Tulburare hiperchinetică cu deficit de atenție

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Tulburare hiperchinetică cu deficit de atenție (ADHD)
An image of children
Copiii cu tulburare hiperchinetică cu deficit de atenție (ADHD) au o capacitate de concentrare a atenției scăzută și adesea fac greșeli din neatenție la școală.
SpecialitatePsihiatrie
Simptomeexecutive dysfunction[*]
impulsivity[*]
emotional dysregulation[*]
hyperfocus[*]
rejection sensitive dysphoria[*]  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-9314.00, 314.01
ICD-10F90
OMIM143465
DiseasesDB6158
MedlinePlus001551
eMedicinemed/3103 ped/177
Patient UKTulburare hiperchinetică cu deficit de atenție
MeSH IDD001289

Tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD) este o tulburare mintală de tip neurologic.[1][2] Se caracterizează prin dificultăți în a fi atent, activitate excesivă și moduri de comportament fără a se ține cont de consecințe care nu sunt specifice vârstei.[3][4] Sunt de asemenea probleme cu reglarea emoțiilor.[5][6][7] Simptomele apar înainte ca persoana să împlinească doisprezece ani, sunt prezente mai mult de șase luni și cauzează probleme în cel puțin două medii (precum școala, casa sau activitățile recreaționale).[8][9] În cazul copiilor, problemele legate de atenție pot avea ca rezultat slabe performanțe școlare.[3] În plus, există o asociere între ADHD, pe de o parte, și alte tulburări mentale și abuzul de substanțe. [10] Deși cauzează probleme, mai ales în societatea modernă, mulți oameni cu ADHD pot să aibă atenție constantă când e vorba de sarcini pe care le consideră interesante sau profitabile (fenomenul hiperfocus).[11][12]

Deși este cea mai studiată și diagnosticată tulburare mintală în rândul copiilor și adolescenților, cauza exactă este necunoscută în majoritatea cazurilor.[13] Afecteză în jur de 5-7% din copii dacă sunt diagnosticați potrivit criteriului DSM-IV[4][14] și 1–2% dacă sunt diagnosticați potrivit criteriului ICD-10.[15] În 2015 s-a estimat că afectează în jur de 51.1 milioane la nivel global.[16] Ratele sunt asemănătoare de la o țară la alta și depind în special de modul de diagnosticare. [17] Numărul băieților diagnosticați cu ADHD este de aproximativ două ori mai mare decât al fetelor,[4] deși tulburarea este adesea trecută cu vederea când e vorba de fete întrucât simptomele lor diferă de cele ale băieților.[18][19][20] În jur de 30–50% din populația diagnosticată în copilărie continuă să aibă simptome la maturitate și între 2–5% din adulți se află în această condiție.[21][22][23] La adulți, poate avea loc mai degrabă o agitație interioară mai degrabă decât hiperactivitate. [24] Ei dezvoltă adesea abilități de a face față situației care aplanează o parte sau toate problemele legate de tulburare. [25] Condiția poate fi dificil de deosebit de alte condiții, precum și de distins de niveluri înalte de activitate care fac parte din gama de comportamente normative.[9]

Recomandările de management ale ADHD-ului variază de la țară la țară și de obicei implică o combinație între consiliere, schimbări ale stilului de viață și medicație.[3] Instrucțiunile britanice doar recomandă medicație ca tratament de primă linie pentru copiii cu simptome severe și medicație pentru cei cu simptome moderate care refuză sau eșuează să evolueze prin consiliere, deși pentru adulți medicația este tratament de primă linie.[26] Îndrumările canadiene și americane recomandă ca medicația și terapia comportamentală să fie folosite împreună ca terapie de primă linie, cu excepția copiilor de vârstă preșcolară. [27][28] Terapia prin medicație stimulatoare nu este recomandată ca terapie de primă linie pentru copiii de vârstă preșcolară în ambele tipuri de instrucțiuni. [26][28] Tratamentul cu stimulanți este eficient doar pentru cel puțin 14 luni; în orice caz, efectul lor pe termen lung este neclar și sunt potențiale efecte adverse serioase.[29][30][31][32][33][34][35] În România, medicația disponibilă include stimulante și non-stimulante care pot fi prescrise de la vârsta de 6 ani. Întotdeauna când este posibil, se recomandă asocierea cu psihoterapia. [36]

Literatura medicală a descris simptome similare celor ale ale ADHD începând cu secolul 18. [37] ADHD, diagnosticarea și tratamentul său au fost considerate controversate începând cu anii 1970.[38] Controversele au implicat clinicieni, profesori, factori de decizie politică, părinți și mass-media. Printre subiecte sunt cauzele ADHD-ului și folosirea de medicație stimulativă în tratament.[39] Cei mai mulți furnizori de servicii medicale acceptă ADHD ca o tulburare autentică printre copii și adulți, iar dezbaterea din comunitatea științifică se concentrează în principal pe cum este diagnosticată și tratată.[40][41][42] Condiția a fost cunoscută oficial ca tulburare de deficit de atenție (ADD) din 1980 până în 1987, pe când înainte de aceasta a fost cunoscută ca reacție hiperkinetică a copilăriei.[43][44]

Semne și simptome[modificare | modificare sursă]

Simptomele ADHD[45]
Neatenție Hiperactivitate-impulsivitate
  • dificultăți în a fi foarte atent la detalii
  • probleme în a fi atent la sarcini
  • probleme în organizarea sarcinilor și activităților
  • pierde lucruri necesare pentru îndeplinirea sarcinilor
  • se manifestă uituc în activitățile zilnice
  • are o perioadă de atenție mai scurtă și este distras ușor
  • dificultăți cu lucrul structurat pentru școală
  • dificultăți în îndeplinirea sarcinilor care sunt plictisitoare sau consumă timp
  • incapabil să stea locului
  • se fâțâite, se agită pe scaun
  • părăsește scaunul în situații nepotrivite
  • își asumă riscuri gândindu-se puțin la consecințe
  • „pe fugă” sau „condus de un motor”
  • vorbește mai mult decât alții
  • adesea răspunde rapid
  • are probleme în a-și aștepta rândul
  • întrerupe sau se bagă în conversații

Neatenția, hiperactivitatea (neliniștea la adulți), comportamentul perturbativ și impulsivitatea sunt manifestări obișnuite ale ADHD.[46][47] Dificultățile academice sunt frecvente după cum sunt și problemele cu relațiile. [46] Simptomele pot fi greu de definit, după cum este greu de tras o linie care să arate unde nivelurile normale de neatenție, hiperactivitate și impulsivitate se termină și încep nivelurile semnificative care necesită intervenții.[48]

Potrivit celei de-a cincea ediții a Manualului de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM-5), simptomele trebuie să fie prezente timp de șase luni sau mai mult la un grad mult mai mare decât îl au alții de aceeași vârstă[4] și trebuie să cauzeze probleme semnificative de activitate în cel puțin două domenii (e.g., social, școală/serviciu sau casă). [4] Criteriile trebuie să fie întâlnite înainte de vârsta de doisprezece ani pentru a primi diagnosticul de ADHD.[4] Sunt cerute mai mult de 5 simptome de neatenție sau hiperactivitate/impulsivitate pentru cei mai mici de 17 ani și mai mult de 4 pentru cei care au peste 16 ani. [4]

Subtipuri[modificare | modificare sursă]

ADHD se împarte în trei subtipuri: predominant neatent (ADHD-PI sau ADHD-I), predominant hiperactiv-impulsiv (ADHD-PH or ADHD-HI) și tipul combinat (ADHD-C).[4][48]

O persoană cu ADHD tipul neatent are cele mai multe sau toate dintre următoarele simptome, cu excepția situațiilor în care aceste simptome se explică mai bine prin alte condiții psihiatrice sau medicale:[4][49]

  • A fi ușor distras, a scăpa detaliile, a uita lucruri, a trece frecvent de la o activitate la alta
  • A avea dificultăți în a se concentra pe o sarcină
  • A deveni plictisit de o sarcină după câteva minute, dacă acțiunea respectivă nu este văzută drept agreabilă
  • A avea dificultăți în a-și concentra atenția în organizarea sau îndeplinirea unei sarcini
  • A avea probleme în a îndeplini sau începe temele pentru acasă, pierderea deasă a lucrurilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sau activităților
  • A da impresia că nu ascultă când I se vorbește
  • Visare cu ochii deschiși, a deveni ușor confuz și a se mișca încet
  • A avea dificultăți în procesarea informației la fel de rapid sau exact ca alții
  • A se zbate să urmeze instrucțiunile
  • A avea probleme în a înțelege detaliile; omite detaliile

O persoană cu ADHD tipul hiperactiv-impulsiv are cele mai multe sau toate din următoarele simptome, exceptând situațiile în care aceste simptome se explică mai bine prin alte condiții psihiatrice sau medicale:[4][49]

  • A se foi sau agita mult
  • A vorbi nonstop
  • A se mișca în jur, atingând sau jucându-se cu nimic sau cu totul la vedere
  • A avea probleme în a sta locului în timpul mesei, școlii și facerii temelor
  • A fi în mod constant în mișcare
  • A avea dificultăți în efectuarea de sarcini sau activități liniștite
  • A fi nerăbdător
  • A lăsa să-i scape comentarii nepotrivite, a-și arăta emoțiile fără reținere și a acționa fără a se gândi la consecințe
  • A avea dificultăți în a aștepta pentru a obține ceea ce dorește sau în a-și aștepta rândul la jocuri
  • A întrerupe adesea conversațiile sau activitățile altora

Fetele cu ADHD tind să manifeste mai puține simptome de hiperactivitate și impulsivitate, dar mai multe simptome ce țin de neatenție și distragere. [50] Simptomele de hiperactivitate tind să dispară odată cu înaintarea în vârstă și se preschimbă în „neliniște interioară” la adolescenții și adulții cu ADHD.[21]

Oamenii cu ADHD de toate vârstele sunt mai predispuși să aibă probleme cu abilitățile sociale, precum interacțiunea socială și facerea și păstrarea de prietenii. Aceasta e adevărat pentru toate subtipurile. În jur de jumătate din copiii și adolescenții cu ADHD experimentează respingere socială din partea celor de aceeași vârstă în comparație cu 10–15% din copiii și adolescenții non-ADHD. Oamenii cu deficit de atenție sunt înclinați să aibă dificultăți în procesarea limbajului verbal și non-verbal, ceea ce poate afecta negativ interacțiunea social. De asemenea, pot devia în timpul conversațiilor, le pot lipsi repere sociale și pot avea probleme în a învăța abilități sociale.[51]

Dificultăți în controlarea furiei sunt mai obișnuite în rândul copiilor cu ADHD[52], aceștia pot avea probleme ce țin de scrisul de mână[53] și au întârzieri în dezvoltare ce țin de vorbire, limbaj și mișcare. [54][55] Deși cauzează dificultăți semnificative, mulți copii cu ADHD au un răstimp de atenție egal sau mai bun decât al altor copii în privința unor sarcini și subiecte pe care le consideră interesante. [12]

Tulburări asociate[modificare | modificare sursă]

La copii, ADHD se manifestă alături de alte tulburări în două treimi din cazuri. [12] Printre condițiile asociate sunt:

  • Epilepsie[56]
  • Sindromul Tourette[56]
  • Tulburarea de spectru autist (ASD): această tulburare afectează abilitățile sociale, abilitatea de a comunica, comportamentul și interesele.[56]
  • Tulburările de anxietate – s-a constatat că au loc mai des în rândul populației ADHD.[57]
  • Tulburarea explozivă intermitentă[4]
  • Tulburări de învățare – s-a constatat că au loc la în jur de 20–30% din copiii cu ADHD. Dizabilitățile de învățare pot ține de tulburările legate de dezvoltare vorbirii și a limbajului și de tulburările legate de abilitățile academice.[58] ADHD, în orice caz, nu este considerat o dizabilitate de învățare, dar foarte frecvent cauzează dificultăți academice.[58]
  • Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) poate să se co-manifeste cu ADHD și îi împărtășește multe din caracteristici.[59]
  • Dizabilități intelectuale[4]
  • Tulburarea reactivă de atașament[4]
  • Tulburarea de utilizare a substanțelor. Adolescenții și adulții cu ADHD au un risc mai mare de abuz de substanțe..[21] Aceasta se observă cel mai bine când e vorba de alcool sau marijuana.[21] Motivul pentru aceasta ar putea fi o alterare a afecțiunii ce aduce mulțumire în creierele indivizilor cu ADHD.[21] Aceasta face evaluarea și tratamentul ADHD mai dificil, problemele serioase ce țin de abuzul de substanțe fiind tratate inițial din cauza riscurilor mai mari pe care le aduc. [60][61]
  • Tulburările de somn și ADHD-ul de obicei co-există. Ele pot avea loc și ca efect advers al medicației utilizate pentru tratarea ADHD. La copiii cu ADHD, insomnia este cea mai obișnuită tulburare de somn în cazul în care terapia comportamentală este tratamentul ales.[62][63] Problemele cu inițierea somnului sunt obișnuite printre indivizii cu ADHD, dar adesea vor dormi profund și vor avea dificultăți semnificative în a se trezi dimineața. [64] Melatonina este uneori folosită la copiii care au început de insomnie.[65]
  • Tulburarea de opoziție sfidătoare (ODD) și tulburarea de conduită (CD), care se co-manifestă cu ADHD-ul în aproximativ 50% și 20% din cazuri, respectiv.[66] Ei sunt caracterizați de comportamente antisociale precum încăpățânare, agresivitate, frecvente accese de furie, falsitate, minciună și furt.[59] În jur de jumătate din cei cu hiperactivitate și ODD sau CD dezvoltă tulburare de personalitate antisocială la maturitate.[67] Analizele creierului arată că tulburarea de conduită și ADHD sunt condiții separate. [68]
  • Tulburare legată de vigilență, care e caracterizează prin atenție și concentrare slabă, precum și dificultăți în a sta treaz. Acești copii tind să se foiască, să caște și să se întindă și se manifestă hiperactiv pentru a rămâne atenți și activi.[69]
  • Tempo cognitive lent (SCT) este un grup de simptome care e posibil să cuprindă o altă tulburare de atenție. Se poate manifesta la 30-50% din cazurile de ADHD, indiferent de subtip. [70]
  • Tulburare de mișcare stereotipică[4]
  • Tulburări de dispoziție (în special tulburarea bipolară și tulburarea depresivă majoră). Băieții diagnosticați cu subtipul ADHD combinat sunt mai înclinați să aibă o tulburare de dispoziție.[57] Adulții cu ADHD au uneori de asemenea tulburare bipolară, care necesită evaluare atentă pentru a fi diagnosticată exact și a trata ambele condiții. [71]
  • Sindromul picioarelor neliniștite s-a constatat că este mai întâlnit în rândul celor cu ADHD și este cauzat adesea de anemie feriptivă.[72][73] În orice caz, picioarele neliniștite pot fi pur și simplu o parte a ADHD-ului și este nevoie de o apreciere atentă pentru a se face diferența între cele două tulburări.[74]
  • Oamenii cu ADHD au un risc crescut de udare constantă a patului.[75]
  • Potrivit unei analize sistematice din 2016, există o asociere bine recunoscută între ADHD și obezitate, astm și tulburări de personalitate și există semne de probă care asociază ADHD-ul cu celiachia și migrena,[76] pe când o altă analiză sistematică din 2016 n-a fost de acord că există o legătură clară între celiachie și ADHD.[77]

Cauze[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe cazuri de ADHD au cauze necunoscute.[78][79] Se crede că sunt implicate interacțiuni dintre genetică, mediu și factori sociali.[78][79][80] Anumite cazuri sunt asociate cu precedente infecții sau traume ale creierului.[78]

Genetică[modificare | modificare sursă]

Studiile făcute asupra gemenilor indică faptul că tulburarea este adesea moștenită de la unul din părinți, genetica determinând în jur de 75% din cazuri. [31][81][82] Frații copiilor cu ADHD sunt de trei până la patru ori mai predispuși să dezvolte tulburarea decât frații copiilor care nu au această tulburare. [83] Se crede că factorii genetici sunt implicați în a determina dacă ADHD persistă la maturitate. [84]

În mod tipic, un număr de gene sunt implicate, multe dintre care afectează direct neurotransmisia de dopamină.[85][86] Printre cele care afectează dopamina sunt DAT, DRD4, DRD5, TAAR1, MAOA, COMT și DBH.[86][87][88] Alte gene asociate cu ADHD sunt SERT, HTR1B, SNAP25, GRIN2A, ADRA2A, TPH2 și BDNF.[85][86] Se estimează că o variantă standard a unei gene numite Latrophilin 3 este responsabilă pentru în jur de 9% din cazuri și când această variantă este prezentă, oamenii sunt mai simțitori la medicația stimulatoare.[89] Gena DRD4–7R cauzează efecte inhibitoare crescute induse de dopamină și asociate cu ADHD. Receptorul DRD4 este un receptor cuplat cu proteina G care oprește adenilil-ciclaza. Mutația DRD4–7R rezultă într-o gamă largă de fenotipuri comportamentale, inclusiv simptomele ADHD care se manifestă prin sciziunea atenției.[90]

Este posibil ca evoluția să fi jucat în rol în privința ratelor înalte de ADHD, mai ales în ce privește trăsăturile hiperactive și impulsive ale bărbaților. [91] Unii au emis ipoteza că unele femei pot fi mai atrase de bărbații care preferă riscurile, aceasta ducând la creșterea frecvenței genelor care predispun la hiperactivitate și impulsivitate în fondul genetic. [92] Alții au susținut că aceste trăsături ar putea fi o adaptare care îi ajută pe bărbați să facă față mediilor stresante sau periculoase prin, de exemplu, impulsivitate crescută și comportament explorativ. [91][92] În anumite situații, trăsăturile ADHD pot fi foarte benefice pentru societate ca întreg în timp ce pot fi dăunătoare pentru individ.[91][92][93] Ratele înalte și eterogenitatea ADHD ar fi putut crește capacitatea reproductivă și face bine societății adăugând diversitate la genofond deși este dăunător pentru individ.[93] În anumite medii, unele trăsături ADHD ar fi putut oferi avantaje personale individului, precum răspunsuri mai rapide în fața prădătorilor sau abilități de vânat superioare.[94]

Oamenii cu sindromul Down sunt mai predispuși să aibă ADHD.[95]

Mediul[modificare | modificare sursă]

Pe lângă genetică, anumiți factori de mediu ar putea juca un rol în apariția ADHD. [96] Consumul de alcool în perioada sarcinii poate cauza tulburări de spectru alcoolic fetal, care poate include ADHD sau simptome ale acestuia.[97] Copiii expuși la anumite substanțe toxice, precum plumbul sau bifenilul policlorurat, pot dezvolta probleme care se aseamănă cu ADHD.[13][98] Expunerea la insecticizii organofosfați clorpifos și posfat dialkil este asociată cu un risc crescut, însă nu există dovezi concludente în acest sens. [99] Expunerea la fumul de tutun în timpul sarcinii poate cauza probleme cu dezvoltarea sistemului nervos central și poate crește riscul de ADHD.[13][100]

Nașterea prematură extremă, greutatea foarte mică la naștere și neglijarea extremă, abuzul sau deprivarea socială cresc de asemenea riscul,[13][101] la fel și anumite infecții în timpul sarcinii, la naștere și în copilăria timpurie. Aceste infecții pot avea legătură cu diferiți viruși (rujeola, varicella zoster encefalita, rubeola, enterovirus 71).[102] Există o asociere între uzul pe termen lung (dar nu și pe termen scurt) al paracetamolului în timpul nașterii și ADHD.[103][104] Cel puțin 30% din copiii cu traume ale creierului dezvoltă mai târziu ADHD[105] și aproximativ 5% din cazuri sunt cauzate de avarii ale creierului.[106]

Unele studii sugerează că în cazul unui număr mic de copii, conservanții sau coloranții alimentari artificiali pot fi asociați cu răspândirea ADHD-ului sau a simptomelor asemănătoare ADHD-ului, [13][107] dar evidența în această privință este slabă și poate fi aplicată doar în cazul copiilor cu sensibilități la mâncare.[107][108][109] Regatul Unit și Uniunea Europeană au impus măsuri regulatorii în legătură cu aceste preocupări.[110] În cazul unei minorități de copii, intoleranța sau alergia la anumite mâncăruri pot înrăutăți simptomele de ADHD. [111]

Cercetările nu susțin credințele populare că ADHD e cauzat de consumul excesiv de zahăr rafinat, statul prea mult în fața televizorului, educația pe care o dau părinții, sărăcie sau haosul familial; în orice caz, acestea pot înrăutăți simptomele de ADHD la anumiți oameni. [47]

Societatea[modificare | modificare sursă]

S-a constatat că cei mai mici copii dintr-o clasă sunt mai predispuși să fie diagnosticați cu ADHD, poate pentru că sunt ca dezvoltare a ființei în urma colegilor lor.[112][113][114] Acest efect a fost observat în mai multe țări.[114] De asemenea, aceștia folosesc medicație pentru ADHD de aproape de două ori mai mult decât rata celorlalți de aceeași vârstă. [115]

În unele cazuri, diagnosticul de ADHD poate oglindi o familie disfuncțională sau un sistem educational slab, mai degrabă decât probleme cu înșiși indivizii. [116] În alte cazuri, se poate explica prin creșterea așteptărilor academice, diagnosticul fiind pentru părinții din anumite țări o metodă de a primi susținere extra financiară și educațională pentru copiii lor. [106] Comportamente tipice ADHD-ului au loc mai adesea în rândul copiilor care au experimentat violență sau abuz emoțional. [31]

Teoria constructului social al ADHD sugerează că întrucât limitele dintre comportamentul „normal” și cel „anormal” sunt ridicate socialmente, (i.e. create și validate în comun de toți membrii societății, și îndeosebi de medici, părinți, profesori și alții) sunt așadar urmate evaluări și judecăți subiective care să determine care criterii de diagnostic sunt folosite și, așadar, numărul de persoane afectate.[117] Aceasta poate duce la situația în care DSM-IV prezintă niveluri de trei până la patru ori mai mari de ADHD decât cele prezentate de ICD-10.[20] Thomas Szasz, un susținător al acestei teorii, a susținut că ADHD a fost „ ... inventat și apoi a primit un nume”.[118]

Patopsihologie[modificare | modificare sursă]

Actualele modele de ADHD sugerează că este asociat cu deteriorări funcționale în unele dintre sistemele neurotransmițătoare ale creierului, mai ales cele care implică dopamina și noradrenalina.[119][120] Căile dopaminergice și ale noradrenalinei care își au originea în zona tegmentală ventral și locus coeruleus se lansează spre diverse regiuni ale creierului și guvernează o varietate de procese cognitive.[119][121] Căile dopaminergice și căile nonadrenalinei care lansează hormonii respectivi către cortexul prefrontal și striatul sunt direct responsabile de ajustarea funcției executive (controlul cognitiv al comportamentului), motivației, percepției recompensei și funcției de mișcare;[119][120][121] aceste căi se știe că joacă un rol central în patopsihologia ADHD-ului.[119][121][122][123] Exemple mai largi de ADHD cu căi suplimentare au fost propuse. [120][122][123]

Structura creierului[modificare | modificare sursă]

Cortexul prefrontal stâng este adesea afectat în caz de ADHD.

La copiii cu ADHD, există o reducere generală a volumului la anumite structuri ale creierului, cu scădere proporțională tot mai mare a volumului la cortexului prefrontal situat la stânga.[120][124] Cortexul parietal posterior prezintă de asemenea o subțiere la indivizii cu ADHD.[120] În privința altor structuri ale creierului din circuitele prefrontal-striatal-cerebelar și prefrontal-striatal-talamic s-a descoperit că există diferențe între oamenii care au și cei care n-au ADHD.[120][122][123]

Conținuturile subcorticale ale accumbens, amigdala, caudat, hipocamp și putamen sunt mai mici la indivizii cu ADHD.[125] Asimetriile inter-emisferice din sistemele organice cu substanță albă au fost de asemenea observate la tinerii cu ADHD, sugerând că perturbările din integrarea temporală pot fi puse în relație cu caracteristicile comportamentale ale ADHD.[126]

Căile neurotransmițătoare[modificare | modificare sursă]

Anterior se credea că numărul ridicat de transportatori de dopamină la oamenii cu ADHD este parte a patopsihologiei, dar se pare că numărul mare este cauzat de adaptarea la expunerea la stimulanți.[127] Actualele modele implică calea dopaminergică mezocroticolimbică și sistemul noradrenergic-locus-coeruleus.[119][120][121] Psihostimulanții ADHD au eficiență în tratament întrucât cresc activitatea de neurotransmisie în aceste sisteme.[120][121][128] Pot fi anomalii suplimentare în căile serotoninergică, glutamatergică și colinergică.[128][129][130]

Motivația și funcția executivă[modificare | modificare sursă]

Simptomele de ADHD apar în urma unei deficiențe ale unor anumite funcții (e.g., controlul atenției, controlul inhibitor și memoria de lucru).[64][120][121][131] Funcțiile executive sunt un set de procese cognitive care sunt necesare pentru a selecta și monitoriza cu succes comportamentele care facilitează realizarea scopurilor pe care și le-a pus cineva. [64][121][131] Deteriorările funcției executive care au loc la indivizii cu ADHD au ca rezultat probleme în a fi organizat, stăpânirea timpului, procrastinare excesivă, păstrarea concentrării, a fi atent, ignorarea lucrurilor care te distrag, reglarea emoțiilor și ținerea de minte a detaliilor.[64][120][121] Oamenii cu ADHD se pare că au memorie pe termen lung intactă, iar problemele legate de amintirile pe termen lung sunt atribuite deteriorărilor din memoria de lucru.[64][132] Criteriul pentru deficitul funcției executive este întâlnit la 30–50% din copiii și adolescenții cu ADHD.[133] Un studiu a descoperit că 80% din indivizii cu ADHD au probleme cu cel puțin o sarcină cerută de la funcțiile executive, comparativ cu 50% pentru indivizii fără ADHD.[134] Din cauza ratelor de maturizare a creierului și a sporirii cererilor de la funcțiile executive pe măsura ce persoana înaintează în vârstă, deteriorările ADHD pot să nu se manifeste pe deplin până în adolescență sau chiar maturitatea timpurie.[64]

ADHD a fost de asemenea asociat cu deficite motivaționale la copii.[135] Copiii cu ADHD adesea găsesc dificil să se concentreze pe obținerea unor recompense pe termen lung, dar nu și a celor pe termen scurt și manifestă comportament impulsive în ce privește recompensele pe termen scurt. [135]

Diagnostic[modificare | modificare sursă]

ADHD este diagnosticat printr-o evaluare a dezvoltării comportamentale și mentale a copilului, fiind excluse efectele drogurilor, medicației și altor probleme medicale sau psihiatrice ca explicații ale simptomelor. [60] Adesea este luată în considerare părerea părinților și profesorilor,[9] cele mai multe diagnostice fiind puse după ce profesorul manifestă preocupări în acest sens.[106] Faptul că cineva are reacții la medicație nu confirmă, nici nu infirmă diagnosticul. Întrucât studiile imagistice ale creierului nu dau rezultate consistente, ele sunt utilizate numai în scopuri de cercetare, dar nu de diagnostic. [136]

În America de Nord, criteriile DSM-5 sunt utilizate pentru diagnostic, în timp ce țările europene folosesc de obicei ICD-10. Cu criteriile DSM-IV un diagnostic de ADHD este de 3-4 ori mai probabil decât în situația în care sunt utilizate criteriile ICD-10.[20] Este clasificat ca tulburare psihiatrică de neurodezvoltare.[2][21] În plus, este clasificată ca tulburare de comportament disruptiv alături de ODD, tulburarea de conduită și tulburarea de personalitate antisocială.[137] Diagnosticul nu sugerează o tulburare neurologică.[31]

Condițiile asociate care trebuie verificate sunt anxietatea, depresia, ODD; tulburarea de conduită și tulburările de învățare și limbaj. Alte condiții care trebuie luate în considerare sunt alte tulburări de neurodezvoltare, ticurile și apnea de somn.[138]

Diagnosticarea ADHD-ului folosind encefalografia cantitativă (QEEG) este un domeniu de investigație în desfășurare, deși însemnătatea QEEG în ADHD este în prezent neclară.[139][140] În Statele Unite, Food and Drug Administration a aprobat utilizarea QEEG pentru evaluarea ADHD-ului.[141] Testul aprobat utilizează raportul al activității teta și beta EEG pentru dirijarea diagnosticului; oricum, cel puțin cinci studii au eșuat în a reproduce constatările.[142][143]

Scalele auto-ratei, precum scala de rating ADHD și scala de rating de Vanderbilt ADHD sunt utilizate pentru ecranizarea și evaluarea ADHD-ului.[144]

Manualul de Diagnostic și Statistică[modificare | modificare sursă]

La fel ca în cazul multor alte tulburări psihiatrice, diagnosticul trebuie făcut de un profesionist calificat pe baza unui set de criterii. În Statele Unite, aceste criterii sunt definite de Asociația Psihiatrică Americană în DSM. Având la bază criteriile DSM, sunt trei sub-tipuri de ADHD:[4][45]

  1. tipul ADHD predominant neatent (ADHD-PI) prezintă simptome precum a fi ușor distras, uituc, visător cu ochii deschiși, dezorganizare, slabă concentrare și dificultăți în îndeplinirea sarcinilor.[8][4]
  2. ADHD, tipul predominant hiperactiv-impulsiv prezintă simptome precum agitație și neliniște excesivă, hiperactivitate, dificultăți în a aștepta și a sta locului, comportament imatur; comportamente distructive de asemenea pot fi prezente.[8][4]
  3. ADHD, tipul combinat este o combinație a primelor două subtipuri. [8][4]

Această subdiviziune are la bază prezența timp de cel puțin șase luni dintr-un termen de nouă a simptomelor de neatenție, hiperactivitate-impulsivitate sau a ambelor tipuri.[145] Pentru a fi luate în considerare, simptomele trebuie să apară în perioada dintre vârsta de șase și doisprezece ani și să se manifeste în mai mult de un mediu (e.g. acasă și la școală sau la serviciu).[8] Simptomele trebuie să fie nepotrivite pentru un copil de vârsta respectivă[8][146] și trebuie să fie o dovadă clară că ele cauzează probleme legate de școală, lucru sau de ordin social.[145]

Clasificarea Internațională a Bolilor[modificare | modificare sursă]

În a zecea revizie a Clasificării statistice internaționale a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite (ICD-10) a Organizației Mondiale a Sănătății, simptomele de „tulburare hiperkinetică” sunt analoage celor ale ADHD din DSM-5. Când o tulburare de conduită (după cum este definită de ICD-10)[54] este prezentă, condiția mai este numită „tulburare de conduită hiperkinetică”. În caz contrar, tulburarea este clasificată ca „tulburare de activitate și atenție”, „alte tulburări hiperkinetice” sau „tulburări hiperkinetice, nespecificat”. Cele din urmă mai sunt numite uneori „sindrom hiperkinetic”.[54]

În versiunea ICD-11 pusă în implementare, tulburarea este clasificată sub 6A05 (tulburare hiperactivă cu deficit de atenție), iar tulburarea hiperkinetică nu mai există.[147]

Adulți[modificare | modificare sursă]

Adulții cu ADHD sunt diagnosticați potrivit acelorași criterii, inclusiv a celui că semnele trebuie să fi apărut între vârstele de șase și doisprezece ani. A-i întreba pe părinți sau pe tutori despre cum persoana s-a comportat și dezvoltat ca copil poate constitui parte a evaluării; un istoric familial cu ADHD adaugă de asemenea greutate diagnosticului.[21] În timp ce simptomele principale ale ADHD sunt similare la copii și adulți, ele adesea se manifestă la adulți în mod diferit față de copii; de exemplu, activitatea fizică excesivă văzută la copii se poate manifesta prin simțăminte de agitație și activitate mentală constantă la adulți.[21]

Se estimează că între 2–5% din adulți au ADHD.[21] În jur de 25–50% din copii continuă să experimentele simptomele ADHD-ului la maturitate, pe când restul experimentează mai puține simptome sau nici una.[4][21] În prezent, cei mai mulți adulți rămân netratați. [148] Mulți adulți cu ADHD care nu se diagnostichează și nu se tratează au o viață dezorganizată și unii utilizează droguri neautorizate sau alcool ca metodă de a face față situației.[25] Alte probleme pot consta în dificultăți legate de relații și serviciu și un risc crescut de activități criminale.[21] Printre problemele de sănătate mentală asociată sunt: depresia, tulburarea de anxietate și dizabilități de învățare.[25]

Unele simptome ale ADHD la adulți diferă de cele văzute la copii. În timp ce copiii cu ADHD se pot cățăra și alerga în exces, adulții pot experimenta o inabilitate în a se relaxa sau vorbesc excesiv în situații sociale. Adulții cu ADHD pot să înceapă relații în mod impulsiv, pot afișa comportament căutător de senzații și pot fi irascibili. Comportamente dependente precum abuzul de substanțe și jocurile de noroc sunt obișnuite. Criteriile DSM-V se preocupă în mod specific de adulți, spre deosebire de DSM-IV, care au fost criticate pe motiv că ar fi nepotrivite pentru adulți; aceasta i-ar putea face pe unii să pretindă că au devenit prea mari pentru diagnostic.[21]

Diagnostice distinctive[modificare | modificare sursă]

Simptome de ADHD care sunt legate de alte tulburări[149]
Depresie Tulburare de anxietate Tulburare bipolară
  • simțăminte de disperare, stimă de sine scăzută sau nefericire
  • pierderea interesului pentru hobby-uri sau activități obișnuite
  • oboseală
  • probleme cu somnul
  • dificultăți în păstrarea atenției
  • schimbări în apetit
  • iritabilitate sau ostilitate
  • toleranță slabă la stres
  • gânduri legate de moarte
  • suferință inexplicabilă
  • simțăminte constant de anxietate
  • iritabilitate
  • simțăminte ocazionale de panică sau frică
  • a fi hiperalertat
  • incapacitate de a fi atent
  • a deveni obosit ușor
  • slabă toleranță la stres
  • dificultăți în a menține atenția
în stare maniacală
  • fericire excesivă
  • hiperactivitate
  • gânduri rapide
  • agresivitate
  • gândire excesivă
  • deluzii de grandoare
  • nevoie scăzută de a dormi
  • comportament social neadecvat
  • dificultăți în păstrarea atenției
în stare depresivă
  • aceleași simptome ca în secțiunea depresie

Simptomele ADHD-ului, precum dispoziția scăzută și slaba imagine de sine, oscilările de dispoziție și iritabilitatea, pot fi confundate cu distimia, ciclotimia sau tulburarea bipolară precum și cu tulburarea de personalitate borderline.[21] Unele simptome care sunt cauzate de tulburări de anxietate, tulburare de personalitate antisocială, dizabilități de dezvoltare sau retardare mentală sau efecte ale abuzului de substanțe precum intoxicarea și retragerea pot coincide cu cele ale ADHD. Aceste tulburări se pot manifesta uneori alături de ADHD. Condiții medicale care pot cauza simptome de tip ADHD sunt: hipertiroidismul, tulburări epileptice, saturnism, deficiențe auditive, boala hepatică, apneea de somn, influența drogurilor, celiachia netratată și traumele la cap.[25][77]

Tulburările de somn pot afecta atenția și comportamentul, iar simptomele ADHD-ului pot afecta somnul.[150] Este așadar recomandat ca copiilor cu ADHD să le fie evaluate în mod regulat problemele de somn.[151] Somnolența la copii poate duce la simptome de la cele clasice precum căscatul și frecarea ochilor la hiperactivitate și neatenție.[152] Apneea obstructivă de somn poate de asemenea cauza simptome de tip ADHD.[152] Tumori rare numite feocromocitomul și paragangliomas pot cauza simptome asemănătoare ADHD.[153]

Cercetarea biomarker[modificare | modificare sursă]

Analizele biomarkerilor ADHD susțin că nivelele expresia monoaminooxidazei din trombocite, noradrenalina urinară, MHPG urinar și feniletilamină diferă în mod consistent la indivizii ADHD de celelalte persoane.[154][155] Aceste măsurători ar putea servi în mod potențial ca biomarkeri de diagnostic pentru ADHD, dar este nevoie de mai multă cercetare pentru a stabili utilitatea lor pentru diagnostic.[155] Concentrările de feniletilamină în plasma sanguină și urină sunt mai mici la indivizii cu ADHD, iar drogurile cele mai prescrise în mod obișnuit pentru ADHD, amfetamina și metilfenidatul, cresc biosinteza de fenitelamină la indivizii cu ADHD care reacționează la tratament.[87][154][155] Concentărările mai slabe de fenitelamină urinară sunt de asemenea asociate cu simptome de neatenție la indivizii cu ADHD.[155] Electroencefalografia (EEG) nu este suficient de precisă pentru a se pune diagnosticul.[156]

Management[modificare | modificare sursă]

Management ADHD-ului implică consiliere sau medicație sau ambele. În timp ce tratamentul poate aduce rezultate pozitive, nu elimină în întregime efectele negative.[157] Medicația utilizată include stimulanți, atomoxetină, agoniștii receptorului adrenergic alfa-2 și uneori antidepresivele.[57][128] În privința celor care au probleme în a se concentra pe recompense pe termen lung, o cantitate mare de reîntărire pozitivă dezvoltă eficiența îndeplinirii sarcinilor.[135] Stimulanții pentru ADHD dezvoltă de asemenea persistența și eficiența în îndeplinirea sarcinilor la copiii cu ADHD.[120][135]

Terapii comportamentale[modificare | modificare sursă]

Există semne bune favorabile terapiilor comportamentale în caz de ADHD și acestea sunt recomandate ca tratament de primă linie pentru cei care au simptome moderate sau sunt de vârstă preșcolară.[158][159] Terapiile psihologice utilizate sunt: inițierea psihoeducațională, terapia comportamentală, terapia cognitiv comportamentală (TCC), terapia interpersonală, terapia personală, intervențiile ce au la bază școala, antrenamentul abilităților sociale, intervenția comportamentală între egali, antrenamentul în organizație,[160] antrenamentul managementului parental,[31] și neurofeedbackul.[161] Antrenamentul parental poate ameliora un număr probleme comportamentale inclusiv comportamente sfidătoare și împotriva regulilor.[162] Nu este clar dacă neurofeedbackul este util.[163]

Există puține cercetări de mare calitate a eficienței terapiei de familie pentru ADHD, dar semnele care există arată că este similară grijii comunității și mai bună decât un placebo.[164] Grupurile de susținere pentru ADHD pot furniza informații și pot ajuta familiile care se confruntă cu ADHD.[165]

Antrenarea abilităților sociale, schimbarea comportamentală și medicația pot avea anumite efecte benefice limitate. Cel mai important factor în reducerea problemelor psihologice târzii, precum depresia majoră, criminalitatea, eșecul școlar și tulburările de abuz de substanțe este formarea de prietenii cu oameni care nu sunt implicați în activități delicvente.[166]

Exercițiile fizice făcute regulat, mai ales exercițiul aerob, este un eficace tratament add-on pentru ADHD la copii și adulți, mai ales când este combinat cu medicație stimulantă, deși cea mai bună intensitate și tip de exercițiu aerob necesar pentru astfel de simptome nu sunt cunoscute în prezent.[167][168][169] Mai ales, printre efectele pe termen lung ale exercițiului aerob la indivizii cu ADHD sunt mai bune abilități comportamentale și de mișcare, funcțiile executive dezvoltate (inclusive atenție, controlul inhibitor și planificarea, printre alte domenii cognitive),o viteză mai rapidă de procesare a informației și memorie mai bună.[167][168][169] Ratele părinte-profesor ale efectelor comportamentale și socio-emoționale ale exercițiilor aerobe regulate sunt: activități generale mai bune, simptome ADHD reduse, stimă de sine mai mare, niveluri reduse de anxietate și depresie, mai puține boli somatice, comportament academic și de clasă mai bun și comportament social mai dezvoltat.[167] Facerea de exerciții în timpul consumului de medicație stimulatoare sporește efectul medicației stimulatoare asupra funcției executive.[167] Se crede că aceste efecte pe termen scurt ale exercițiilor sunt înlesnite de o abundență crescută a noradrenalinei și dopaminei sinaptice în creier.[167]

Medicație[modificare | modificare sursă]

Medicamentele stimulante sunt tratament farmaceutic la alegere.[35][170] Au cel puțin un efect asupra simptomelor, pe termen scut, la aproximativ 80% din oameni[39][34][170] Metilfenidatul pare să amelioreze simtpomele după cum mărturisesc profesorii și părinții.[34][39][171] Stimulanții pot de asemenea reduce riscul de leziuni neintenționate la copiii cu ADHD.[172]

Există un număr de medicamente non-stimulante, precum atomoxetina, bupopriona, guanfacina și clonidina, care pot fi utilizate ca alternative, sau adăugate la terapia stimulantă.[35][173] Nu există studii bune care să compare diferitele tipuri de medicamente; în orice caz, par să fie mai mult sau mai puțin egale în privința efectelor adverse.[174] Stimulanții par să dezvolte performanța academică, pe când atomexetina nu.[175] Atomoxetina, din cauza lipsei înclinației spre creare de dependență, poate fi preferabilă pentru cei care au risc de uz de stimulanți în mod recreațional sau compulsiv.[21] Evidența este slabă în privința efectelor medicației asupra comportamentelor sociale.[174] La momentul iunie 2015, efectele pe termen lung ale medicației pentru ADHD nu erau pe deplin evaluate.[176][177] Studiile de imagistică prin rezonanță magnetică sugerează că tratamentul pe termen lung cu amfetamină și metilfenidat diminuează anomaliile din structura și funcția creierului găsite la subiecții cu ADHD.[178][179][180] O analiză din 2018 a găsit cel mai mare beneficiu pe termen scurt în utilizarea metilfenidatului de către copii și a amfetaminei de către adulți.[181]

Instrucțiunile cu privire la utilizarea medicației variază în funție de țară. National Institute for Health and Care Excellence din Regatul Unit recomandă utilizarea pentru copii doar în cazuri severe, deși pentru adulți medicația este un tratament de primă linie. În orice caz, cele mai multe instrucțiuni americane recomandă medicamentele pentru aproape toate grupele de vârstă.[27] Medicamentele nu sunt recomandate pentru copiii preșcolari.[31][182] Subdozajul de stimulanți poate avea loc și poate cauza lipsa reacției și eficienței.[183] Acest lucru este obișnuit mai ales la adolescenți și adulți în situația în care doza aprobată este cea pentru preșcolari.[184][185][186]

În România, medicația utilizată include două molecule: atomoxetina (sub formă de capsule și soluție orală) și metilfenidat. Utilizarea altor medicamente în tratamentul ADHD se realizează off-label.[36]

În timp ce stimulanții și atomoxetina sunt de obicei sigure, există efecte adverse și contraindicații în legătură cu utilizarea acestora.[35] Există o evidență de slabă calitate a asocierii dintre metilfenidat și efecte adverse serioase și mai puțin serioase ale utilizării acestora de către copii și adolescenți.[29] Monitorizarea atentă a copiilor care iau această medicație este recomandată.[29] Supradoza de stimulanți pentru ADHD este asociată în mod obișnuit cu simptome ca psihoza cauzată de stimulanți și mania.[187] Deși sunt foarte rare, aceste evenimente par să aibă loc în urma dozelor terapeutice la aproximativ 0.1% din indivizi în timpul primelor câteva săptămâni după începutul terapiei cu amfetamină.[187][188][189] S-a constat că administrarea unei medicații antipsihotice rezolvă eficient simptomele psihozei acute cauzată de amfetamină.[187] Monitorizarea regulată este recomandată pentru cei cu tratament pe termen lung.[190] Terapia stimulantă trebuie oprită periodic pentru a se evalua nevoia de medicație, a se reducere posibila întârziere a creșterii și a se reduce toleranța.[191][192] Întebuințarea greșită pe termen lung a medicației stimulante la doze peste limita terapeutică pentru tratarea ADHD este asociată cu dependența.[193][194] ADHD-ul netratat, în orice caz, este de asemenea asociat cu riscul crescut de tulburări de utilizare a substanțelor și tulburări de conduită.[193] Utilizarea de stimulanți pare fie să reducă riscul, fie să nu aibă efect asupra lui.[21][176][193] Este neclar dacă aceste medicamente sunt sigure în timpul sarcinii.[195] Antipsihoticele pot fi de asemenea utilizate pentru tratarea agresivității în cazurile de ADHD.[196]

Dietă[modificare | modificare sursă]

Schimbările în regimul alimentar pot fi benefice pentru o mică proporție din copiii cu ADHD.[197] O meta-analiză din 2013 a găsit că mai puțin de o treime din copiii cu ADHD prezintă o anumită ameliorare a simptomelor în urma adăugării de acizi grași sau diminuării de consum de mâncare artificială cu coloranți.[108] Aceste beneficii se pot fi limitate la copiii cu sensibilități alimentare sau cei care sunt tratatați simultan cu medicamente pentru ADHD.[108] Această analiză de asemenea a constatat că evidența nu susține eliminarea altor alimente din dietă pentru tratarea ADHD.[108] O analiză din 2014 a găsit că dieta de eliminare duce la mici beneficii per ansamblu.[111] O analiză din 2015 a susținut că utilizarea dietei fără gluten ca tratament standard pentru ADHD nu este recomandată.[77] O analiză din 2017 a arătat că dieta de eliminare a câtorva alimente îi poate ajuta pe copiii prea mici pentru medicație sau care nu reacționează la medicație, pe când adaosul de acizi grași liberi sau diminuarea consumului de mâncare artificială cu coloranți nu sunt recomandate ca tratament standard pentru ADHD.[198] Deficiențele cronice de fier, magneziu și iod pot avea impact negativ aspra simptomelor de ADHD.[199] Există o mică cantitate de evidență că nivelurile mai mici de zinc pot fi asociate cu ADHD.[200] În absența unei deficiențe demonstrate de zinc (care este rară în afara țărilor în curs de dezvoltare), adaosul de zinc nu este recomandat ca tratament pentru ADHD.[201] Oricum, adaosul de zinc poate reduce minimumul de doză eficace de amfetamină atunci când este utilizat alături de amfetamină pentru tratarea ADHD.[202] Există evidență a unui beneficiu modest al suplimentelor de acizi grași omega 3, dar nu se recomandă în locul medicației tradiționale.[203][204]

Prognoză[modificare | modificare sursă]

ADHD persistă la maturitate la în jur de 30–50% din cazuri.[22] Cei afectați sunt înclinați să dezvolte metode de a face față situației pe măsură ce se maturizează, echilibrând așadar până la un anumite punct simptomele lor precedente.[25] Copiii cu ADHD au un mai mare risc de răni neintenționate.[172] Efectele medicației asupra deficiențelor funcționale și a calității vieții (e.g. risc redus de accidente) au fost descoperite de-a lungul diferitor domenii. Dar tulburările de învățare și deficiențele funcției executive nu par să reacționeze la medicația pentru ADHD.[205]

Epidemiologie[modificare | modificare sursă]

Se estimează că ADHD afectează 6-7% din persoanele în vârstă de 18 ani și mai mici dacă sunt diagnosticați potrivit criteriilor DSM-IV.[14] Când sunt diagnosticați potrivit criteriilor ICD-10, procentul lor este estimat a fi de 1–2%.[15] Copiii din America de Nord se pare că au o rată mai mare de ADHD decât copiii din Africa și Orientul Mijlociu; se crede că acest fapt se datorează diferențelor între metodele de diagnostic mai degrabă decât diferenței de frecvență.[206] Dacă sunt folosite aceleași metode de diagnostic, ratele ar fi aproximativ aceleași în diferite țări.[17] Tulburarea este diagnosticată de aproximativ trei ori mai des la băieți decât la fete.[19][20] Această diferență între sexe poate oglindi fie o diferență de predispoziție, fie faptul că femeile cu ADHD sunt mai puțin diagnosticate decât bărbații.[207]

Ratele de diagnostic și tratament au crescut atât în Regatul Unit cât și în Statele Unite începând cu anii 1970.[208] Până în 1970, copiii erau diagnosticați rar cu ADHD pe când ratele din anii 1970 erau de aproximativ 1%.[209] Se crede că așa a fost în primul rând din cauza schimbărilor modului în care condiția este diagnosticată[208] și a cât de gata sunt oamenii în a voi să se trateze cu medicație mai degrabă decât din cauza unei schimbări reale în privința procentului de populație care are această condiție.[15] Se crede că schimbările în criteriile de diagnostic din 2013 odată cu lansarea DSM-5 va crește procentul persoanelor diagnosticate cu ADHD, în special printre adulți.[210]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Cronologia criteriilor de diagnostic, răspânidrii și tratamentului ADHD-ului

Hiperactivitatea este demult parte a condiției umane. Sir Alexander Crichton descrie „agitația mentală” în cartea sa An inquiry into the nature and origin of mental derangement scrisă în 1798.[211][212][necesită pagina] Acesta a făcut constatări despre copiii care dau semne că sunt neatenți sau se agită. Prima descriere clară a ADHD-ului este atribuită lui George Still și a apărut în 1902 în timpul unei serii de cuvântări de la Colegiul Regal de Fizicieni din Londra.[213][208] El a menționat că atât natura cât și alimentația pot influența această tulburare.[214]

Tredgold a propus o asociere între vătămările creierului și problemele comportamentale și de învățare, asociere ce a putut fi confirmată de epidemia letargică de encefalită (1917-1928).[214][215][216]

Terminologia utilizată pentru a descrie condiția s-a schimbat de-a lungul timpului și s-a manifestat în felul următor: în DSM-I (1952) „disfuncție minimală a creierului”, în DSM-II (1968) „reacție hiperkinetică a copilăriei” și în DSM-III (1980) „tulburare de deficit de atenție (ADD) cu sau fără hiperactivitate”.[208] În 1987, acesta fost schimbat în ADHD în DSM-III-R, iar în 1994, DSM-IV a împărțit diagnosticul în trei subtipuri, ADHD tipul neatent, ADHD tipul hiperactiv-impulsiv și ADHD tipul combinat. [217] Acești termini au fost preluați de DSM-5 în 2013.[4] Alți termeni folosiți în trecut au fost „avarie minimală a creierului” utilizat în anii 1930.[218]

În 1934, Benzedrina a devenit prima medicație cu amfetamină aprobată pentru utilizare în Statele Unite.[219] Metilfenidatul a fost introdus în anii 1950, iar dextroamfetamina enantiomer – în anii 1970.[208] Utilizarea de stimulanți pentru tratarea ADHD-ului a fost descrisă pentru prima dată în 1937.[220] Charles Bradley a dat copiilor cu tulburări comportamentale benzedrină și a observat că aceasta a dezvoltat performanța academică și comportamentul.[221][222]

Până în anii 1990, multe studii „au sugerat că rețeaua prefrontală-striatală ca fiind mai mică la copiii cu ADHD”.[223] În aceeași perioadă, o componentă genetică a fost identificată, iar ADHD a fost recunoscută ca fiind o tulburare persistentă, pe termen lung, care durează din copilărie până în timpul maturității.[224] ADHD a fost împărțit în trei subtipuri ca urmare a unor cercetări ale lui Lahey și ale colegilor săi.[4][225]

Controverse[modificare | modificare sursă]

Într-un volum numit „ADHD nu există”[226] tipărit la editura HarperCollins citat de versiunea electronica a The Times[227], neurologul american Richard Saul susține că ADHD nu este de natură neurologică fiind în fapt o suma de simptome dar nu o boală.

În același sens, încă din anul 2011, Dr. Russell A. Barkley, profesor de psihiatrie la Medical University of South Carolina, a afirmat că ADHD constă în tulburare de comportament și impulsivitate etichetate în mod curent ca boala ADHD, deși, în fapt, această simptomatologie trebuie analizată printr-o anamneză completă a pacientului și o buna cunoaștere a antecedentelor familiale și a istoricului pacientului, neexistând teste de natură medicală sau neurologică care ar putea indica prezența ADHD.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Inattentiveness in attention-deficit/hyperactivity disorder”. Neuroscience Bulletin. 29 (1): 103–10. februarie 2013. doi:10.1007/s12264-012-1295-6. PMC 4440572Accesibil gratuit. PMID 23299717.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  2. ^ a b Encyclopedia of Cross-Cultural School Psychology. Springer Science & Business Media. . p. 133. ISBN 9780387717982.  Parametru necunoscut |veditors= ignorat (ajutor)
  3. ^ a b c „Attention Deficit Hyperactivity Disorder”. National Institute of Mental Health. martie 2016. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u American Psychiatric Association (). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (ed. 5th). Arlington: American Psychiatric Publishing. pp. 59–65. ISBN 978-0-89042-555-8. 
  5. ^ „Practitioner Review: Emotional dysregulation in attention-deficit/hyperactivity disorder - implications for clinical recognition and intervention”. Journal of Child Psychology and Psychiatry, and Allied Disciplines. 60 (2): 133–150. februarie 2019. doi:10.1111/jcpp.12899. PMID 29624671.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  6. ^ „Response Inhibition, Response Execution, and Emotion Regulation among Children with Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder”. Journal of Abnormal Child Psychology. 47 (4): 589–603. aprilie 2019. doi:10.1007/s10802-018-0466-y. PMC 6377355Accesibil gratuit Verificați valoarea |pmc= (ajutor). PMID 30112596.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  7. ^ „Pharmacotherapy of emotional dysregulation in adults with ADHD: A systematic review and meta-analysis”. Neuroscience and Biobehavioral Reviews. 84: 359–367. ianuarie 2018. doi:10.1016/j.neubiorev.2017.08.010. PMID 28837827.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  8. ^ a b c d e f „Symptoms and Diagnosis”. Attention-Deficit / Hyperactivity Disorder (ADHD). Division of Human Development, National Center on Birth Defects and Developmental Disabilities, Centers for Disease Control and Prevention. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  9. ^ a b c Dulcan, Mina K.; Lake, MaryBeth (). „Axis I Disorders Usually First Diagnosed in Infancy, Childhood or Adolescence: Attention-Deficit and Disruptive Behavior Disorders”. Concise Guide to Child and Adolescent Psychiatry (ed. 4th illustrated). American Psychiatric Publishing. pp. 34. ISBN 978-1-58562-416-4 – via Google Books.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)
  10. ^ „Long-Term Outcomes of Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder and Conduct Disorder: A Systematic Review and Meta-Analysis”. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry. 55 (10): 841–50. octombrie 2016. doi:10.1016/j.jaac.2016.06.016. PMID 27663939.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  11. ^ „Updated European Consensus Statement on diagnosis and treatment of adult ADHD”. European Psychiatry. 56: 14–34. februarie 2019. doi:10.1016/j.eurpsy.2018.11.001. PMID 30453134.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  12. ^ a b c „[The school child with ADHD]” [Copilul școlar cu ADHD]. Therapeutische Umschau. Revue Therapeutique (în germană). 69 (8): 467–73. august 2012. doi:10.1024/0040-5930/a000316. PMID 22851461.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  13. ^ a b c d e NIMH (). „Attention Deficit Hyperactivity Disorder (Easy-to-Read)”. National Institute of Mental Health. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  14. ^ a b „The prevalence of DSM-IV attention-deficit/hyperactivity disorder: a meta-analytic review”. Neurotherapeutics. 9 (3): 490–9. iulie 2012. doi:10.1007/s13311-012-0135-8. PMC 3441936Accesibil gratuit. PMID 22976615.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  15. ^ a b c Cowen, Philip; Harrison, Paul; Burns, Tom (). „Drugs and other physical treatments”. Shorter Oxford Textbook of Psychiatry (ed. 6th). Oxford University Press. pp. 546. ISBN 978-0-19-960561-3 – via Google Books.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)
  16. ^ GBD 2015 Disease and Injury Incidence and Prevalence Collaborators (octombrie 2016). „Global, regional, and national incidence, prevalence, and years lived with disability for 310 diseases and injuries, 1990–2015: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2015”. Lancet. 388 (10053): 1545–1602. doi:10.1016/S0140-6736(16)31678-6. PMC 5055577Accesibil gratuit. PMID 27733282. 
  17. ^ a b „Ch. 25: Epidemiology of Attention Deficit Hyperactivity Disorder”. Textbook of Psychiatric Epidemiology (ed. 3rd). John Wiley & Sons. . p. 450. ISBN 9780470977408.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |veditors= ignorat (ajutor)
  18. ^ Crawford, Nicole (februarie 2003). „ADHD: a women's issue”. Monitor on Psychology. 34 (2): 28. Arhivat din originalul de la .  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)
  19. ^ a b „[Structural and functional neuroanatomy of attention-deficit hyperactivity disorder (ADHD)]” [Neuroanatomia structural și funcțională a tulburării hyperactive cu deficit de atenție (ADHD)]. L'Encephale (în franceză). 35 (2): 107–14. aprilie 2009. doi:10.1016/j.encep.2008.01.005. PMID 19393378.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  20. ^ a b c d „Beyond polemics: science and ethics of ADHD”. Nature Reviews. Neuroscience. 9 (12): 957–64. decembrie 2008. doi:10.1038/nrn2514. PMID 19020513.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  21. ^ a b c d e f g h i j k l m n o „European consensus statement on diagnosis and treatment of adult ADHD: The European Network Adult ADHD”. BMC Psychiatry. 10: 67. septembrie 2010. doi:10.1186/1471-244X-10-67. PMC 2942810Accesibil gratuit. PMID 20815868.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  22. ^ a b „[Neuropsychological impairments in adult attention deficit hyperactivity disorder: a literature review]” [Probleme neuropsihologice în tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție: o revizuire a literaturii]. Psychiatria Hungarica (în maghiară). 23 (5): 324–35. . PMID 19129549.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  23. ^ „Underdiagnosis of attention-deficit/hyperactivity disorder in adult patients: a review of the literature”. The Primary Care Companion for CNS Disorders. 16 (3). . doi:10.4088/PCC.13r01600. PMC 4195639Accesibil gratuit. PMID 25317367. Rapoartele indică că ADHD afectează 2.5%–5% din adulți în populația generală,5–8 în comparație cu 5%–7% din copii.9,10 ... În orice caz, mai puțin de 20% din adulții cu ADHD sunt în present diagnosticați și/sau tratați de psihiatri.7,15,16  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  24. ^ National Collaborating Centre for Mental Health (UK) (). Attention deficit hyperactivity disorder : diagnosis and management of ADHD in children, young people, and adults. National Collaborating Centre for Mental Health (Great Britain), National Institute for Health and Clinical Excellence (Great Britain), British Psychological Society., Royal College of Psychiatrists. Leicester: British Psychological Society. p. 17. ISBN 9781854334718. OCLC 244314955. PMID 22420012. 
  25. ^ a b c d e „Adult ADHD: Diagnosis, Differential Diagnosis, and Medication Management”. Psychiatry. 3 (8): 25–30. august 2006. PMC 2957278Accesibil gratuit. PMID 20963192. likelihood that the adult with ADHD has developed coping mechanisms to compensate for his or her impairment  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  26. ^ a b National Collaborating Centre for Mental Health (). „Pharmacological Treatment”. Attention Deficit Hyperactivity Disorder: Diagnosis and Management of ADHD in Children, Young People and Adults. NICE Clinical Guidelines. 72. Leicester: British Psychological Society. pp. 303–307. ISBN 978-1-85433-471-8. Arhivat din originalul de la – via NCBI Bookshelf. 
  27. ^ a b „Canadian ADHD Practice Guidelines” (PDF). Canadian ADHD Alliance. Accesat în . 
  28. ^ a b „Attention-Deficit / Hyperactivity Disorder (ADHD): Recommendations”. Centers for Disease Control and Prevention. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  29. ^ a b c Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite StorebøPedersen2018
  30. ^ „NIMH » The Multimodal Treatment of Attention Deficit Hyperactivity Disorder Study (MTA):Questions and Answers”. NIMH » Home. Accesat în . Why were the MTA medication treatments more effective than community treatments that also usually included medication? Answer: There were substantial differences in quality and intensity between the study-provided medication treatments and those provided in the community care group. 
  31. ^ a b c d e f National Collaborating Centre for Mental Health (). Attention Deficit Hyperactivity Disorder: Diagnosis and Management of ADHD in Children, Young People and Adults. NICE Clinical Guidelines. 72. Leicester: British Psychological Society. ISBN 978-1-85433-471-8. Arhivat din originalul de la – via NCBI Bookshelf. 
  32. ^ „Long-term outcomes with medications for attention-deficit hyperactivity disorder: current status of knowledge”. CNS Drugs. 25 (7): 539–54. iulie 2011. doi:10.2165/11589380-000000000-00000. PMID 21699268.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  33. ^ „Effect of treatment modality on long-term outcomes in attention-deficit/hyperactivity disorder: a systematic review”. PLOS ONE. 10 (2): e0116407. februarie 2015. Bibcode:2015PLoSO..1016407A. doi:10.1371/journal.pone.0116407. PMC 4340791Accesibil gratuit. PMID 25714373.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  34. ^ a b c „The long-term outcomes of interventions for the management of attention-deficit hyperactivity disorder in children and adolescents: a systematic review of randomized controlled trials”. Psychology Research and Behavior Management. 6: 87–99. septembrie 2013. doi:10.2147/PRBM.S49114. PMC 3785407Accesibil gratuit. PMID 24082796. Results suggest there is moderate-to-high-level evidence that combined pharmacological and behavioral interventions, and pharmacological interventions alone can be effective in managing the core ADHD symptoms and academic performance at 14 months. However, the effect size may decrease beyond this period. ... Only one paper examining outcomes beyond 36 months met the review criteria. ... There is high level evidence suggesting that pharmacological treatment can have a major beneficial effect on the core symptoms of ADHD (hyperactivity, inattention, and impulsivity) in approximately 80% of cases compared with placebo controls, in the short term.22  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  35. ^ a b c d Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite CNS09
  36. ^ a b ADHD (Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție), dr. Ilinca Niță
  37. ^ „The history of attention deficit hyperactivity disorder”. Attention Deficit and Hyperactivity Disorders. 2 (4): 241–55. decembrie 2010. doi:10.1007/s12402-010-0045-8. PMC 3000907Accesibil gratuit. PMID 21258430.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |doi-access= ignorat (ajutor)
  38. ^ Encyclopedia of Social Problems. SAGE. . p. 63. ISBN 9781412941655. Accesat în .  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  39. ^ a b c „ADHD and the rise in stimulant use among children”. Harvard Review of Psychiatry. 16 (3): 151–66. . doi:10.1080/10673220802167782. PMID 18569037.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  40. ^ „When the child with ADHD grows up” (PDF). Australian Family Physician. 33 (8): 615–8. august 2004. PMID 15373378. Arhivat (PDF) din originalul de la .  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  41. ^ Attention-deficit/hyperactivity disorder (ed. 3rd). American Psychiatric Publishing. . pp. 4–7. ISBN 978-1-58562-131-6.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  42. ^ „Attention deficit/hyperactivity disorder: complexities and controversies”. Current Opinion in Pediatrics. 18 (2): 189–95. aprilie 2006. doi:10.1097/01.mop.0000193302.70882.70. PMID 16601502.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  43. ^ Weiss, Lawrence G. (). WISC-IV clinical use and interpretation scientist-practitioner perspectives (ed. 1st). Amsterdam: Elsevier Academic Press. p. 237. ISBN 978-0-12-564931-5.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)
  44. ^ „ADHD: The Diagnostic Criteria”. PBS. Frontline. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  45. ^ a b „ADHD: Symptoms and Diagnosis”. Centers for Disease Control and Prevention (2017). . 
  46. ^ a b „Diagnosis and management of attention deficit hyperactivity disorder in primary care for school-age children and adolescents”. : 79. Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  47. ^ a b CDC (), Facts About ADHD, Centers for Disease Control and Prevention, arhivat din originalul de la , accesat în  
  48. ^ a b Cognitive behavioral therapy for adult ADHD. Routledge. . pp. 4, 25–26. ISBN 978-0-415-95501-0.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  49. ^ a b National Institute of Mental Health (). „Attention Deficit Hyperactivity Disorder (ADHD)”. National Institutes of Health. Arhivat din originalul de la . 
  50. ^ „A meta-analytic review of gender differences in ADHD”. Journal of Attention Disorders. 5 (3): 143–54. ianuarie 2002. doi:10.1177/108705470200500302. PMID 11911007.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  51. ^ „Social competence and friendship formation in adolescents with attention-deficit/hyperactivity disorder”. Adolescent Medicine. 19 (2): 278–99, x. august 2008. PMID 18822833.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  52. ^ „ADHD Anger Management Directory”. Webmd.com. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  53. ^ „Handwriting performance in children with attention deficit hyperactivity disorder (ADHD)”. Journal of Child Neurology. 23 (4): 399–406. Aprilie 2008. doi:10.1177/0883073807309244. PMID 18401033.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  54. ^ a b c „F90 Hyperkinetic disorders”, International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems 10th Revision, World Health Organisation, , arhivat din originalul de la , accesat în   Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  55. ^ „Language disturbances in ADHD”. Epidemiology and Psychiatric Sciences. 20 (4): 311–5. decembrie 2011. doi:10.1017/S2045796011000527. PMID 22201208.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  56. ^ a b c „ADHD Symptoms”. nhs.uk. . Accesat în . 
  57. ^ a b c „Understanding attention-deficit/hyperactivity disorder from childhood to adulthood”. Postgraduate Medicine. 122 (5): 97–109. Septembrie 2010. doi:10.3810/pgm.2010.09.2206. PMC 3724232Accesibil gratuit. PMID 20861593.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  58. ^ a b Bailey, Eileen. „ADHD and Learning Disabilities: How can you help your child cope with ADHD and subsequent Learning Difficulties? There is a way”. Remedy Health Media, LLC. Arhivat din originalul de la . Accesat în .  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)
  59. ^ a b „Evaluation and diagnosis of attention deficit hyperactivity disorder in children”. Uptodate. Wolters Kluwer Health. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . (Necesită abonament (help)).  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  60. ^ a b National Collaborating Centre for Mental Health (). „Attention Deficit Hyperactivity Disorder”. Attention Deficit Hyperactivity Disorder: Diagnosis and Management of ADHD in Children, Young People and Adults. NICE Clinical Guidelines. 72. Leicester: British Psychological Society. pp. 18–26, 38. ISBN 978-1-85433-471-8. Arhivat din originalul de la – via NCBI Bookshelf. 
  61. ^ „The intersection of attention-deficit/hyperactivity disorder and substance abuse”. Current Opinion in Psychiatry. 24 (4): 280–5. iulie 2011. doi:10.1097/YCO.0b013e328345c956. PMC 3435098Accesibil gratuit. PMID 21483267.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  62. ^ „A framework for the assessment and treatment of sleep problems in children with attention-deficit/hyperactivity disorder”. Pediatric Clinics of North America. 58 (3): 667–83. iunie 2011. doi:10.1016/j.pcl.2011.03.004. PMID 21600348.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  63. ^ „Attention-deficit/hyperactivity disorder and sleep disorders in children”. The Medical Clinics of North America. 94 (3): 615–32. mai 2010. doi:10.1016/j.mcna.2010.03.008. PMID 20451036.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  64. ^ a b c d e f „ADD/ADHD and Impaired Executive Function in Clinical Practice”. Current Psychiatry Reports. 10 (5): 407–11. Octombrie 2008. doi:10.1007/s11920-008-0065-7. PMID 18803914.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  65. ^ „Melatonin treatment for insomnia in pediatric patients with attention-deficit/hyperactivity disorder”. The Annals of Pharmacotherapy. 44 (1): 185–91. ianuarie 2010. doi:10.1345/aph.1M365. PMID 20028959.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  66. ^ „Treatment of aggressive ADHD in children and adolescents: conceptualization and treatment of comorbid behavior disorders”. Postgraduate Medicine. 121 (6): 158–65. noiembrie 2009. doi:10.3810/pgm.2009.11.2084. PMID 19940426.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  67. ^ „Continuity of aggressive antisocial behavior from childhood to adulthood: The question of phenotype definition” (PDF). International Journal of Law and Psychiatry. 32 (4): 224–34. . doi:10.1016/j.ijlp.2009.04.004. PMID 19428109.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  68. ^ "Cool" inferior frontostriatal dysfunction in attention-deficit/hyperactivity disorder versus "hot" ventromedial orbitofrontal-limbic dysfunction in conduct disorder: a review”. Biological Psychiatry. 69 (12): e69–87. Iunie 2011. doi:10.1016/j.biopsych.2010.09.023. PMID 21094938.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  69. ^ „Primary disorder of vigilance: a novel explanation of inattentiveness, daydreaming, boredom, restlessness, and sleepiness”. The Journal of Pediatrics. 116 (5): 720–5. mai 1990. doi:10.1016/s0022-3476(05)82654-x. PMID 2329420.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  70. ^ „Sluggish cognitive tempo (concentration deficit disorder?): current status, future directions, and a plea to change the name” (PDF). Journal of Abnormal Child Psychology. 42 (1): 117–25. ianuarie 2014. doi:10.1007/s10802-013-9824-y. PMID 24234590. Arhivat (PDF) din originalul de la .  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  71. ^ „[Bipolar disorder and attention deficit/hyperactivity disorder in adults: differential diagnosis or comorbidity]”. Revue Medicale Suisse (în franceză). 7 (297): 1219–22. iunie 2011. PMID 21717696.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  72. ^ „[Attention deficit hyperactivity disorder and restless legs syndrome in children]” [Attention deficit hyperactivity disorder and restless legs syndrome in children]. Revista de Neurologia (în spaniolă). 52 Suppl 1: S85–95. Martie 2011. PMID 21365608.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  73. ^ „Advances in pediatric restless legs syndrome: Iron, genetics, diagnosis and treatment”. Sleep Medicine. 11 (7): 643–51. august 2010. doi:10.1016/j.sleep.2009.11.014. PMID 20620105.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  74. ^ „[Restless-legs syndrome]”. Revue Neurologique (în franceză). 164 (8–9): 701–21. . doi:10.1016/j.neurol.2008.06.006. PMID 18656214.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  75. ^ „Prevalence of enuresis and its association with attention-deficit/hyperactivity disorder among U.S. children: results from a nationally representative study”. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry. 48 (1): 35–41. ianuarie 2009. doi:10.1097/CHI.0b013e318190045c. PMC 2794242Accesibil gratuit. PMID 19096296.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  76. ^ „Adult ADHD and Comorbid Somatic Disease: A Systematic Literature Review”. Journal of Attention Disorders (Systematic Review). 22 (3): 203–228. februarie 2018. doi:10.1177/1087054716669589. PMC 5987989Accesibil gratuit. PMID 27664125. Arhivat din originalul de la .  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)open access publication - free to read
  77. ^ a b c „Association of ADHD and Celiac Disease: What Is the Evidence? A Systematic Review of the Literature”. Journal of Attention Disorders (Review): 108705471561149. ianuarie 2016. doi:10.1177/1087054715611493. PMID 26825336. Up till now, there is no conclusive evidence for a relationship between ADHD and CD. Therefore, it is not advised to perform routine screening of CD when assessing ADHD (and vice versa) or to implement GFD as a standard treatment in ADHD. Nevertheless, the possibility of untreated CD predisposing to ADHD-like behavior should be kept in mind. ... It is possible that in untreated patients with CD, neurologic symptoms such as chronic fatigue, inattention, pain, and headache could predispose patients to ADHD-like behavior (mainly symptoms of inattentive type), which may be alleviated after GFD treatment. (CD: celiac disease; GFD: gluten-free diet)  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  78. ^ a b c Millichap, J. Gordon (). „Chapter 2: Causative Factors”. Attention Deficit Hyperactivity Disorder Handbook: A Physician's Guide to ADHD (ed. 2nd). New York, NY: Springer Science. p. 26. doi:10.1007/978-104419-1397-5. ISBN 978-1-4419-1396-8. LCCN 2009938108.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |doi-broken-date= ignorat (ajutor)
  79. ^ a b „What have we learnt about the causes of ADHD?”. Journal of Child Psychology and Psychiatry, and Allied Disciplines. 54 (1): 3–16. ianuarie 2013. doi:10.1111/j.1469-7610.2012.02611.x. PMC 3572580Accesibil gratuit. PMID 22963644.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  80. ^ Scerif, Gaia; Baker, Kate (). „Annual Research Review: Rare genotypes and childhood psychopathology - uncovering diverse developmental mechanisms of ADHD risk”. Journal of Child Psychology and Psychiatry (în engleză). 56 (3): 251–273. doi:10.1111/jcpp.12374. 
  81. ^ „Meta-analysis of genome-wide association studies of attention-deficit/hyperactivity disorder”. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry. 49 (9): 884–97. septembrie 2010. doi:10.1016/j.jaac.2010.06.008. PMC 2928252Accesibil gratuit. PMID 20732625.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  82. ^ „Rethinking environmental contributions to child and adolescent psychopathology: a meta-analysis of shared environmental influences”. Psychological Bulletin. 135 (4): 608–37. iulie 2009. doi:10.1037/a0015702. PMID 19586164.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  83. ^ Abnormal Psychology (ed. Sixth). . p. 267. ISBN 978-0-07-803538-8.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  84. ^ „The genetics of attention deficit/hyperactivity disorder in adults, a review”. Molecular Psychiatry. 17 (10): 960–87. octombrie 2012. doi:10.1038/mp.2011.138. PMC 3449233Accesibil gratuit. PMID 22105624.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  85. ^ a b „Candidate gene studies of ADHD: a meta-analytic review”. Human Genetics. 126 (1): 51–90. Iulie 2009. doi:10.1007/s00439-009-0694-x. PMID 19506906.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  86. ^ a b c „Candidate genes and neuropsychological phenotypes in children with ADHD: review of association studies”. Journal of Psychiatry & Neuroscience. 34 (2): 88–101. martie 2009. PMC 2647566Accesibil gratuit. PMID 19270759.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  87. ^ a b „The potential of trace amines and their receptors for treating neurological and psychiatric diseases”. Reviews on Recent Clinical Trials. 2 (1): 3–19. Ianuarie 2007. CiteSeerX 10.1.1.329.563Accesibil gratuit. doi:10.2174/157488707779318107. PMID 18473983. Although there is little direct evidence, changes in trace amines, in particular PE, have been identified as a possible factor for the onset of attention deficit/hyperactivity disorder (ADHD). … Further, amphetamines, which have clinical utility in ADHD, are good ligands at trace amine receptors. Of possible relevance in this aspect is modafanil, which has shown beneficial effects in ADHD patients and has been reported to enhance the activity of PE at TAAR1. Conversely, methylphenidate, …showed poor efficacy at the TAAR1 receptor. In this respect it is worth noting that the enhancement of functioning at TAAR1 seen with modafanil was not a result of a direct interaction with TAAR1.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  88. ^ „Trace amine-associated receptors as emerging therapeutic targets”. Molecular Pharmacology. 76 (2): 229–35. august 2009. doi:10.1124/mol.109.055970. PMC 2713119Accesibil gratuit. PMID 19389919.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  89. ^ „Toward a better understanding of ADHD: LPHN3 gene variants and the susceptibility to develop ADHD”. Attention Deficit and Hyperactivity Disorders. 2 (3): 139–47. noiembrie 2010. doi:10.1007/s12402-010-0030-2. PMC 3280610Accesibil gratuit. PMID 21432600.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  90. ^ „ADHD and the DRD4 exon III 7-repeat polymorphism: an international meta-analysis”. Social Cognitive and Affective Neuroscience. 5 (2–3): 188–93. Iunie 2010. doi:10.1093/scan/nsp049. PMC 2894686Accesibil gratuit. PMID 20019071.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  91. ^ a b c „Annual Research Review: Prenatal stress and the origins of psychopathology: an evolutionary perspective”. Journal of Child Psychology and Psychiatry, and Allied Disciplines. 52 (4): 356–67. aprilie 2011. doi:10.1111/j.1469-7610.2011.02371.x. PMID 21250994.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  92. ^ a b c „The evolution of hyperactivity, impulsivity and cognitive diversity”. Journal of the Royal Society, Interface. 3 (8): 399–413. iunie 2006. doi:10.1098/rsif.2005.0102. PMC 1578754Accesibil gratuit. PMID 16849269.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  93. ^ a b „[Attention deficit disorder and hyperactivity: a pattern of evolution?]” [Attention deficit disorder and hyperactivity: a pattern of evolution?]. Revista de Neurologia (în spaniolă). 50 Suppl 3: S143–7. martie 2010. PMID 20200842.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  94. ^ Adriani, Walter; Zoratto, Francesca; Laviola, Giovanni (). „Brain Processes in Discounting: Consequences of Adolescent Methylphenidate Exposure”. În Stanford, Clare; Tannock, Rosemary. Behavioral neuroscience of attention deficit hyperactivity disorder and its treatment. Current Topics in Behavioral Neurosciences. Volume 9. New York: Springer. pp. 132–134. ISBN 978-3-642-24611-1.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)
  95. ^ „Down syndrome and attention-deficit/hyperactivity disorder (ADHD)”. Journal of Child Neurology. 26 (10): 1290–5. octombrie 2011. doi:10.1177/0883073811405201. PMID 21628698. Arhivat din original la .  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  96. ^ CDC (), Attention-Deficit / Hyperactivity Disorder (ADHD), Centers for Disease Control and Prevention, arhivat din originalul de la , accesat în  
  97. ^ „[How does maternal alcohol consumption during pregnancy affect the development of attention deficit/hyperactivity syndrome in the child]”. Fortschritte der Neurologie-Psychiatrie (Review) (în germană). 79 (9): 500–6. septembrie 2011. doi:10.1055/s-0031-1273360. PMID 21739408.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  98. ^ „Lead and PCBs as risk factors for attention deficit/hyperactivity disorder”. Environmental Health Perspectives (Review. Research Support, N.I.H., Extramural. Research Support, U.S. Gov't, Non-P.H.S.). 118 (12): 1654–67. decembrie 2010. doi:10.1289/ehp.0901852. PMC 3002184Accesibil gratuit. PMID 20829149.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  99. ^ „Does perinatal exposure to endocrine disruptors induce autism spectrum and attention deficit hyperactivity disorders? Review”. Acta Paediatrica (Review. Research Support, Non-U.S. Gov't). 101 (8): 811–8. august 2012. doi:10.1111/j.1651-2227.2012.02693.x. PMID 22458970.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  100. ^ „Smoking during pregnancy: lessons learned from epidemiological studies and experimental studies using animal models”. Critical Reviews in Toxicology (Review). 42 (4): 279–303. aprilie 2012. doi:10.3109/10408444.2012.658506. PMID 22394313.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  101. ^ „What causes attention deficit hyperactivity disorder?”. Archives of Disease in Childhood (Review. Research Support, Non-U.S. Gov't). 97 (3): 260–5. martie 2012. doi:10.1136/archdischild-2011-300482. PMC 3927422Accesibil gratuit. PMID 21903599.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  102. ^ „Etiologic classification of attention-deficit/hyperactivity disorder”. Pediatrics (Review). 121 (2): e358–65. februarie 2008. doi:10.1542/peds.2007-1332. PMID 18245408.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  103. ^ „Prenatal Exposure to Acetaminophen and Risk of ADHD”. Pediatrics. 140 (5): e20163840. noiembrie 2017. doi:10.1542/peds.2016-3840. PMC 5654387Accesibil gratuit. PMID 29084830.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |hdl= ignorat (ajutor)
  104. ^ „An Association Between Prenatal Acetaminophen Use and ADHD: The Benefits of Large Data Sets”. Pediatrics. 140 (5): e20172703. noiembrie 2017. doi:10.1542/peds.2017-2703. PMID 29084834.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  105. ^ „ADHD: an integration with pediatric traumatic brain injury”. Expert Review of Neurotherapeutics (Review). 12 (4): 475–83. aprilie 2012. doi:10.1586/ern.12.15. PMID 22449218.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  106. ^ a b c Medicating Children: ADHD and Pediatric Mental Health (ed. illustrated). Harvard University Press. . pp. 4–24. ISBN 978-0-674-03163-0.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  107. ^ a b „The diet factor in attention-deficit/hyperactivity disorder”. Pediatrics. 129 (2): 330–7. februarie 2012. doi:10.1542/peds.2011-2199. PMID 22232312. Arhivat din originalul de la .  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  108. ^ a b c d „Nonpharmacological interventions for ADHD: systematic review and meta-analyses of randomized controlled trials of dietary and psychological treatments”. The American Journal of Psychiatry. 170 (3): 275–89. Martie 2013. doi:10.1176/appi.ajp.2012.12070991. PMID 23360949. Free fatty acid supplementation and artificial food color exclusions appear to have beneficial effects on ADHD symptoms, although the effect of the former are small and those of the latter may be limited to ADHD patients with food sensitivities...  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  109. ^ Tomaska, Luba D.; Brooke-Taylor, S. (). „Food Additives – General”. În Motarjemi, Yasmine; Moy, Gerald G.; Todd, Ewen C.D. Encyclopedia of Food Safety. 3 (ed. 1st). Amsterdam: Elsevier/Academic Press. pp. 449–54. ISBN 978-0-12-378613-5. OCLC 865335120.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)
  110. ^ FDA (martie 2011), Background Document for the Food Advisory Committee: Certified Color Additives in Food and Possible Association with Attention Deficit Hyperactivity Disorder in Children (PDF), U.S. Food and Drug Administration, arhivat (PDF) din originalul de la  
  111. ^ a b „Restriction and elimination diets in ADHD treatment”. Child and Adolescent Psychiatric Clinics of North America (Review). 23 (4): 937–53. Octombrie 2014. doi:10.1016/j.chc.2014.05.010. PMC 4322780Accesibil gratuit. PMID 25220094. an elimination diet produces a small aggregate effect but may have greater benefit among some children. Very few studies enable proper evaluation of the likelihood of response in children with ADHD who are not already preselected based on prior diet response.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  112. ^ „Relative age and ADHD symptoms, diagnosis and medication: a systematic review”. European Child & Adolescent Psychiatry. octombrie 2018. doi:10.1007/s00787-018-1229-6. PMID 30293121.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  113. ^ Disorders of Childhood: Development and Psychopathology. Cengage Learning. . pp. 151. ISBN 978-1-285-09606-3.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  114. ^ a b „[110] Stimulants for ADHD in children: Revisited | Therapeutics Initiative”. . Accesat în . 
  115. ^ Stockman, James A. (). Year Book of Pediatrics 2014 E-Book (în engleză). Elsevier Health Sciences. p. 163. ISBN 9780323265270.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)
  116. ^ „Mental health of children and adolescents” (PDF). . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  117. ^ „Facts, values, and attention-deficit hyperactivity disorder (ADHD): an update on the controversies”. Child and Adolescent Psychiatry and Mental Health. 3 (1): 1. ianuarie 2009. doi:10.1186/1753-2000-3-1. PMC 2637252Accesibil gratuit. PMID 19152690.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  118. ^ Szasz, Thomas (). „Psychiatric Medicine: Disorder”. Pharmacracy: medicine and politics in America. Westport, CT: Praeger. pp. 101. ISBN 978-0-275-97196-0 – via Google Books. Mental diseases are invented and then given a name, for example attention deficit hyperactivity disorder (ADHD).  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)
  119. ^ a b c d e „New perspectives on catecholaminergic regulation of executive circuits: evidence for independent modulation of prefrontal functions by midbrain dopaminergic and noradrenergic neurons”. Frontiers in Neural Circuits. 8: 53. mai 2014. doi:10.3389/fncir.2014.00053. PMC 4033238Accesibil gratuit. PMID 24904299.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  120. ^ a b c d e f g h i j k „Chapters 10 and 13”. Molecular Neuropharmacology: A Foundation for Clinical Neuroscience (ed. 2nd). New York: McGraw-Hill Medical. . pp. 266, 315, 318–323. ISBN 978-0-07-148127-4. Early results with structural MRI show thinning of the cerebral cortex in ADHD subjects compared with age-matched controls in prefrontal cortex and posterior parietal cortex, areas involved in working memory and attention.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |veditors= ignorat (ajutor)
  121. ^ a b c d e f g h „Chapter 6: Widely Projecting Systems: Monoamines, Acetylcholine, and Orexin”. Molecular Neuropharmacology: A Foundation for Clinical Neuroscience (ed. 2nd). New York: McGraw-Hill Medical. . pp. 148, 154–157. ISBN 978-0-07-148127-4. DA has multiple actions in the prefrontal cortex. It promotes the "cognitive control" of behavior: the selection and successful monitoring of behavior to facilitate attainment of chosen goals. Aspects of cognitive control in which DA plays a role include working memory, the ability to hold information "on line" in order to guide actions, suppression of prepotent behaviors that compete with goal-directed actions, and control of attention and thus the ability to overcome distractions. Cognitive control is impaired in several disorders, including attention deficit hyperactivity disorder. ... Noradrenergic projections from the LC thus interact with dopaminergic projections from the VTA to regulate cognitive control. ... it has not been shown that 5HT makes a therapeutic contribution to treatment of ADHD.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |veditors= ignorat (ajutor)
    NOTE: DA: dopamine, LC: locus coeruleus, VTA: ventral tegmental area, 5HT: serotonin (5-hydroxytryptamine)
  122. ^ a b c „Large-scale brain systems in ADHD: beyond the prefrontal-striatal model”. Trends in Cognitive Sciences. 16 (1): 17–26. Ianuarie 2012. doi:10.1016/j.tics.2011.11.007. PMC 3272832Accesibil gratuit. PMID 22169776. Recent conceptualizations of ADHD have taken seriously the distributed nature of neuronal processing [10,11,35,36]. Most of the candidate networks have focused on prefrontal-striatal-cerebellar circuits, although other posterior regions are also being proposed [10].  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  123. ^ a b c „Toward systems neuroscience of ADHD: a meta-analysis of 55 fMRI studies”. The American Journal of Psychiatry. 169 (10): 1038–55. octombrie 2012. doi:10.1176/appi.ajp.2012.11101521. PMC 3879048Accesibil gratuit. PMID 22983386.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  124. ^ „Brain development and ADHD”. Clinical Psychology Review. 26 (4): 433–44. august 2006. doi:10.1016/j.cpr.2006.01.005. PMID 16480802.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  125. ^ „Subcortical brain volume differences in participants with attention deficit hyperactivity disorder in children and adults: a cross-sectional mega-analysis”. The Lancet. Psychiatry. 4 (4): 310–319. aprilie 2017. doi:10.1016/S2215-0366(17)30049-4. PMC 5933934Accesibil gratuit. PMID 28219628.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  126. ^ „Hemispheric brain asymmetry differences in youths with attention-deficit/hyperactivity disorder”. NeuroImage. Clinical. 18: 744–752. . doi:10.1016/j.nicl.2018.02.020. PMC 5988460Accesibil gratuit. PMID 29876263.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  127. ^ „Striatal dopamine transporter alterations in ADHD: pathophysiology or adaptation to psychostimulants? A meta-analysis”. The American Journal of Psychiatry. 169 (3): 264–72. martie 2012. doi:10.1176/appi.ajp.2011.11060940. PMID 22294258.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  128. ^ a b c „Cognitive enhancers for the treatment of ADHD”. Pharmacology, Biochemistry, and Behavior. 99 (2): 262–74. august 2011. doi:10.1016/j.pbb.2011.05.002. PMC 3353150Accesibil gratuit. PMID 21596055.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  129. ^ „The neurobiology and genetics of Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder (ADHD): what every clinician should know”. European Journal of Paediatric Neurology. 16 (5): 422–33. septembrie 2012. doi:10.1016/j.ejpn.2012.01.009. PMID 22306277.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  130. ^ „Dances with black widow spiders: dysregulation of glutamate signalling enters centre stage in ADHD”. European Neuropsychopharmacology. 23 (6): 479–91. Iunie 2013. doi:10.1016/j.euroneuro.2012.07.013. PMID 22939004.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  131. ^ a b „Executive functions”. Annual Review of Psychology. 64: 135–68. . doi:10.1146/annurev-psych-113011-143750. PMC 4084861Accesibil gratuit. PMID 23020641. EFs and prefrontal cortex are the first to suffer, and suffer disproportionately, if something is not right in your life. They suffer first, and most, if you are stressed (Arnsten 1998, Liston et al. 2009, Oaten & Cheng 2005), sad (Hirt et al. 2008, von Hecker & Meiser 2005), lonely (Baumeister et al. 2002, Cacioppo & Patrick 2008, Campbell et al. 2006, Tun et al. 2012), sleep deprived (Barnes et al. 2012, Huang et al. 2007), or not physically fit (Best 2010, Chaddock et al. 2011, Hillman et al. 2008). Any of these can cause you to appear to have a disorder of EFs, such as ADHD, when you do not.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  132. ^ „Long-Term Memory Performance in Adult ADHD”. Journal of Attention Disorders. 21 (4): 267–283. februarie 2017. doi:10.1177/1087054713510561. PMID 24232170.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  133. ^ „Validating neuropsychological subtypes of ADHD: how do children with and without an executive function deficit differ?”. Journal of Child Psychology and Psychiatry, and Allied Disciplines. 51 (8): 895–904. august 2010. doi:10.1111/j.1469-7610.2010.02248.x. PMID 20406332.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  134. ^ „Causal heterogeneity in attention-deficit/hyperactivity disorder: do we need neuropsychologically impaired subtypes?”. Biological Psychiatry. 57 (11): 1224–30. Iunie 2005. doi:10.1016/j.biopsych.2004.08.025. PMID 15949992.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  135. ^ a b c d „Are motivation deficits underestimated in patients with ADHD? A review of the literature”. Postgraduate Medicine. 125 (4): 47–52. iulie 2013. doi:10.3810/pgm.2013.07.2677. PMID 23933893. Behavioral studies show altered processing of reinforcement and incentives in children with ADHD. These children respond more impulsively to rewards and choose small, immediate rewards over larger, delayed incentives. Interestingly, a high intensity of reinforcement is effective in improving task performance in children with ADHD. Pharmacotherapy may also improve task persistence in these children. ... Previous studies suggest that a clinical approach using interventions to improve motivational processes in patients with ADHD may improve outcomes as children with ADHD transition into adolescence and adulthood.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  136. ^ „MerckMedicus Modules: ADHD –Pathophysiology”. august 2002. Arhivat din original la . 
  137. ^ Textbook Of Child and Adolescent Psychiatry (ed. illustrated). American Psychiatric Publishing. . ISBN 978-1-58562-057-9. Arhivat din originalul de la . Accesat în .  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  138. ^ „ADHD: clinical practice guideline for the diagnosis, evaluation, and treatment of attention-deficit/hyperactivity disorder in children and adolescents”. Pediatrics. 128 (5): 1007–22. noiembrie 2011. doi:10.1542/peds.2011-2654. PMC 4500647Accesibil gratuit. PMID 22003063.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  139. ^ „[Assessment of ADHD with EEG]”. Tidsskrift for den Norske Laegeforening (în Norwegian). 133 (3): 312–6. februarie 2013. doi:10.4045/tidsskr.12.0224. PMID 23381169.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  140. ^ „Utility of the electroencephalogram in attention deficit hyperactivity disorder”. Clinical EEG and Neuroscience. 42 (3): 180–4. iulie 2011. doi:10.1177/155005941104200307. PMID 21870470.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  141. ^ „FDA permits marketing of first brain wave test to help assess children and teens for ADHD”. United States Food and Drug Administration. . Arhivat din originalul de la .  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  142. ^ „Use of EEG to diagnose ADHD”. Current Psychiatry Reports. 16 (11): 498. noiembrie 2014. doi:10.1007/s11920-014-0498-0. PMC 4633088Accesibil gratuit. PMID 25234074.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  143. ^ „The quantitative EEG theta/beta ratio in attention deficit/hyperactivity disorder and normal controls: sensitivity, specificity, and behavioral correlates”. Psychiatry Research. 198 (3): 482–8. august 2012. doi:10.1016/j.psychres.2011.12.041. PMID 22425468.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  144. ^ „Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder”. Assessment of Childhood Disorders (ed. 4th). New York, NY: Guilford Press. . pp. 53–131. ISBN 978-1-59385-493-5.  Parametru necunoscut |veditors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  145. ^ a b „Diagnostic Criteria in Attention Deficit Hyperactivity Disorder - Changes in DSM 5”. Frontiers in Psychiatry. 4: 49. . doi:10.3389/fpsyt.2013.00049. PMC 3667245Accesibil gratuit. PMID 23755024.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  146. ^ „Diagnosis of attention deficit hyperactivity disorder: much ado about something” (PDF). The Israel Medical Association Journal. 13 (9): 571–4. septembrie 2011. PMID 21991721.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  147. ^ „ICD-11 – Mortality and Morbidity Statistics”. icd.who.int (în engleză). Accesat în . 
  148. ^ „Challenges in identifying and managing attention-deficit/hyperactivity disorder in adults in the primary care setting: a review of the literature”. Primary Care Companion to the Journal of Clinical Psychiatry. 12 (6): PCC.10r00951. . doi:10.4088/PCC.10r00951pur. PMC 3067998Accesibil gratuit. PMID 21494335.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  149. ^ Consumer Reports; Drug Effectiveness Review Project (martie 2012). „Evaluating Prescription Drugs Used to Treat: Attention Deficit Hyperactivity Disorder (ADHD) Comparing Effectiveness, Safety, and Price” (PDF). Best Buy Drugs: 2. Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în .  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  150. ^ „Sleep disorders and attention-deficit/hyperactivity disorder”. Current Psychiatry Reports. 10 (5): 439–44. octombrie 2008. doi:10.1007/s11920-008-0070-x. PMID 18803919.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  151. ^ „Review of the possible relationship and hypothetical links between attention deficit hyperactivity disorder (ADHD) and the simple sleep related movement disorders, parasomnias, hypersomnias, and circadian rhythm disorders”. Journal of Clinical Sleep Medicine. 4 (6): 591–600. decembrie 2008. PMC 2603539Accesibil gratuit. PMID 19110891.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  152. ^ a b „Neurocognitive impairment in obstructive sleep apnea”. Chest. 141 (6): 1601–1610. Iunie 2012. doi:10.1378/chest.11-2214. PMID 22670023.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  153. ^ „Rare cancers may masquerade as ADHD in children, NIH researchers suggest”. National Institutes of Health (NIH). 16-05-2016. Accesat în 13-03-2019.  Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  154. ^ a b „β-phenylethylamine, a small molecule with a large impact”. WebmedCentral. 4 (9). septembrie 2013. PMC 3904499Accesibil gratuit. PMID 24482732. While diagnosis of ADHD is usually done by analysis of the symptoms (American Psychiatric Association, 2000), PEA was recently described as a biomarker for ADHD  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  155. ^ a b c d „Biomarkers and attention-deficit/hyperactivity disorder: a systematic review and meta-analyses”. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry. 51 (10): 1003–1019.e20. Octombrie 2012. doi:10.1016/j.jaac.2012.08.015. PMID 23021477.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  156. ^ „Interventions by pharmacists in out-patient pharmaceutical care”. Saudi Pharmaceutical Journal. 22 (2): 101–6. Aprilie 2014. doi:10.1016/j.jsps.2013.04.001. PMC 3950532Accesibil gratuit. PMID 24648820.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  157. ^ „A systematic review and analysis of long-term outcomes in attention deficit hyperactivity disorder: effects of treatment and non-treatment”. BMC Medicine. 10: 99. Septembrie 2012. doi:10.1186/1741-7015-10-99. PMC 3520745Accesibil gratuit. PMID 22947230.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  158. ^ „A meta-analysis of behavioral treatments for attention-deficit/hyperactivity disorder”. Clinical Psychology Review. 29 (2): 129–40. martie 2009. doi:10.1016/j.cpr.2008.11.001. PMID 19131150.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  159. ^ „Review of pediatric attention deficit/hyperactivity disorder for the general psychiatrist”. The Psychiatric Clinics of North America. 32 (1): 39–56. Martie 2009. doi:10.1016/j.psc.2008.10.001. PMID 19248915.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  160. ^ „Evidence-based psychosocial treatments for children and adolescents with attention-deficit/hyperactivity disorder”. Journal of Clinical Child and Adolescent Psychology. 43 (4): 527–51. . doi:10.1080/15374416.2013.850700. PMC 4025987Accesibil gratuit. PMID 24245813.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  161. ^ „Efficacy of neurofeedback treatment in ADHD: the effects on inattention, impulsivity and hyperactivity: a meta-analysis”. Clinical EEG and Neuroscience. 40 (3): 180–9. iulie 2009. doi:10.1177/155005940904000311. PMID 19715181.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  162. ^ „Practitioner Review: Current best practice in the use of parent training and other behavioural interventions in the treatment of children and adolescents with attention deficit hyperactivity disorder” (PDF). Journal of Child Psychology and Psychiatry, and Allied Disciplines. 59 (9): 932–947. septembrie 2018. doi:10.1111/jcpp.12825. PMID 29083042.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  163. ^ „Neurofeedback for Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder: Meta-Analysis of Clinical and Neuropsychological Outcomes From Randomized Controlled Trials”. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry. 55 (6): 444–55. Iunie 2016. doi:10.1016/j.jaac.2016.03.007. PMID 27238063.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |hdl= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  164. ^ Bjornstad GJ, ed. (aprilie 2005). „Family therapy for attention-deficit disorder or attention-deficit/hyperactivity disorder in children and adolescents”. The Cochrane Database of Systematic Reviews (2): CD005042. doi:10.1002/14651858.CD005042.pub2. PMID 15846741.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  165. ^ Turkington, Carol; Harris, Joseph (). „Attention deficit hyperactivity disorder (ADHD)”. The Encyclopedia of the Brain and Brain Disorders. Infobase Publishing. pp. 47. ISBN 978-1-4381-2703-3 – via Google Books.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)
  166. ^ „The importance of friendship for youth with attention-deficit/hyperactivity disorder”. Clinical Child and Family Psychology Review. 13 (2): 181–98. iunie 2010. doi:10.1007/s10567-010-0067-y. PMC 2921569Accesibil gratuit. PMID 20490677.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  167. ^ a b c d e „Sweat it out? The effects of physical exercise on cognition and behavior in children and adults with ADHD: a systematic literature review”. Journal of Neural Transmission. 124 (Suppl 1): 3–26. februarie 2017. doi:10.1007/s00702-016-1593-7. PMC 5281644Accesibil gratuit. PMID 27400928. Beneficial chronic effects of cardio exercise were found on various functions as well, including executive functions, attention and behavior.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  168. ^ a b „Exercise reduces the symptoms of attention-deficit/hyperactivity disorder and improves social behaviour, motor skills, strength and neuropsychological parameters”. Acta Paediatrica. 103 (7): 709–14. iulie 2014. doi:10.1111/apa.12628. PMID 24612421. We may conclude that all different types of exercise ... attenuate the characteristic symptoms of ADHD and improve social behaviour, motor skills, strength and neuropsychological parameters without any undesirable side effects. Available reports do not reveal which type, intensity, duration and frequency of exercise is most effective  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  169. ^ a b „Protection from genetic diathesis in attention-deficit/hyperactivity disorder: possible complementary roles of exercise”. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry. 52 (9): 900–10. septembrie 2013. doi:10.1016/j.jaac.2013.05.018. PMC 4257065Accesibil gratuit. PMID 23972692. The findings from these studies provide some support for the notion that exercise has the potential to act as a protective factor for ADHD.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  170. ^ a b Castells, Xavier; Blanco-Silvente, Lídia; Cunill, Ruth (). Cochrane Developmental, Psychosocial and Learning Problems Group, ed. „Amphetamines for attention deficit hyperactivity disorder (ADHD) in adults”. Cochrane Database of Systematic Reviews (în engleză). 8: CD007813. doi:10.1002/14651858.CD007813.pub3. PMC 6513464Accesibil gratuit Verificați valoarea |pmc= (ajutor). PMID 30091808. 
  171. ^ „Methylphenidate for children and adolescents with attention deficit hyperactivity disorder (ADHD)”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 11 (11): CD009885. Noiembrie 2015. doi:10.1002/14651858.CD009885.pub2. PMID 26599576.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  172. ^ a b „Risk of unintentional injuries in children and adolescents with ADHD and the impact of ADHD medications: A systematic review and meta-analysis”. Neuroscience and Biobehavioral Reviews. 84: 63–71. Ianuarie 2018. doi:10.1016/j.neubiorev.2017.11.007. PMID 29162520.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  173. ^ „Revisiting clonidine: an innovative add-on option for attention-deficit/hypueractivity disorder”. Drugs of Today. 48 (3): 207–17. Martie 2012. doi:10.1358/dot.2012.48.3.1750904. PMID 22462040.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  174. ^ a b „Drug Class Review: Pharmacologic Treatments for Attention Deficit Hyperactivity Disorder”. Drug Class Reviews. United States Library of Medicine. decembrie 2011. PMID 22420008. Arhivat din originalul de la .  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  175. ^ „How effective are drug treatments for children with ADHD at improving on-task behaviour and academic achievement in the school classroom? A systematic review and meta-analysis”. European Child & Adolescent Psychiatry. 22 (4): 203–16. Aprilie 2013. doi:10.1007/s00787-012-0346-x. PMID 23179416.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  176. ^ a b „What we do not know about ADHD… yet”. Current Opinion in Pediatrics. 27 (3): 395–404. Iunie 2015. doi:10.1097/MOP.0000000000000229. PMID 25888152. In addition, a consensus has not been reached on the optimal diagnostic criteria for ADHD. Moreover, the benefits and long-term effects of medical and complementary therapies for this disorder continue to be debated. These gaps in knowledge hinder the ability of clinicians to effectively recognize and treat ADHD.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  177. ^ „The challenges to demonstrating long-term effects of psychostimulant treatment for attention-deficit/hyperactivity disorder”. Current Opinion in Psychiatry. 24 (4): 286–90. iulie 2011. doi:10.1097/YCO.0b013e32834742db. PMID 21519262.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  178. ^ „Meta-analysis of functional magnetic resonance imaging studies of inhibition and attention in attention-deficit/hyperactivity disorder: exploring task-specific, stimulant medication, and age effects”. JAMA Psychiatry. 70 (2): 185–98. Februarie 2013. doi:10.1001/jamapsychiatry.2013.277. PMID 23247506.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  179. ^ „Effect of psychostimulants on brain structure and function in ADHD: a qualitative literature review of magnetic resonance imaging-based neuroimaging studies”. The Journal of Clinical Psychiatry. 74 (9): 902–17. Septembrie 2013. doi:10.4088/JCP.12r08287. PMC 3801446Accesibil gratuit. PMID 24107764.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  180. ^ „Meta-analysis of structural MRI studies in children and adults with attention deficit hyperactivity disorder indicates treatment effects”. Acta Psychiatrica Scandinavica. 125 (2): 114–26. februarie 2012. doi:10.1111/j.1600-0447.2011.01786.x. PMID 22118249. Basal ganglia regions like the right globus pallidus, the right putamen, and the nucleus caudatus are structurally affected in children with ADHD. These changes and alterations in limbic regions like ACC and amygdala are more pronounced in non-treated populations and seem to diminish over time from child to adulthood. Treatment seems to have positive effects on brain structure.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  181. ^ „Comparative efficacy and tolerability of medications for attention-deficit hyperactivity disorder in children, adolescents, and adults: a systematic review and network meta-analysis”. The Lancet. Psychiatry. 5 (9): 727–738. Septembrie 2018. doi:10.1016/S2215-0366(18)30269-4. PMC 6109107Accesibil gratuit Verificați valoarea |pmc= (ajutor). PMID 30097390.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  182. ^ „Attention deficit hyperactivity disorder in preschool children”. Child and Adolescent Psychiatric Clinics of North America. 17 (2): 347–66, ix. Aprilie 2008. doi:10.1016/j.chc.2007.11.004. PMID 18295150.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  183. ^ „Using stimulants for attention-deficit/hyperactivity disorder: clinical approaches and challenges”. The Primary Care Companion for CNS Disorders. 15 (2). . doi:10.4088/PCC.12f01472. PMC 3733520Accesibil gratuit. PMID 23930227.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  184. ^ „Individualizing Treatment for Adult ADHD: An Evidence-Based Guideline”. Medscape. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  185. ^ Biederman, Joseph (). „New-Generation Long-Acting Stimulants for the Treatment of Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder”. Medscape. Arhivat din originalul de la . Accesat în . As most treatment guidelines and prescribing information for stimulant medications relate to experience in school-aged children, prescribed doses for older patients are lacking. Emerging evidence for both methylphenidate and Adderall indicate that when weight-corrected daily doses, equipotent with those used in the treatment of younger patients, are used to treat adults with ADHD, these patients show a very robust clinical response consistent with that observed in pediatric studies. These data suggest that older patients may require a more aggressive approach in terms of dosing, based on the same target dosage ranges that have already been established – for methylphenidate, 1–1.5–2 mg/kg/day, and for D,L-amphetamine, 0.5–0.75–1 mg/kg/day....
    In particular, adolescents and adults are vulnerable to underdosing, and are thus at potential risk of failing to receive adequate dosage levels. As with all therapeutic agents, the efficacy and safety of stimulant medications should always guide prescribing behavior: careful dosage titration of the selected stimulant product should help to ensure that each patient with ADHD receives an adequate dose, so that the clinical benefits of therapy can be fully attained.
      Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)
  186. ^ „Drug therapy in attention-deficit hyperactivity disorder”. Southern Medical Journal. 89 (1): 33–8. ianuarie 1996. doi:10.1097/00007611-199601000-00005. PMID 8545689.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  187. ^ a b c Shoptaw SJ, Ali R, ed. (ianuarie 2009). „Treatment for amphetamine psychosis”. The Cochrane Database of Systematic Reviews (1): CD003026. doi:10.1002/14651858.CD003026.pub3. PMID 19160215. A minority of individuals who use amphetamines develop full-blown psychosis requiring care at emergency departments or psychiatric hospitals. In such cases, symptoms of amphetamine psychosis commonly include paranoid and persecutory delusions as well as auditory and visual hallucinations in the presence of extreme agitation. More common (about 18%) is for frequent amphetamine users to report psychotic symptoms that are sub-clinical and that do not require high-intensity intervention ...
    About 5–15% of the users who develop an amphetamine psychosis fail to recover completely (Hofmann 1983) ...
    Findings from one trial indicate use of antipsychotic medications effectively resolves symptoms of acute amphetamine psychosis.
      Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  188. ^ „Adderall XR Prescribing Information” (PDF). United States Food and Drug Administration. Shire US Inc. Decembrie 2013. Arhivat (PDF) din originalul de la 30 decembrie 2013. Accesat în 30 decembrie 2013. Treatment-emergent psychotic or manic symptoms, e.g., hallucinations, delusional thinking, or mania in children and adolescents without prior history of psychotic illness or mania can be caused by stimulants at usual doses. ... In a pooled analysis of multiple short-term, placebo controlled studies, such symptoms occurred in about 0.1% (4 patients with events out of 3482 exposed to methylphenidate or amphetamine for several weeks at usual doses) of stimulant-treated patients compared to 0 in placebo-treated patients.  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  189. ^ „Hallucinations and other psychotic symptoms associated with the use of attention-deficit/hyperactivity disorder drugs in children”. Pediatrics. 123 (2): 611–6. februarie 2009. doi:10.1542/peds.2008-0185. PMID 19171629.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  190. ^ „Methylphenidate-induced psychosis in adult attention-deficit/hyperactivity disorder: report of 3 new cases and review of the literature”. Clinical Neuropharmacology. 33 (4): 204–6. Iulie 2010. doi:10.1097/WNF.0b013e3181e29174. PMID 20571380.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  191. ^ „To stop or not to stop? How long should medication treatment of attention-deficit hyperactivity disorder be extended?”. European Neuropsychopharmacology. 21 (8): 584–99. august 2011. doi:10.1016/j.euroneuro.2011.03.008. PMID 21530185.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  192. ^ „Drug Holidays From ADHD Medication: International Experience Over the Past Four Decades”. Journal of Attention Disorders. 19 (7): 551–68. iulie 2015. doi:10.1177/1087054714548035. PMID 25253684. Arhivat (PDF) din originalul de la .  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  193. ^ a b c Molecular Neuropharmacology: A Foundation for Clinical Neuroscience (ed. 2nd). New York: McGraw-Hill Medical. . pp. 323, 368. ISBN 978-0-07-148127-4. supervised use of stimulants at therapeutic doses may decrease risk of experimentation with drugs to self-medicate symptoms. Second, untreated ADHD may lead to school failure, peer rejection, and subsequent association with deviant peer groups that encourage drug misuse. ... amphetamines and methylphenidate are used in low doses to treat attention deficit hyperactivity disorder and in higher doses to treat narcolepsy (Chapter 12). Despite their clinical uses, these drugs are strongly reinforcing, and their long-term use at high doses is linked with potential addiction  Parametru necunoscut |veditors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  194. ^ Oregon Health & Science University (). Black box warnings of ADHD drugs approved by the US Food and Drug Administration. Portland, Oregon: United States National Library of Medicine. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  195. ^ „The adult psychiatrist's dilemma: psychostimulant use in attention deficit/hyperactivity disorder”. Journal of Psychopharmacology. 20 (5): 602–10. septembrie 2006. doi:10.1177/0269881106061710. PMID 16478756. Arhivat din originalul de la .  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  196. ^ Gurnani, T; Ivanov, I; Newcorn, JH (februarie 2016). „Pharmacotherapy of Aggression in Child and Adolescent Psychiatric Disorders”. Journal of child and adolescent psychopharmacology. 26 (1): 65–73. doi:10.1089/cap.2015.0167. PMID 26881859. Several studies (e.g., Findling et al. 2000; Armenteros et al. 2007) have shown that antipsychotics, especially second generation agents, can be effective when used together with stimulants for aggression in ADHD 
  197. ^ „Meta-analysis of attention-deficit/hyperactivity disorder or attention-deficit/hyperactivity disorder symptoms, restriction diet, and synthetic food color additives”. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry. 51 (1): 86–97.e8. Ianuarie 2012. doi:10.1016/j.jaac.2011.10.015. PMC 4321798Accesibil gratuit. PMID 22176942.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  198. ^ „Diet and ADHD, Reviewing the Evidence: A Systematic Review of Meta-Analyses of Double-Blind Placebo-Controlled Trials Evaluating the Efficacy of Diet Interventions on the Behavior of Children with ADHD”. PLOS ONE (Systematic Review). 12 (1): e0169277. Ianuarie 2017. Bibcode:2017PLoSO..1269277P. doi:10.1371/journal.pone.0169277. PMC 5266211Accesibil gratuit. PMID 28121994.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)open access publication - free to read
  199. ^ „The influence of components of diet on the symptoms of ADHD in children”. Roczniki Panstwowego Zakladu Higieny. 63 (2): 127–34. . PMID 22928358.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  200. ^ „Zinc in attention-deficit/hyperactivity disorder”. Journal of Child and Adolescent Psychopharmacology. 15 (4): 619–27. august 2005. doi:10.1089/cap.2005.15.619. PMID 16190793.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |hdl= ignorat (ajutor)
  201. ^ „Nutritional supplements for the treatment of ADHD”. Child and Adolescent Psychiatric Clinics of North America. 23 (4): 883–97. Octombrie 2014. doi:10.1016/j.chc.2014.05.002. PMC 4170184Accesibil gratuit. PMID 25220092.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  202. ^ „SPECT and PET of the dopamine transporter in attention-deficit/hyperactivity disorder”. Expert Review of Neurotherapeutics. 8 (4): 611–25. Aprilie 2008. doi:10.1586/14737175.8.4.611. PMID 18416663. Zinc binds at ... extracellular sites of the DAT [103], serving as a DAT inhibitor. In this context, controlled double-blind studies in children are of interest, which showed positive effects of zinc [supplementation] on symptoms of ADHD [105,106]. It should be stated that at this time [supplementation] with zinc is not integrated in any ADHD treatment algorithm.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  203. ^ „Omega-3 fatty acid supplementation for the treatment of children with attention-deficit/hyperactivity disorder symptomatology: systematic review and meta-analysis”. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry. 50 (10): 991–1000. Octombrie 2011. doi:10.1016/j.jaac.2011.06.008. PMC 3625948Accesibil gratuit. PMID 21961774.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  204. ^ „Critical appraisal of omega-3 fatty acids in attention-deficit/hyperactivity disorder treatment”. Neuropsychiatric Disease and Treatment. 12: 1869–82. Iulie 2016. doi:10.2147/NDT.S68652. PMC 4968854Accesibil gratuit. PMID 27555775.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  205. ^ „Attention-deficit/hyperactivity disorder” (PDF). Nature Reviews. Disease Primers (Review). 1: 15020. august 2015. CiteSeerX 10.1.1.497.1346Accesibil gratuit. doi:10.1038/nrdp.2015.20. PMID 27189265.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  206. ^ „The worldwide prevalence of ADHD: a systematic review and metaregression analysis”. The American Journal of Psychiatry. 164 (6): 942–8. iunie 2007. doi:10.1176/appi.ajp.164.6.942. PMID 17541055.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |doi-access= ignorat (ajutor)
  207. ^ „Attention-deficit hyperactivity disorder in girls: epidemiology and management”. CNS Drugs. 20 (2): 107–23. . doi:10.2165/00023210-200620020-00003. PMID 16478287. (Necesită abonament (help)).  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  208. ^ a b c d e „ADHD Throughout the Years” (PDF). Center For Disease Control and Prevention. Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  209. ^ Connor, DF. „Problems of Overdiagnosis and Overprescribing ADHD”. Psychiatric Times. 
  210. ^ „Attention-deficit/hyperactivity disorder (ADHD)”. European Child & Adolescent Psychiatry. 22 Suppl 1: S43–8. Februarie 2013. doi:10.1007/s00787-012-0360-z. PMID 23202886. (Necesită abonament (help)).  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  211. ^ „An early description of ADHD (inattentive subtype): Dr Alexander Crichton and 'Mental restlessness' (1798)”. Child and Adolescent Mental Health. 6 (2): 66–73. mai 2001. doi:10.1111/1475-3588.00324. (Necesită abonament (help)).  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  212. ^ Crichton, Alexander () [1798]. An inquiry into the nature and origin of mental derangement: comprehending a concise system of the physiology and pathology of the human mind and a history of the passions and their effects. Regatul Unit: AMS Press. p. 271. ISBN 978-0-404-08212-3. Accesat în – via Google Books.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)
  213. ^ „Some Abnormal Psychical Conditions in Children: The Goulstonian Lectures”. Lancet: 1008–1012. .  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  214. ^ a b „The Conceptual History of Attention Deficit Hyperactivity Disorder: Idiocy, Imbecility, Encephalitis and the Child Deviant”. Deviant Behavior: 93–115. .  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  215. ^ Mental Deficiency (Amentia) (ed. 1). New York: William Wood & Company. .  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  216. ^ „Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder: Historical Development and Overview”. Journal of Attention Disorders: 173–191. .  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  217. ^ Millichap, J. Gordon (). „Definition and History of ADHD”. Attention Deficit Hyperactivity Disorder Handbook: A Physician's Guide to ADHD (ed. 2nd). Springer Science. pp. 23. doi:10.1007/978-104419-1397-5_1. ISBN 978-1-4419-1396-8. LCCN 2009938108 – via Google Books.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |doi-broken-date= ignorat (ajutor)
  218. ^ Weiss, Margaret; Hechtman, Lily Trokenberg; Weiss, Gabrielle (). „ADHD in Adulthood: An Introduction”. ADHD in Adulthood: A Guide to Current Theory, Diagnosis, and Treatment. Taylor & Francis. pp. 34. ISBN 978-0-8018-6822-1 – via Google Books.  Parametru necunoscut |name-list-format= ignorat (ajutor)
  219. ^ „Making the first anti-depressant: amphetamine in American medicine, 1929-1950”. Journal of the History of Medicine and Allied Sciences. 61 (3): 288–323. iulie 2006. doi:10.1093/jhmas/jrj039. PMID 16492800. (Necesită abonament (help)).  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  220. ^ „Evolution of stimulants to treat ADHD: transdermal methylphenidate”. Human Psychopharmacology. 24 (1): 1–17. ianuarie 2009. doi:10.1002/hup.992. PMC 2629554Accesibil gratuit. PMID 19051222.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  221. ^ „Origin of stimulant use for treatment of attention deficit disorder”. The American Journal of Psychiatry. 152 (2): 298–9. Februarie 1995. PMID 7840374.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  222. ^ „Charles Bradley, M.D”. American Journal of Psychiatry: 968. .  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  223. ^ Attention-Deficit Hyperactivity Disorder: A Handbook for Diagnosis and Treatment. New York: Guilford. .  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  224. ^ „Family-genetic and psychosocial risk factors in DSM-III attention deficit disorder”. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry. 29 (4): 526–33. iulie 1990. doi:10.1097/00004583-199007000-00004. PMID 2387786.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  225. ^ „DSM-IV field trials for attention deficit hyperactivity disorder in children and adolescents”. The American Journal of Psychiatry. 151 (11): 1673–85. Noiembrie 1994. doi:10.1176/ajp.151.11.1673. PMID 7943460.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  226. ^ Saul, Richard (). ADHD Does Not Exist. HarperCollins Publishers. ISBN 9780062266736. 
  227. ^ Dr. Richard Saul. „Doctor: ADHD Does Not Exist”. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]