Iritabilitate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Iritabilitatea este o proprietate biologică a organismului. Constă în capacitatea organismului de a recepționa influențele mediului și a răspunde selectiv la aceste influențe printr-o modificare internă difuză, nediferențiată, nespecializată, a întregului organism care se comportă atât ca analizor al informației cât și ca executor al reacției. Proprietatea iritabilității intră în funcție numai la contactul direct cu stimulii necesari vieții organismului. Când o substanță sau o energie aționează asupra unei porțiuni oarecare a organismului se fac modificări biofizice și biochimice care produc excitație care se propagă treptat în întregul organism. Are valoare limitată de orientare a organismului funcționând numai acolo unde condițiile de viață ale mediului sunt omogene, simple și obiectele necesare satisfacerii trebuințelor sunt prezente în cantitate mare și sunt ușor detectabile.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

1. Ursula Șchiopu, 1979, Dicționar enciclopedic de psihologie Tipografia Universității București

2. Mielu Zlate, 1999, Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iași