Vulpes velox

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare


Vulpes velox
Swift Fox Colorado Wolf and Wildlife cropped.jpg
Vulpes velox
Stare de conservare
Status iucn3.1 LC ro.svg
Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Canidae
Gen: Vulpes
Specie: Vulpes velox
Nume binomial
Vulpes velox
(Say, 1823)[2]
Vulpes velox map.svg
Arealul speciei Vulpes velox
Sinonime
  • hebes Merriam, 1902[2]

Vulpes velox este o specie de vulpe mică, cu dimensiunea apropiată de cea a pisicii domestice, găsită pe pășunile din America de Nord, precum și din Montana, Colorado, New Mexico, Kansas, Oklahoma[3] și Texas.[2] Trăiește și în sudul provinciilor Manitoba, Saskatchewan și Alberta din Canada, unde a fost anterior extinctă.[1] Este în strânsă legătură cu specia Vulpes macrotis, aceste două specii fiind uneori considerate subspecii ale Vulpes velox deoarece acestea se hibridează în mod natural acolo unde arealele lor se suprapun.[4]

Vulpes velox trăiește în principal în prerii cu iarbă scurtă și în deșerturi. A devenit aproape extinsă prin anii 1930 din cauza unui program de eliminare a lupilor, coioților și a rozătoarelor din tribul Marmotini, dar a fost reintrodusă mai târziu cu succes. Starea de conservare curentă decisă de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii este „risc scăzut”.[1]

La fel ca multe alte canide, Vulpes velox este omnivoră, dieta sa incluzând ierburi, fructe, mamifere mici, hoituri și insecte.[5] În sălbăticie, speranța sa de viață este, în general, de circa 3-6 ani.[6] Se înmulțește o dată pe an, cam de la sfârșitul lunii decembrie până în martie, în funcție de regiunea geografică. Puii se nasc oricând în martie până la mijlocul lunii mai și sunt înțărcați la aproximativ 6-7 săptămâni.[5][7]

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere genetic, Vulpes velox este foarte apropiată de specia Vulpes macrotis, dar trăiește într-un un areal diferit. Acestea au fost considerate două specii diferite deoarece V. macrotis este puțin mai mică iar V. velox are botul mai îngust. Totuși, se hibridează în mod natural acolo unde arealele lor se suprapun. Unii oameni care studiază mamalogia le consideră două subspecii, de obicei ale speciei V. velox (V. velox fiind descrisă ca V. velox velox iar V. macrotis ca V. velox macrotis).[4]

Descriere[modificare | modificare sursă]

V. velox are blana închisă, cenușie, asemănătoare cu culoarea bronzului. Picioarele și lateralele sunt gălbui spre culoarea bronzului. Gâtul, pieptul și pântecul variază de la galben pal la alb. Vârful cozii sale este negru și are pete negre pe bot. Urechile sale sunt mari. Are circa 30,4 cm în înălțime și 78,7 cm în lungime cu tot cu coadă, dimenisunile sale fiind asemănătoare cu cele ale unei pisici domestice. Greutatea sa variază de la circa 2,2 kg până la 3,1 kg.[5] Masculii și femelele sunt asemănători în aparență, deși masculii sunt puțin mai mari.[7]

Răspândire și habitat[modificare | modificare sursă]

V. velox locuiește în periferii cu iarbă scurtă și pe pajiști. Își face vizuina în sol nisipos, pe periferii deschise, pe câmpuri arate sau de-a lungul gardurilor.[7] Este nativă în Marile Câmpii⁠(en) din America de Nord iar arealul său se extinde până în partea centrală a provinciei Alberta și Saskatchewan, Canada și în Texas. Se întinde din vestul statului Iowa până în Colorado, Kansas, Wyoming, Nebraska, și Montana.[5]

Stare de conservare[modificare | modificare sursă]

V. velox a devenit aproape extinsă prin anii 1930 din cauza unui program de eliminare a lupilor, coioților și a rozătoarelor din tribul Marmotini. În anul 1938, această specie a fost extirpată din Canada,[1] dar un program de reintroducere început în anul 1983[8] a reușit să stabilească cu succes populații mici în sud-estul provinciei Alberta și sud-vestul provinciei Saskatchewan, în ciuda faptului că nu multe specimene supraviețuiesc primului an în sălbăticie.[7] Cu toate acestea, până în anul 1996 circa 540 de vulpi au fost eliberate pe la granița Alberta-Saskatchewan și în zona Culmii Milk River, zone care au făcut cândva parte din arealul acestei specii.[6] Patru ani mai târziu, numărul acestor vulpi introduse s-a triplat, făcând programul să fie unul dintre cele mai de succes programe de reintroducere a speciilor amenințate.[9] După ce a clasificat-o ca extirpată în Canada, Species at Risk Act a clasificat specia V. velox ca specie pe cale de dispariție în Canada, dar mai târziu a reclasificat-o ca specie amenințată în Canada.[10] Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii consideră că populația este stabilă.[1]

Numărul exact de indivizi este necunoscut, dar se cunoaște faptul că specia locuiește în doar aproximativ 40 % din arealul lor total de mai demult.[5] În afara populațiilor de V. velox din Canada, există populații și în SUA, cam de la Dakota de Sud până la Texas. În anul 1995, U.S. Fish and Wildlife Service a stabilit că acestei specii de vulpe îi se justifică o clasificare mai periclitată, dar alte specii cu prioritate mai mare au împiedicat clasificarea acesteia.[11] Acest lucru a determinat agențiile pentru sălbăticie de stat să creeze echipa „Swift Fox Conservation Team”, care a lucrat la implementarea de programe mai bune de administrare și monitorizare a speciei V. velox.[11] Populațiile din SUA sunt stabile în centrul arealului lor;[7] în SUA, V. velox nu este considerată pe cale de dispariție. Starea de conservare curentă decisă de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii este „risc scăzut”.[1]

Comportament[modificare | modificare sursă]

Exemplar de Vulpes velox odihnindu-se în timpul zilei la o grădină zoologică

Este în principal nocturnă, vara petrecându-și numai serile și nopțile la suprafață. Activitățile din timpul zilei se limitează în general doar la vizuină, dar s-a întâmplat să stea la suprafață în amiezile calde, în timpul iernii.[7] Specia V. velox este mult mai dependentă de vizuină față de alte canide din America de Nord, folosind-o ca adăpost de alți prădători. Aceste vizuini sunt în general găuri de circa 2-4 metri în lungime.[7] S-a observat cum atinge viteze foarte mari, de peste 50 km/h[7] sau de până la circa 60 km/h.[12]

Ecologie[modificare | modificare sursă]

În sălbăticie, V. velox supraviețuiește în general 3-6 ani, dar poate trăi până la circa 14 ani în captivitate.[6] Coiotul este prădătorul prinicpal al acestei specii, dar de obicei nu o mănâncă.[13] Printre prădători se mai numără bursucul, acvila de munte și Lynx rufus.[13] De asemenea, este vulnerabilă la căzutul în capcană, otrăvire și la moartea pe șosele.[14]

Reproducere[modificare | modificare sursă]

S-au identificat diferite strategii de împerechere caracteristice speciei V. velox.[15] Sezonul de împerechere al adultului diferă în funcție de regiune. În SUA se împerechează în decembrie-februarie iar puii se nasc în marte-începutul lui aprilie, în timp ce în Canada sezonul de împerechere începe prin martie iar puii sunt născuți prin mijlocul lui mai. Masculii se maturizează și se pot împerechea pe la un an; femelele așteaptă de obicei al doilea an pentru a se împerechea. Adulții trăiesc în perechi, și, deși unii indivizi se împerechează pe viață, alți își aleg un partener diferit în fiecare an. Perioada de gestație durează circa 51 (50-60) de zile, fiecare rând de pui constând în general în circa 4-5 pui.[5][7]

V. velox are un singur rând de pui pe an, dar poate ocupa până la aproximativ 30 de vizuini într-un singur an, mutându-se din cauza prăzii rare sau a paraziților. Puii se nasc în vizuină și în general rămân aici timp de o lună. Urechile și ochii unui nou-născut rămân închise pentru circa 10-15 zile, acest lucru făcându-l dependent de mamă pentru protecție și mâncare. În general, puii sunt înțărcați la 6-7 săptămâni și rămân cu părinții până prin toamnă.[7] O cercetare a arătat că organizarea socială a speciei V. velox este neobișnuită printre canide deoarece este bazată pe femele.[16] Femelele mențin teritorii tot timpul, dar masculii pleacă dacă femela rezidentă este omorâtă sau eliminată.[16]

Dieta[modificare | modificare sursă]

La fel ca alte vulpi, specia de vulpe V. velox este omnivoră. În dieta sa sunt incluși iepurii, șoarecii, hoiturile, lăcustele, gândacii, peștii, reptilele, amfibienii, păsările,[6] rozătoarele din tribul Marmotin, fructele, ierburile și semințele.[5] Totuși, dieta variază în funcție de sezon.[6][7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f Moehrenschlager, A. & Sovada, M. (2016). Vulpes velox. The IUCN Red List of Threatened Species doi:10.2305/IUCN.UK.2016-3.RLTS.T23059A57629306.en
  2. ^ a b c Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (). Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  3. ^ Clair, William (). The Mammals of Oklahoma. The University of Oklahoma Press. p. 30. 
  4. ^ a b Dragoo, J. W.; Choate, J. R.; Yates, T. L.; O'Farrell, T. P. (). „Evolutionary and taxonomic relationships among North American arid-land foxes”. Journal of Mammalogy. 71 (3): 318–332. doi:10.2307/1381942. JSTOR 1381942. 
  5. ^ a b c d e f g Defenders of Wildlife. „Swift fox – Defenders of Wildlife”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ a b c d e „Swift Fox”. Alberta Environment and Parks. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ a b c d e f g h i j k Resmer, Karen. „Vulpes velox”. Accesat în . 
  8. ^ Cochrane Research Institute Where Ideas become raelity. „History of Accomplishments”. Cochrane Ecological Institute captive breeding and reintroduction program in Canada. Arhivat din original la . 
  9. ^ „Swift Fox Recovery and Translocations - Wildlife Preservation Canada”. wildlifepreservation.ca. 
  10. ^ „Swift fox (Vulpes velox): residence description”. Species at Risk Public Registry. Accesat în . 
  11. ^ a b U.S. Fish and Wildlife Service. „Swift fox – Main Page”. Accesat în . 
  12. ^ Sillero-Zubiri, Claudio; Hoffman, Michael; and MacDonald David W. Canids: Foxes, Wolves, Jackals, and Dogs: Status Survey and Conservation Action Plan. Gland, Switzerland and Cambridge, UK: IUCN; 2004. p112.
  13. ^ a b Alberta Sustainable Resource Development. „Swift fox”. Accesat în . 
  14. ^ Wyoming Game and Fish. „Siwft Fox (Vulpes velox) (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  15. ^ Kitchen, Ann M., et al. "Multiple breeding strategies in the swift fox, Vulpes velox." Animal behaviour 71.5 (2006): 1029-1038.
  16. ^ a b Kamler, Jan F; Ballard, Warren B.; Gese, Eric M.; Harrison, Robert L.; Karki, Seija; Mote, Kevin (). „Adult male emigration and a female-based social organization in swift foxes, Vulpes velox. Animal Behaviour. 67 (4): 699–702. doi:10.1016/j.anbehav.2003.08.012. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Vulpes velox
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Vulpes velox