Utilizator:Siverox/Homosexualitate

Sex
Femelă Intersex Mascul
Identitate de gen
Cisgen Nonbinar Transgen
Orientări sexuale/romantice
Asexualitate Bisexualitate Heterosexualitate Homosexualitate
Categorii poli
Bi-curiozitate Bisexualitate Demisexualitate Non-heterosexual Pansexualitate Poliamor Queer
Cercetări
Biologice Epigenetice Ordinea nașterii Mediu prenatal Neurostiintifice Demografia orientării sexuale Grila Klein Mediul postnatal Acceptarea persoanelor non-heteronormative Scara Kinsey Sexualitate umană Teoria queer Reproducerea la animale Sexualitatea la animale Non-heteronormativitatea la animale
Subiecte corelate
Androsexualitate Gen Gen non-binar Ginesexualitate Monosexualitate Orientare sexuală/romantică Transsexualism
Categorie

Homosexualitatea este caracterizată prin atracția romantică, estetică, sexuală sau activitatea sexuală, între persoane de același sex sau gen. Ca și orientare , homosexualitatea se referă la "un tipar de durată sau dispoziția pentru a experimenta atracții sexuale, afective, sau romantice" în principal sau exclusiv cu persoane de același sex. "Deasemeni se referă și la simțământul de identitate persoanală și socială, comportamantul ce le exprima precum și apartenența intr-o comunitate prin care împart aceste caracteristici"

Alaturi de asexualitate, bisexualitate si heterosexualitate, homosexualitatea este una din cele patru categorii principale ale orientarii sexuale in contextul continuumului heterosexual-homosexual (asexualitatea este uneori considerata a patra categorie). Din cunoasterea stiintifica si medicala orientarea sexuala nu este o alegere ci mai degraba un complex de factori biologici si de mediu in special in dezolvtarea timpurie din mediul uterin al fatului.. Desi mai exista puncte de vedere care considera activitatea homosexuala drept una "impotriva naturii" sau "disfunctionala"cercetarile in acest domeniu au aratat homosexualitatea este un exemplu normal si o variatie naturala a sexualitatii umane si de sine statatoare, nu este o sursa negativa asupra starii psihologice a individului. S-a aratat totusi, ca pejudecatile si discriminarea imptriva persoanelor homosexuale sau bisexuale (homofobie) pot cauza traume psihice, si sunt in special daunatoare copiilor homosexuali sau bisexuali.

Cei mai des intalniti termeni pentru persoane homosexuale sunt lesbiana pentru persoane de sex feminin si gay pentru persoane de sex masculin, desi termenul gay mai este folosit pentru a face referire atat barbatilor homosexuali cat si femeilor. Numarul de persoane care se identifca drept gay sau lesbiana si proportia persoanelor care au relatii sexuale cu persoane de acelasi sex este dificil de estimat in mod concludent de catre cercetatori din varii motive, printre care multe persoane gay nu isi declara deschis orientarea din cauza homofobiei si/sau atitudinilor heterosexiste, discriminare.

gay se referă la ambele sexe: bărbații cu inclinație exclusiv homosexuală sunt numiți homosexuali (sau gay), în timp ce termenul lesbiană are în vedere femeile. În secolele trecute bărbații care făceau dragoste cu tineri sau alți bărbați se numeau, după termenul biblic, „sodomiți“, dar în ultimii ani termenul gay din limba engleză se folosește din ce în ce mai mult deoarece nu se limitează la aspectele sexuale ale acestor relații complexe.

Homosexualitatea mai este desemnată și ca „uranism“, Termen care provine din distincția platoniciană dintre o Afrodita Urania și o Afrodita Pandemia; cea dintâi ar fi zeița unei iubiri nobile și necarnale, neorientate spre procreație, ca aceea care are drept obiect femeia.

Etimologie

Articol principal: Terminologia homosexualitatii.

Termenul „homosexual“ are o etimologie neobișnuită, părțile lui componente provenind din limbi diferite: prefixul grec „homo-“ și radicalul latin „sexualis“.

În Grecia, această inadvertență lingvistică a fost rezolvată prin adoptarea unui cuvânt în întregime grecesc (h)omofilofil (ομοφυλόφιλος), constând din trei elemente:

• prefixul „homo-“ (όμο), care înseamnă „același“;
• partea mediană „-filo-“ (φυλο), care înseamnă „sex“ sau gen (sexul masculin și sexul feminin);
• sufixul „-file“ (φιλώ) care, în greaca veche, înseamnă „a iubi“.

Deci, cuvântul „(h)omofilofil“ înseamnă „cel ce iubește pe cel de același sex“.

Istorie

Articole principale: Istoria LGBT și Cronologia istoriei LGBT.

Atitudinea socială cu privire la relațiile homosexuale a variat de-a lungul timpului, de la pretenția ca toți bărbații să aibă relații homosexuale, la integrarea obișnuită, prin acceptare, văzând practica homosexuală ca un păcat minor sau până la reprimarea relațiilor homosexuale prin legi și mecanisme juridice și chiar pedepse capitale sau prin stigmatizare socială.

Într-o compilație detaliată de materiale istorice și etnografice ale culturilor preindustriale, „dezaprobarea puternică a homosexualității a fost raportată în cazul a 41% din 42 de culturi, ea a fost acceptată sau ignorată în 21%, iar în 12% au raportat nici un fel de concept social. Din 70 de etnografii, 59% au raportat homosexualitatea ca fiind absentă sau rară și doar 41% au raportat prezenta sau frecvența homosexualității”.

În culturile influențate de religiile abrahamice, legea și biserica au stabiti sodomia ca fiind o agresiune împotriva legii divine sau o crimă împotriva naturii. Condamnarea sexului anal între bărbați precede totuși credințele creștine. Era foarte frecventă în Grecia antică.

Multe figuri istorice, printre care Socrate, Lord Byron, Eduard al III-lea și Hadrian, au fost desemnați ca fiind homosexuali sau bisexuali.

În ceea ce privește natura homosexualității și expresia istorică, în acest moment există două poziții aparent opuse. Aceastea sunt reprezentate de construcționism și o abordare esențialistă. În general, construcționismul social consideră că există „construcții sociale” care rezultă din multele caracteristici ale unui anumit grup social, nu dintr-o forma esențială a naturii individului. Pe de altă parte, esențialiștii apără că existența esenței este definită de expresia individului, iar aspectele sociale învățate sunt doar secundare.

Identitatea modernă homosexuală este în mare parte un produs al emancipării începand cu secolul XIX cât și al mișcărilor sociale pornite în New York în anul 1969 de la incidentul răscoalei Stonewall, sau din anii 1950 în diverse țări europene, mai ales Olanda. În anii 1940, comunitatea gay olandeză a fost recunoscută oficial, iar în anii 1960 aduc cu ei primele măsuri afirmative pentru diminuarea discriminării în Olanda și pentru acceptare și toleranță (faimosul pachet de legi Hollandisjh Homojfilia). În anii 1980 se oficiază în Olanda primele parteneriate homosexuale, iar în 1997 această țară devine prima din lume care să legalizeze căsătoriile homosexuale.

Scenă de seducere; secolul V î. Hr.; amforă, pictorul din Cambridge; Staatliche Antikensammlungen und Glyptothek, München

Europa

Grecia Antică

Cele mai vechi documente ale culturii europene cu această temă vin din Grecia antică, unde relațiile de iubire homosexuală atât emoțională cât și fizică făceau parte din normele sociale. Ele erau cultivate atât pentru valoarea lor pedagogică și marțială, cât și ca o metodă de a limita creșterea populației. Aceste relații, în mare parte de natură pederastică, co-existau cu mariajul, împreună cu care constituiau un univers bisexual. Ele erau uneori impuse de lege, care, în Sparta de exemplu, obliga bărbații să cultive asemenea relații cu tinerii cetățeni. De asemenea, indicațiile literare și mitologice arată că aceste legături se făceau numai cu aprobarea tatălui băiatului. Religia greacă de asemenea binecuvânta aceste relații prin miturile care funcționau atât ca "îndrumar" cât și ca contra-exemplu, precum mitul lui Laios și Crisippos, în care Laios în loc să-l iubească precum cereau legile pe tânărul Crisippos îl răpește și îl violează, crimă pe care o va plăti fiind blestemat de zei, blestem care va ajunge să distrugă până și viața fiului său, Oedip. Pe lângă Laius, grecii îi mai considerau fie pe Orfeu fie pe Tamiras drept inițiatorii pământeni ai pederastiei.

Pe lângă aceste relații tipic grecești mai existau și relații "egalitare" în care partenerii erau de o vârstă. Exemple se găsesc și în mitologie (Ahile și Patrocle) și în istorie (Alexandru cel Mare). Dar aceste relații erau prost văzute de societate, care încerca să găsească moduri de a le vedea prin prisma tradițională a dragostei inter-generaționale. Astfel se purtau discuții în care fie Ahile, fie Patrocle reieșea ca mai în vârstă. Dar grecii mai aveau o vorbă (redată în latină ca Taurum tollet qui vitulum sustulerit), adica Poate să care și un bou, cel care a ridicat vițelul, prin care lăsau să se înțeleagă că relațiile intime puteau să continue și când cel tânăr ajungea la maturitate.

Italia Renașterii

Orașele din nordul Italiei, în special Florența și Veneția, erau renumite în timpul Renașterii drept centre ale iubirii masculine. Tradiția era urmată de majoritatea populației și construită pe liniile antice, precum a fost recent semnalat în studii publicate de Michael Rocke și Guido Ruggiero. Cei mai mari artiști și oameni literari ai epocii, printre care Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Machiavelli au participat în aceste activități și le-au celebrat prin arta și subvenția lor.

Europa de Nord

Nici țările din nordul Europei nu erau mai prejos. În Anglia de exemplu, marele scriitor William Shakespeare a publicat faimoasa sa colecție de sonete care în cea mai mare parte erau poeme de dragoste dedicate unui tânăr. Dar acestea aveau ca scop exemplificarea unor evenimente sociale contemporane lui Shakespeare.

Romanii

Despre împăratul Traian istoricul Dio Cassius a scris următoarele: „Știu, bineînțeles, că era devotat băieților și vinului, dar dacă ar fi făcut vreodată ceva josnic ar fi fost criticat; în realitate el a băut cât a vrut însă a rămas sobru, și în relațiile lui cu băieții nu a făcut rău nimănui.“ (Dio Cassius, Istoria romană, 68.7.4)

Aelianus Spartianus și el vorbește în mai multe locuri despre acești băieți, numiți „delicați“ (favoriți), indicând că Traian îi iubea cu pasiune.

Orientul Mijlociu

Perioada Pre-Islamica

Turcii

Șah Abbas I al Persiei îmbrățișând un paj. Pictură pe hârtie de Muhammad Qasim, 1627. Poezia zice : “Să-ți aducă viața tot ce îți dorești de la cele trei buze, ale iubitului, al râului, și al paharului.” Louvre, Paris

Țările Musulmane

Continuând vechea tradiție a iubirii masculine în care Ganimed, paharnicul zeilor, simboliza amantul ideal, poeți musulmani - în special din secta sufistă - în țările arabe medievale și în Persia au scris ode paharnicilor frumoși - deseori creștini sau evrei - care îi serveau în cârciumi și cu care își împărțeau paturile noaptea. Printre musulmani practica pederastiei și a homosexualității a fost foarte răspândită, dacă nu chiar universală (precum au arătat Richard Francis Burton, André Gide și mulți alții), și a supraviețuit până în zilele noastre. Ea continuă să se ivească în pofida eforturilor localnicilor de a o ascunde, precum s-a întâmplat după invazia americană a Afganistanului, când tradiția de iubire masculină din Kandahar, în care bărbați se asociază cu amanți adolescenți (numiți "așna"), a fost făcută publică.

Asia de Est

China și Japonia

În Asia iubirea homosexuală era un aspect central al vieții cotidiene, în China cel puțin de la anul 600 î.Hr., și la această practică se implicau toți bărbații, de la împărați până la pescari. În Japonia, timp de cel puțin o mie de ani această iubire a fost o parte esențială din viața preoților, samurailor, șogunilor, și în ultimele veacuri, a mic burghezilor. Aceste relații (numite shudo) erau în general între adulți și tineri, deci marcate prin diferență de vârstă atât cât și prin diferență de clasă socială. Ele au făcut parte integrală din opera artistică și literară a Japoniei până la sfârșitul anilor 1800.

Dansul unui batcha; Samarcand, (ca 1905 - 1915); Fotograf: Sergei Mikhailovich Prokudin-Gorskii

Asia Centrală

În Asia Centrală, pe Drumul Mătăsii, cele două tradiții a Orientului și a Occidentului s-au întâlnit și au dat naștere unei culturi locale de iubire masculină. Aceasta a fost mediată de muzicienii și dansatorii tradiționali, în general băieți tineri numiți batcha (un termen Uzbek relatat cu "bachcheh" care în persană înseamnă "catamit") care purtau veșminte elegante, părul lung, și care erau admirați, curtați, și cumpărați de bărbații marilor orașe-oază precum Samarcand, Buhara, Tașchent etc. Cariera lor se sfârșea când începea să le crească barba. Deși această tradiție a fost suprimată de forțele staliniste și obiceiurile apusene, exploratorii ruși de la începutul secolului XX au putut să o documenteze.

Pacificul de Est

Melanezia

În multe societăți din Melanezia iubirea masculină face parte din cultura tribală. Unele triburi din Papua - Noua Guinee, de exemplu, consideră că un băiat trebuie sa aibă o asemenea relație ca parte a procesului său de maturizare și inițiere în responsabilitățile lui de adult. Însă multe societăți din Melanezia au devenit ostile acestor relații de la introducerea religiei creștine de către misionarii din vest.

Sexualitate si identitate

Orientatre si comportament

Articole principale: Oreintare sexuala și Identitatea orientarii sexuale.

Relatii intre persoane de acelasi sex

Articol principal: Relatii intre persoane de acelasi sex.

Demografie

Articol principal: Demografia orientarii sexuale.

Trei samurai. Miyakawa Choshun (1682–1753). Panou de la un sul erotic, pictură pe mătase

Datele de încredere referitoare la mărimea populației de gay și lesbiene au rolul de a informa factorii de decizie. De exemplu, datele demografice ar fi utile pentru a calcula costurile și beneficiile parteneriatelor de beneficii domestice, al impactului legalizării adopțiilor de către homosexuali și a impactului politicii armatei americane cunoscută drept Don't Ask Don't Tell. Mai departe, cunoașterea mărimii „populației gay și lesbiene oferă posibilitatea ca oamenii de știință din științele sociale să înțeleagă o mare varietate de probleme importante — probleme referitoare la natura generală a alegerilor făcute pe piața muncii, acumulării de capital uman, specializării casnice, discriminării și deciziilor de situare geografică.”

Măsurarea prevalenței homosexualității poate prezenta dificultăți. Cercetările trebuie să măsoare unele caracteristici care pot defini sau nu orientarea sexuală. Mulțimea oamenilor care poftesc către același sex poate fi mai mare decât mulțimea oamenilor care își realizează aceste pofte, care poate fi la rândul ei mai mare decât mulțimea celor care se identifică drept gay/lesbiene/bisexuali.

În 1948 și 1953, Alfred Kinsey a raportat că aproape 46% dintre subiecții bărbați au „reacționat” sexual la persoane de ambele sexe în cursul vieții lor de adulți, iar 37% au avut cel puțin o experiență homosexuală. Metodologia lui Kinsey a fost criticată. Un studiu ulterior a încercat să elimine ne-reprezentativitatea populației cercetate, dar a ajuns la concluzii similare.

Estimări ale prevalenței homosexualității exclusive variază de la 1% la 20% din populație, de obicei găsind că sunt ceva mai multi bărbați homosexuali decât lesbiene.

Estimări ale frecvenței activității homosexuale variază de la o țară la alta. Un studiu din 1992 raporta că 6,1% din bărbații din Marea Britanie au avut o experiență homosexuală, în timp ce în Franța numărul era de 4,1%. Conform unui sondaj din 2003, 12% din norvegieni au avut contacte sexuale homosexuale. În Noua Zeelandă, un studiu din 2006 sugera că 20% din populație a raportat în mod anonim anumite pofte homosexuale, dar puțini dintre ei se identificau drept homosexuali. Procentajul celor care se identificau drept homosexuali era de 2-3%. Conform unui sondaj din 2007, în timp ce doar 6% din britanici își definesc orientarea sexuală drept homosexuală sau bisexuală, mai mult decât dublul lor (13%) au avut o formă de contact sexual cu cineva de același sex.

În SUA, conform unui sondaj de la ieșirea de la alegerile pentru președintele SUA din 2008, 4% din electorat se auto-identificau drept gay, lesbiene sau bisexuali, fiind același procentaj ca în 2004. Conform recensământului american din anul 2000, existau în jur de 601 209 de cămine de parteneri necăsătoriți de același sex.

În Marea Britanie un sondaj al Oficiului Național de Statistică a avansat cifra de 1,5% pentru homosexuali și bisexuali, sugerând că asta este în concordanță cu alte sondaje, care indicau între 0,3% și 3%.

Psihologie

Articol principal: Homosexualitatea si psihologia.

Legislatie si politici

Începând cu secolul XIX, majoritatea țărilor care adoptaseră Codul Napoleonic nu aveau interdicții specifice contra actelor homosexuale, în timp ce țările folosind legi bazate pe modelul englez aveau legi împotriva sodomiei, inclusiv pedeapsa cu moartea, aplicată până la sfârșitul secolului XIX.

Situația legală în Europa

Începând cu secolul XX, mișcări de eliberare sexuală, inspirate de mișcările pentru dobândirea drepturilor civile, împreună cu publicarea de studii științifice în acest domeniu, au dus la schimbări în atitudinile sociale și în statutul legal al acestui tip de relații. În momentul de față, legalizarea relațiilor între adulți și obținerea uniunilor legale indiferent de sex este unul din scopurile principale ale organizațiilor care promovează drepturile minorităților sexuale.

O atitudine transanta a comunitatii stiintifice apare intr-o lucrare extinsa din 2009, in care Asociatia Americana de Psihologie trateaza subiectul ”terapiilor de conversie” homosexual-heterosexual. In aceasta luare de pozitie, APA isi expune rezolutia:

[…] In baza acestor descoperiri si a literaturii clinice asupra populatiei avute in vedere, sugeram abordari centrate pe client si multicultural competente bazate pe urmatoarele fapte stiintifice:

a. atractiile sexuale fata de acelasi sex, comportamentele si orientarile in sine sunt variatii normale si pozitive ale sexualitatii umane – cu alte cuvinte ele nu sunt indicatori ai tulburarilor mentale sau de dezvoltare; b. atractiile sexuale fata de acelasi sex si comportamentele se pot manifesta in contextul unei varietati de orientari sexuale si identitati de orientare sexuala ; c. barbatii gay, lesbienele si persoanele bisexuale pot trai vieti satisfacatoare si sa alcatuiasca relatii si familii stabile si angajate care sunt echivalente cu cele ale persoanelor heterosexuale, in privinta aspectelor esentiale ; d. niciun studiu empiric sau cercetare supusa procesului de peer-review nu sprijina teoriile care atribuie orientarea sexuala disfunctiilor familiei sau traumelor.”

În ultimii ani mai multe țări au abrogat legile contra sodomiei sau care interziceau serviciul militar homosexualilor, votând chiar legi în favoarea uniunilor legale.

În Bulgaria relațiile sexuale între oameni de același sex au fost legalizate în 1951, în Ungaria și Cehoslovacia în 1961. În Anglia și Wales relațiile homosexuale au fost legalizate în 1967, pentru bărbați peste 21 de ani. Scoția a urmat in 1980, și Irlanda de Nord în 1982. Vârsta legală a fost scăzută în 1994 de la 21 la 18, și din nou în 2000 la 16 în Marea Britanie. Această ultimă schimbare a fost făcută cu scopul de a i se da același tratament ca și vârstei legale pentru acte sexuale între persoane de sex opus. Cu toate acestea, de abia în 2003 au fost legile contra tuturor activităților sexuale între persoane de același sex abrogate. De asemenea, și în Statele Unite, nu mai devreme decât în 2003 Curtea Supremă a abrogat toate legile contra „sodomiei”. În China nu există nici o lege impotriva relațiilor homosexuale, dar participanții sunt deseori condamnați ca "derbedei", fapt ce poate duce la pușcărie și la "re-educare." În Japonia nu există legi împotriva acestor relații.

Legislația românească

În Codul Penal promulgat de Alexandru Ioan Cuza în anul 1864, inspirat mai ales din sistemul francez (care abolise discriminarea penală a homosexualității în anul 1791), nu existau diferențe între tratamentul relațiilor sexuale hetero sau homosexuale. La sfârșitul secolului XIX, Codul Penal transilvănean, în vigoare începând cu anul 1878, pedepsea doar violul homosexual:

"Articolul 242: Constituie crimă de acte impudice nefirești, care se pedepsește cu recluziunea până la cinci ani, când asemenea acte se săvârșesc între bărbați, prin violență sau amenințări, iar dacă crima a pricinuit moartea părții vătămate, cu temniță grea pe viață."

După Marea Unire din 1918, aplicabilitatea Codului lui Cuza din 1864 se extinde în multe regiuni ale noului stat, dar în Ardeal rămâne valabil cel vechi. Juristul Vasile Dongoroz face un rezumat al situației în lucrarea "Articol despre Pederastie" publicat în Curierul Judiciar nr. 6, din 9 februarie 1930, la București:

"Codul nostru penal actual a urmat sistemul Codului francez, adică actele sexuale contra naturii sunt din punct de vedere penal sancționate în aceleași situațiuni când devin pedepsibile și relațiile sexuale normale. Așadar, numai atunci când se constată ca atare că actele au fost săvârșite cu violență (art. 263 CP) sau în așa chip încât s-a adus un ultragiu public contra pudoarei (art. 262 CP), ele vor cădea sub rigorile legii penale."

Incriminarea discriminativă a homosexualității apare abia odată cu Codul lui Carol al II-lea din 1937, aproximativ în aceeași perioadă cu ascensiunea rapidă a nazismului în Europa. Homosexualității îi era rezervat articolul 431, care după niște mici modificări, capătă această formă în anul 1938:

„alin. 1: Actele de inversiune sexuală săvârșite între bărbați sau între femei, dacă provoacă scandal public, constituiesc delictul de inversiune sexuală și se pedepsesc cu închisoare corecțională de la 6 luni la 2 ani.

alin. 2: Dacă actul s-a săvârșit asupra unei persoane mai mici de 18 ani, pedeapsa este închisoare corecțională de la 1 la 3 ani.

alin. 3: Aceeași pedeapsă prevăzută la alineatul precedent se aplică și în cazul când actul s-a săvârșit asupra unei persoane mai mici de 14 ani chiar dacă nu s-a produs scandal public.“

În perioada comunistă homofobia din legea penală este păstrată și augmentată. În Codul Penal al Republicii Populare Române promulgat în 1948 vechiul articol 431 înăsprește pedepsele la un minimum de 2 ani și un maxim de 5. În 1957 deja dispare condiționarea "scandalului public" și orice raport sexual consimțit între persoane de același sex este incriminat.

Articolul 200

Odată cu venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, statul comunist român își schimbă destul de mult atitudinea față de multe aspecte ale vieții sociale. În această direcție se poate înscrie și evoluția legislației de opresiune împotriva minorității homosexuale. La început a fost o scurtă perioadă de relativă liberalizare, urmând ca după câțiva ani instrumentele de control și de îngrădire a vieții private să fie perfecționate. În 1968 Marea Adunare Națională elaborează o versiune complet revizuită a Codului Penal din 1936. Acum infracțiunile privitoare la viața sexuală erau incluse în secțiunea infracțiunilor contra persoanei. Articolul 200, în aliniatul unu, elimina condiția scandalului public: "relațiile sexuale între persoane de același sex se pedepsesc cu închisoare de la unu la cinci ani". Din punct de vedere social, articolul 200 a împiedicat activ dezvoltarea publică a oricărui tip de identitate homosexuală și a reprezentat un prețios instrument de șantaj politic. Celebru a rămas cazul scriitorului dizident Paul Goma, acuzat pe nedrept de homosexualitate și arestat pentru acest lucru. După 1989, articolul 200 a rămas neschimbat. Autoritățile române explicau, ca răspuns la intervențiile internaționale, că el reprezintă o "literă moartă" și că nu mai este pus în aplicare.

În România relațiile homosexuale sunt pe deplin legale din anul 2001, deși în trecut oameni cu această orientare au fost deseori persecutați de poliție, în special în anii comunismului. Aceștia erau obligați să devină conspiratori sau să aducă alte servicii Securității pentru că orientarea lor sexuală să nu fie dezvăluită, lucru care ar fi atras după sine pedeapsa. Însă înainte de comunism și de dictatura autoritară a lui Carol al II-lea, Codul Penal nu incrimina homosexualitatea decât dacă sodomia ar fi fost săvârșită prin forță de către un bărbat asupra altuia - cu alte cuvinte doar violul era condamnat.

Baza biologică a homosexualității

Conform cu Swaab și Fliers, Science 228, 1112-1115, 1985 și Swaab și Hofman, Brain Res. 537, 141-148, 1990, baza biologică a homosexualității se află în diferențe funcționale din hipotalamus. Aceste diferențe apar datorită acțiunii hormonilor asupra creierului fătului, în timp ce acesta se află în uterul mamei sale.

„Creierul fătului se dezvoltă în perioada intrauterină în variantă masculină prin acțiunea directă a testosteronului asupra celulelor nervoase pe cale de dezvoltare sau în variantă feminină prin lipsa acestui aport ridicat de hormon. În acest fel, identitatea noastră de gen este programată sau organizată în structurile creierului nostru atunci când suntem încă în uter. Nu există niciun indiciu că mediul social de după naștere ar avea vreun efect asupra identității de gen sau a orientării sexuale.”

—Garcia-Falgueras și Swaab, Sexual Hormones and the Brain: An Essential Alliance for Sexual Identity and Sexual Orientation în Endocrine Development, vol. 17, pp. 22-35, 2010

Societate si sociologie

Religie

Articol principal: Religia si homosexualitatea.

Situația mondială din punct de vedere legal

Atitudinile sociale legate de relațiile afectuoase și sexuale între parteneri de același sex au variat de-a lungul secolelor și au mers mână în mână cu atitudinile dictate de religie. Ele au variat de la obligația legală în unele state din Grecia antică de a forma legături pederastice la integrarea prin instituții sociale întâlnită în Japonia și la triburile din America de Nord; de la trecerea sub tăcere (toleranța) din țările musulmane la percepția relațiilor ca o slăbiciune, precum în Italia în timpul Renașterii, și până la pedeapsa cu închisoare sau chiar cu moartea, din țările din Europa de nord începând de la sfârșitul Evului Mediu până în secolul XX.

Atitudinea de astăzi a religiilor spre homosexualitate variază. Doctrinele religiilor abrahamice sunt interpretate de grupurile mai conservatoare ca văzând toate aceste relații ca un păcat. În acele societăți guvernate de interpretări fundamentaliste ale religiilor, aceste relații sunt considerate precum perversiuni și sunt ilegale. În unele jurisdicții, precum în Arabia Saudită și alte țări musulmane ele sunt încă pedepsite cu moartea. În contrast, Budismul, Șintoismul și alte religii consideră că în general sexualitatea se poate îmbina cu aspirațiile spirituale și ordinea socială, dar nu fac distincție între obiectele dorinței.

Comportamentul sexual la alte animale

Comportamentul homosexual este relativ frecvent la mamifere și la păsări. Acest comportament, ca majoritatea comportamentelor sexuale, pare să facă parte din structura de socializare, de stabilire a legăturilor afective și de dominanță socială. Este un comportament mai frecvent la animalele cu inteligență mai dezvoltată, precum cimpanzeul bonobo, câinele, caracatița sau insectele sociale.

De multă vreme s-a observat comportamentul homosexual ocazional la numeroase specii de primate, dar oamenii de știință sunt rezervați în cuantificarea importanței acestui fapt pentru sexualitatea umană.

La ovine, un studiu din martie 2004 făcut de Dr. Charles E. Roselli et. al. (Oregon Health and Science University) indică faptul că homosexualitatea la berbeci (găsită în 8% din populație) este asociată cu o regiune cerebrală numită "ovine Sexually Dimorphic Nucleus" (oSDN) și care este mai dezvoltată decât la berbecii heterosexuali.

Bibliografie

• Jan Bremmer: Orpheus: From Guru To Gay, în: Philippe Borgeaud (îngrijitor de ediție): Orphisme et Orphée - en l´honneur de Jean Rudhardt, Geneva 1991 (= Recherches et Rencontres. Publications de la Faculté des lettres de Genève 3), p. 12-30.
• Human Rights Watch, International Gay and Lesbian Human Rights Comission - raportul "Scandaluri publice. Orientarea sexuală și legea penală în România", 1998, Arta Grafică, București

Vezi și

• Homomasculinitate
• Bisexualitate
• Heterosexualitate
• Pederastie
• Transexualitate
• Lesbianism
• Imn gay
• Feminism lesbian
• ACCEPT
• Be An Angel

Legături externe

• ro Accept România, Situl oficial al organizației
• en American Psychological Association, Answers to your questions: For a better understanding of sexual orientation and homosexuality, 2008
• S-a descoperit primul homosexual: a trăit acum 5.000 de ani, 7 aprilie 2011, Oana Racheleanu, Adevărul
• Homosexualitatea in lumea antică, 5 august 2008, Adrian Nicolae, Descoperă
• Armata amantilor din Teba, 15 decembrie 2010, Revista Magazin
• 10 destinatii gay, ideale pentru... ei, 25 noiembrie 2010, Descoperă - Travel
• Lista PERSONALITĂȚILOR cu înclinații HOMOSEXUALE. La unele dintre ele nu s-ar fi gândit NIMENI, 16 decembrie 2012, Roxana Roseti, Evenimentul zilei