Identitate de gen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În mai multe științe sociale (psihologie, sociologie, antropologie, lingvistică etc.) identitatea de gen se referă la genul cu care o persoană se identifică.[1] Identitatea de gen a unei persoane poate fi masculină, feminină sau pangen (adică nu este nici exclusiv feminină, nici masculină, ci o combinație dintre acestea).[2] În majoritatea societăților, există o diviziune de bază între însușirile de gen atribuite bărbaților și femeilor, un sistem binar de gen la care aderă cei mai mulți oameni și care impune conformitatea cu idealurile de masculinitate și feminitate în toate aspectele sexului și genului: sex biologic, identitate de gen și expresie de gen.[3]

Identitatea de gen este un concept diferit de sexul biologic și cele două nu sunt întotdeauna aceleași. De exemplu, în cazul persoanelor transgen, sexul biologic și identitatea de gen sunt diferite (de exemplu, sexul la naștere poate să fie masculin, iar identitatea de gen feminină sau chiar o combinație între feminin și masculin). Totuși, majoritatea persoanelor sunt cisgen, adică identitatea de gen este bazată pe sexul desemnat la naștere. Identitatea genului de bază se formează de obicei la vârsta de trei ani.[4] După vârsta de trei ani este extrem de dificil de schimbat,[4] iar încercările de a o reatribui pot duce la disforie de gen.[5] Diferențele de gen comportamentale și psihologice rezultă atât din aspectele ereditare, cât și din expunerea la rolurile de gen, din tipizarea genului și din stereotipurile de gen.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Deana F. Morrow, Lori Messinger, ed (februarie 2006). Sexual Orientation and Gender Expression in Social Work Practice. Columbia University Press. p. 8. ISBN 9780231127295. https://cup.columbia.edu/book/sexual-orientation-and-gender-expression-in-social-work-practice/9780231127295. „Gender identity refers to an individual's personal sense of identity as masculine or feminine, or some combination thereof.” 
  2. ^ en Christina Richards, Meg Barker (2013). „Further Genders”. Sexuality and Gender for Mental Health Professionals: A Practical Guide. SAGE. ISBN 978-0-85702-842-6. https://books.google.ro/books?id=uSiXAgAAQBAJ&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false 
  3. ^ en Shannon Dea (2016). „Sex/Gender as Social Construction”. Beyond the Binary: Thinking about Sex and Gender. Peterborough, Ontario: Broadview Press. ISBN 978-1-4604-0587-1. https://books.google.ro/books?id=4bwIDAAAQBAJ&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false 
  4. ^ a b en Pamela J. Kalbfleisch, Michael J. Cody, ed (1995). Gender, Power, and Communication in Human Relationships. Hillsdale, New Jersey: Psychology Press. ISBN 0-8058-1403-5. https://books.google.ro/books?id=LyMo1RUJwj0C&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false 
  5. ^ en Jacqueline Boles, Charlotte Tatro (1982). „Androgyny”. Men in Transition: Theory and Therapy. Springer. pp. 99–129. doi:10.1007/978-1-4684-4211-3_5. ISBN 978-1-4684-4213-7. http://link.springer.com/chapter/10.1007%2F978-1-4684-4211-3_5 
  6. ^ Liliana Stan (2016). Educația timpurie. Probleme și soluții. Editura Polirom. ISBN 978-973-46-5978-4. https://books.google.ro/books?id=3l4ODAAAQBAJ&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false 

Vezi și[modificare | modificare sursă]