397–402. 
  3. ^ Dumitru Murariu (). Din lumea mamiferelor. Volumul II - Mamifere terestre. București: Editura Academiei Române. p. 93. ISBN 973-27-0210-9. 
  4. ^ Naumov, S. P. (). Zoologia vertebratelor. București: Editura Agro-silvică de Stat. p. 360. 
  5. ^ Feider, Z.; Grossu, Al. V.; Gyurkó, St.; Pop, V. (). Zoologia vertebratelor. București: Editura Didactică și Pedagogică. p. 729. 
  6. ^ Satunin, K. A. (). „Die Säugetiere des Talyschgebietes und der Mughansteppe” [The Mammals of the Talysh area and the Mughan steppe]. Mitteilungen des Kaukasischen Museums (2): 87–402. 
  7. ^ a b Miller, G. S. (). „Some new European Insectivora and Carnivora”. Annals and Magazine of Natural History. Seventh Series. 20 (119): 389–401. doi:10.1080/00222930709487354. 
  8. ^ Miller, G. S. (). „Felis silvestris grampia Miller”. Catalogue of the Mammals of Western Europe in the collection of the British Museum. London: British Museum (Natural History). pp. 464–465. 
  9. ^ Purroy, F. J.; Varela, J. M. (). Guía de los Mamíferos de España. Península, Baleares y Canarias. Barcelona: Lynx Edicions. 
  10. ^ a b Kurtén, B. (). „On the evolution of the European Wild Cat, Felis silvestris Schreber” (PDF). Acta Zoologica Fennica. 111: 3–34. 
  11. ^ Kitchener, A. C.; Breitenmoser-Würsten, C.; Eizirik, E.; Gentry, A.; Werdelin, L.; Wilting, A.; Yamaguchi, N.; Abramov, A. V.; Christiansen, P.; Driscoll, C.; Duckworth, J. W.; Johnson, W.; Luo, S.-J.; Meijaard, E.; O’Donoghue, P.; Sanderson, J.; Seymour, K.; Bruford, M.; Groves, C.; Hoffmann, M.; Nowell, K.; Timmons, Z.; Tobe, S. (). „A revised taxonomy of the Felidae: The final report of the Cat Classification Task Force of the IUCN Cat Specialist Group” (PDF). Cat News (Special Issue 11): 17–20. 
  12. ^ Groves, C.P. (). „Feral mammals of the Mediterranean islands: documents of early domestication”. În Clutton-Brock, J. The Walking Larder: Patterns of Domestication, Pastoralism, and Predation (ed. 2015). London and New York: Routledge. pp. 46–58. ISBN 9781317598381. 
  13. ^ Gippoliti, S.; Amori, G. (). „Ancient introductions of mammals in the Mediterranean Basin and their implications for conservation”. Mammal Review. 36 (1): 37–48. doi:10.1111/j.1365-2907.2006.00081.x. 
  14. ^ a b Driscoll, C. A.; Menotti-Raymond, M.; Roca, A. L.; Hupe, K.; Johnson, W. E.; Geffen, E.; Harley, E. H.; Delibes, M.; Pontier, D.; Kitchener, A. C.; Yamaguchi, N.; O’Brien, S. J.; Macdonald, D. W. (). „The Near Eastern Origin of Cat Domestication” (PDF). Science. 317 (5837): 519–523. Bibcode:2007Sci...317..519D. doi:10.1126/science.1139518. PMC 5612713 Accesibil gratuit. PMID 17600185. 
  15. ^ Lataste, F. (). „Étude de la Faune de Vertébrés de Barbarie (Algérie, Tunisie et Maroc)” [Studies on the vertebrate Fauna of the Barbary Coast (Algeria, Tunisia, Morocco)]. Actes de la Société Linnéenne de Bordeaux. Quatrième Série. 39: 129–296. 
  16. ^ Lavauden, L. (). „Sur le Chat sauvage de la Corse” [On the Wildcat of Corsica]. Comptes Rendus Hebdomadaires des Séances de l'Académie des Sciences. 189 (7): 1023–1024. 
  17. ^ Haltenorth, T. (). „Felis silvestris cretensis nom. nov.”. Die Wildkatzen der Alten Welt: Eine Übersicht über die Gattung Felis [The wildcats of the Old World: An overview of the genus Felis]. Leipzig: Geest und Portig. pp. 29–31. 
  18. ^ Johnson, W. E.; O'Brien, S. J. (). „Phylogenetic Reconstruction of the Felidae Using 16S rRNA and NADH-5 Mitochondrial Genes”. Journal of Molecular Evolution. 44 (S1): S98–S116. Bibcode:1997JMolE..44S..98J. doi:10.1007/PL00000060. PMID 9071018. 
  19. ^ a b c d Johnson, W. E.; Eizirik, E.; Pecon-Slattery, J.; Murphy, W. J.; Antunes, A.; Teeling, E.; O'Brien, S. J. (). „The Late Miocene Radiation of Modern Felidae: A Genetic Assessment”. Science. 311 (5757): 73–77. Bibcode:2006Sci...311...73J. doi:10.1126/science.1122277. PMID 16400146. 
  20. ^ a b c d Li, G.; Davis, B. W.; Eizirik, E.; Murphy, W. J. (). „Phylogenomic evidence for ancient hybridization in the genomes of living cats (Felidae)”. Genome Research. 26 (1): 1–11. doi:10.1101/gr.186668.114. PMC 4691742 Accesibil gratuit. PMID 26518481. 
  21. ^ a b Werdelin, L.; Yamaguchi, N.; Johnson, W. E.; O'Brien, S. J. (). „Phylogeny and evolution of cats (Felidae)”. În Macdonald, D. W.; Loveridge, A. J. Biology and Conservation of Wild Felids. Oxford: Oxford University Press. pp. 59–82. ISBN 978-0-19-923445-5. 
  22. ^ Pocock, R.I. (). „Felis silvestris, Schreber”. Catalogue of the Genus Felis. London, UK: Trustees of the British Museum. pp. 29–50. 
  23. ^ a b c d Heptner, V.G.; Sludskii, A.A. () [1972]. „Wildcat Schreber, 1777”. Mlekopitajuščie Sovetskogo Soiuza. Moskva: Vysšaia Škola [Mammals of the Soviet Union] (în engleză). II, Part 2. Washington, DC: Smithsonian Institution and the National Science Foundation. pp. 398–498. Accesat în . 
  24. ^ Garcia-Perea, R. (). „Felis silvestris Schreber, 1777” (PDF). Atlas y Libro Rojo de los Mamíferos Terrestres de España. Ministerio de Agricultura, Alimentación y Medio Ambiente. Madrid, ES: Gobierno de Espagna. pp. 333–338. Arhivat din original (PDF) la . 
  25. ^ Condé, B.; Schauenberg, P. (). „Le chat sauvage – dernier félin de France” [The wildcat – last feline of France]. Éditions Font-Vive (în franceză) (8): 1–8. 
  26. ^ Condé, B.; Schauenberg, P. (). „Le poids du chat forestier d ́Europe (Felis silvestris Schreber, 1777)” [Weight of the European forest wildcat]. Revue Suisse de Zoologie (în franceză). 78: 295–315. 
  27. ^ Yamaguchi, N.; Kitchener, A.; Driscoll, C.; Nussberger, B. (). „Craniological differentiation between European wildcats (Felis silvestris silvestris), African wildcats (F. lybica) and Asian wildcats (F. ornata): Implications for their evolution and conservation” (PDF). Biological Journal of the Linnean Society. 83: 47–63. doi:10.1111/j.1095-8312.2004.00372.x Accesibil gratuit. Accesat în . 
  28. ^ Krüger, M.; Hertwig, S.T.; Jetschke, G.; Fischer, M.S. (). „Evaluation of anatomical characters and the question of hybridization with domestic cats in the wildcat population of Thuringia, Germany”. Journal of Zoological Systematics and Evolutionary Research. 47 (3): 268–282. doi:10.1111/j.1439-0469.2009.00537.x Accesibil gratuit. Accesat în . 
  29. ^ Nowell, K.; Jackson, P. (). „European wildcat, Felis silvestris, silvestris group Schreber, 1775”. Wild Cats: Status Survey and Conservation Action Plan. Gland: IUCN/SSC Cat Specialist Group. pp. 110–113. 
  30. ^ Davis, A. R.; Gray, D. (). The distribution of Scottish wildcats (Felis silvestris) in Scotland (2006–2008). Perth, Scotland: Scottish Natural Heritage. 
  31. ^ Say, L.; Devillard, S.; Leger, F.; Pontier, D.; Ruette, S. (). „Distribution and spatial genetic structure of European wildcat in France”. Animal Conservation. 15 (15): 18–27. doi:10.1111/j.1469-1795.2011.00478.x. 
  32. ^ Canters, K.; Thissen, J. B. M.; Diepenbeek, M. A. J.; Jansman, H. A. H.; Goutbeek, K. (). „The wildcat (Felis silvestris) finally recorded in the Netherlands”. Lutra. 48 (2): 67–90. 
  33. ^ Hartmann, S. A.; Steyer, K.; Kraus, R. H. S.; Segelbacher, G.; Nowak, C. (). „Potential barriers to gene flow in the endangered European wildcat (Felis silvestris)” (PDF). Conservation Genetics. 14 (2): 413–426. doi:10.1007/s10592-013-0468-9. 
  34. ^ Weber, D.; Roth, T.; Huwyler, S. (). Die aktuelle Verbreitung der Wildkatze (Felis silvestris silvestris Schreber, 1777) in der Schweiz. Ergebnisse der systematischen Erhebungen in den Jurakantonen in den Wintern 2008/09 und 2009/10. Bern: Hintermann & Weber AG, Bundesamt für Umwelt. 
  35. ^ Mattucci, F.; Oliveira, R.; Bizzarri, L.; Vercillo, F.; Anile, S.; Ragni, B.; Lapini, L.; Sforzi, A.; Alves, P. C.; Lyons, L. A.; Randi, E. (). „Genetic structure of wildcat (Felis silvestris) populations in Italy”. Ecology and Evolution. 3 (8): 2443–2458. doi:10.1002/ece3.569 Accesibil gratuit. hdl:10447/600656 Accesibil gratuit. 
  36. ^ Okarma, H.; Olszańska, A. (). „The occurrence of wildcat in the Polish Carpathian Mountains”. Acta Theriologica. 47 (4): 499–504. doi:10.1007/BF03192474. 
  37. ^ Zagorodniuk, I.; Gavrilyuk, M.; Drebet, M.; Skilsky, I.; Andrusenko, A.; Pirkhal, A. (). „Wildcat (Felis silvestris Schreber, 1777) in Ukraine: modern state of the populations and eastwards expansion of the species”. Біологічні студії. 8 (3–4): 233–254. 
  38. ^ Stahl, P. (). Le chat forestier d'Europe (Felis silvestris Schreber, 1777): Exploitation des resources et organisation spatiale [The European forest wildcat (Felis silvestris Schreber, 1777): Resource exploitation and spatial organization]. Nancy: University of Nancy. 
  39. ^ Genovesi, P.; Boitani, L. (). „Spacing patterns and activity rhythms of a wildcat (Felis silvestris) in Italy”. Seminar on the biology and conservation of the wildcat (Felis silvestris), Nancy, France, 23–25 September 1992. Environmental encounters No. 16. Strasbourg: Council of Europe. pp. 98–101. 
  40. ^ Anile, S.; Devillard, S.; Nielsen, C.K.; Valvo, M.L. (). „Record of a 10-year old European Wildcat Felis silvestris silvestris Schreber, 1777 (Mammalia: Carnivora: Felidae) from Mt. Etna, Sicily, Italy”. Journal of Threatened Taxa. 12 (2): 15272–15275. doi:10.11609/jott.5484.12.2.15272-15275 Accesibil gratuit. hdl:10447/422305 Accesibil gratuit. 
  41. ^ Hobson, K. J. (). An investigation into prey selection in the Scottish wildcat (Felis silvestris silvestris) (Doctoral dissertation). London: Department of Life Sciences, Imperial College London. CiteSeerX 10.1.1.704.4705 Accesibil gratuit. 
  42. ^ Macdonald, D. W.; Daniels, M. J.; Driscoll, C. A.; Kitchener, A. C.; Yamaguchi, N. (). The Scottish Wildcat: analyses for conservation and an action plan. Oxford, UK: The Wildlife Conservation Research Unit. 
  43. ^ Cabral, M. J.; Almeida, J.; Almeida, P. R.; Dellinger, T.; Ferrand de Almeida, N.; Oliveira, M. E.; Palmeirim, J. M.; Queiroz, A. I.; Rogado, L.; Santos-Reis, M. (). Livro Vermelho dos Vertebrados de Portugal. Lisboa: Instituto da Conservação da Natureza. 
  44. ^ Palomo, L. J.; Gisbert, J. (). Atlas de los mamíferos terrestres de España. Madrid, Spain: Dirección General de Conservación de la Naturaleza SECEM-SECEMU. 
  45. ^ Steyer, K.; Tiesmeyer, A.; Muñoz-Fuentes, V.; Nowak, C. (). „Low rates of hybridization between European wildcats and domestic cats in a human-dominated landscape”. Ecology and Evolution. 8 (4): 2290–2304. doi:10.1002/ece3.3650 Accesibil gratuit. PMC 5817136 Accesibil gratuit. PMID 29468044. 
  46. ^ Oliveira, R.; Godinho, R.; Randi, E.; Alves, P.C. (). „Hybridization versus conservation: are domestic cats threatening the genetic integrity of wildcats (Felis silvestris silvestris) in Iberian Peninsula?”. Philosophical Transactions of the Royal Society of London. Series B, Biological Sciences. 363 (1505): 2953–2961. doi:10.1098/rstb.2008.0052. PMC 2606743 Accesibil gratuit. PMID 18522917. 
  47. ^ Belousova, A.V. (). „Small Felidae of Eastern Europe, Central Asia, and the Far East: survey of the state of populations”. Lutreola. 2: 16–21. 
  48. ^ Vogel, B.; Mölich, T.; Klar, N. (). „Der Wildkatzenwegeplan – Ein strategisches Instrument des Naturschutzes” [The Wildcat Infrastructure Plan – a strategic instrument of nature conservation] (PDF). Naturschutz und Landschaftsplanung. 41 (11): 333–340. Arhivat din original (PDF) la . 
  49. ^ Birlenbach, K.; Klar, N. (). „Aktionsplan zum Schutz der Europäischen Wildkatze in Deutschland”. Naturschutz und Landschaftsplanung. 41 (11): 325–332. 
  50. ^ Scottish Wildcat Conservation Action Group (). Scottish Wildcat Conservation Action Plan. www.nature.scot. Edinburgh: Scottish Natural Heritage. Arhivat din original la . Accesat în . 
  51. ^ Breitenmoser, U.; Lanz, T.; Breitenmoser-Würsten, C. (). Conservation of the wildcat (Felis silvestris) in Scotland: Review of the conservation status and assessment of conservation activities (PDF) (Raport). IUCN Cat Specialist Group. Accesat în . 
  52. ^ „Scottish wildcats to be released in Cairngorms”. BBC News. . Accesat în . 
  53. ^ „First-ever Scottish wildcat release approved”. NatureScot. . Accesat în . 
  54. ^ „Historic milestone reached as critically endangered wildcats released into the Cairngorms National Park”. NatureScot (în engleză). Accesat în . 
  55. ^ „Wildcats bred in captivity released into Cairngorms”. BBC News (în engleză). . Accesat în . 
  56. ^ „Wildcats released in Scottish Highlands in effort to prevent extinction in UK”. The Guardian. . Accesat în . 
  57. ^ Weston, Phoebe (). „Return of England's wildcats: animals to be reintroduced after being declared extinct in 19th century”. The Independent. 
  58. ^ Reporters, Telegraph (). „Wildcats to be released in England for first time in 500 years”. The Telegraph (în engleză). ISSN 0307-1235. Accesat în . 
  59. ^ „Le chat sauvage est l'Animal de l'année 2020”. Pro Natura (în franceză). Accesat în . 
  60. ^ „Le chat forestier à la reconquête de la Suisse”. 20 minutes (în franceză). . Accesat în . 
  61. ^ „Hintermann & Weber Projets”. www.hintermannweber.ch. Accesat în . 
  62. ^ „Couleurs locales – Le chat sauvage fait son retour en Suisse – Play RTS” (în franceză). Accesat în . 
  63. ^ Nguồn gốc giống chó Dingo đông dương. „BestForPets”. vtv.vn. Accesat în . 
  64. ^ a b c Romain Sordello., Le chat forestier Felis silvestris. MNHN-SPN. Janvier 2012.
  65. ^ „Savoie. Le chat sauvage fait son retour dans le massif des Bauges, une première depuis un siècle”. Ouest-France. .
  66. ^ Bradshaw, J. (). „The Cat at the Threshold”. Cat Sense: The Feline Enigma Revealed. Penguin Books Limited. pp. 36–37. ISBN 978-0-241-96046-2. 

Legături externe

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Pisică_sălbatică_europeană&oldid=16238972