Imagistică prin rezonanță magnetică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), cunoscută și sub numele de tomografie prin rezonanță magnetică (TRM) sau imagistică prin rezonanță magnetică nucleară (RMN), este o tehnică non-invazivă de imagistică medicală utilizată pentru a investiga anatomia și procesele fiziologice ale corpului uman, în ambele cazuri de sănătate sau boală. Scanerele IRM utilizează câmpuri magnetice puternice, unde radio și gradienți de câmp pentru a forma imagini ale corpului.

Un câmp magnetic puternic (BO) pentru prima data aliniazǎ spinii fiecărui atom ai corpului uman (hidrogenul este utilizat în IRM-clinica) precesie într-o frecvență centrală care este dependentă de intensitatea câmpului magnetic. Pe măsură ce câmpul magnetic este îndreptat în jos de centrul mașinii de IRM, protonii hidrogenului se aliniaza fie către capul sau picioarele pacientului, cu aproximație 50% mergând către fiecare, anulându-se reciproc in mod eficient. Un număr foarte mic de protoni sunt de neegalat și nu sunt anulați, circa 1 la 2 la un milion. Apoi, un puls (B1) de frecvență radio (FR) care este specific pentru hidrogen, este aplicat de către mașina de IRM către partea corpului ce trebuie examinat. Acest puls face ca protonii neegalați să se rotească într-o direcție diferită la o frecvență specifică ([frecvența Larmor]). Totodată, o serie de magneți de gradient pedalează on și off, creind un gradient magnetic, care schimbǎ principalul câmp magnetic la un nivel specific, permițând imaginilor transversale să fie achiziționate.  Atunci când pulsul FR încetează, ionii de hidrogen se întorc la starea lor nativă și eliberează energia absorbită de la impulsuri. Această emisie cu putere redusă (în intervalul pW) este detectată de bobinele receptoare în IRM și sunt trimise la un calculator, unde o transformare Fourier inversată (TFI) convertește semnalul de la protoni în date matematice (k-spațiu) într-o poză care poate fi interpretată de către clinician. Tehnica este utilizată pe scară largă în spitale pentru diagnostice medicale, stadializarea bolii și urmărirea fără expunere a corpului la radiații ionizante.

Utilizări medicale[modificare | modificare sursă]

RMN-ul are o gama larga de aplicații în diagnosticul medical și peste 25,000 de scanere sunt estimate a fi în utilizare în întreaga lume.[1] RMN-ul are un impact asupra diagnosticului si tratamentului în mai multe specialități, deși efectul asupra rezultatelor de sănătate îmbunatatite este incert.[2] Din moment ce RMN-ul nu utilizează radiații ionizante, utilizarea sa este, în general, favorizată în defavoarea CT-ului, chiar dacă ambele modalități ar putea aduce aceeași informație.[3] (În anumite cazuri, RMN-ul nu este preferat deoarece poate fi mai scump, s-ar pierde mai mult timp, și s-ar produce exacerbarea claustrofobica).

RMN-ul este, în general, o tehnica sigură, dar numărul de incidente care provoacă daune pacientului a crescut.[4] Contraindicațiile RMN-ului includ majoritatea  implanturilor cohleare și stimulatoare cardiace, schije și corpuri metalice străine în ochi. Siguranța RMN-ului în timpul primului trimestru de sarcină este incert, dar ar putea fi de preferat în locul altor opțiuni.[5] Creșterea crescută a cererii pentru RMN-uri în cadrul industriei de asistență medicală a dus la preocupări legate de eficiența costurilor și supradiagnosticare.  [6][7]

Neuroimagistica[modificare | modificare sursă]

Conexiuni ale substanței albe din creier vizualizate prin RMN.

RMN-ul este instrumentul de investigare ales pentru cancere neurologice, deoarece are o rezoluție mai bună decât CT-ul și oferă o vizualizare mai bună a fosei posterioare. Contrastul dintre substanta gri/cenușie și substanta alba face ca RMN-ul sa fie cea mai bună alegere pentru multe condiții ale sistemului nervos central, cum ar fi bolile demielinizante, demența, boli cerebrovasculare, boli infecțioase și epilepsie[8] Deoarece multe imagini sunt luate la intervale de milisecunde între ele, se arată cum creierul răspunde la diferiți stimuli; cercetătorii pot studia apoi ambele anomalii ale creierului (funcționale și structurale) din tulburările psihologice .[9] RMN-ul este, de asemenea, utilizat în chirurgia RMN-ghidata stereotactic și chirurgia radio pentru tratamentul tumorilor intracraniene, marformații arterio-venoase și alte condiții chirurgicale tratabile utilizând un dispozitiv cunoscut ca N-localizer .[10][11][12][13][14][15][16]

Cardiovascular[modificare | modificare sursă]

Angiografia RMN in bolile cardiace congenitale

RMN-ul cardiac este complementar altor tehnici imagistice, cum ar fi ecocardiografia, CT-ul cardiac și medicina nucleară. Aplicațiile sale includ evaluarea ischemiei miocardice și viabilitatea, cardiomiopatii, miocardite, supraîncarcarea/supradozarea cu fier, boli vasculare și boli cardiace congenitale.[17]

Musculo-scheletice[modificare | modificare sursă]

Aplicațiile din sistemul musculo-scheletic includ imagistica măduvei spinării, evaluarea bolilor articulare și tumori ale țesuturilor moi. [18]

RMN la nivelul ficatului și la nivelul gastro-intestinal[modificare | modificare sursă]

RMN-ul hepatobiliar este folosit pentru a detecta și caracteriza leziuni ale canalelor hepatice, pancreatice și biliare. Tulburările focale sau difuze pot fi evaluate utilizând difuzia-ponderata, imagistica fazelor-opuse și secventele dinamice cu contrast înbunătățit. Agenții de contrast extracelulari sunt utilizați pe scară largă în RMN-ul ficatului și agenții hepatobiliari de contrast mai noi de asemenea dau posibilitatea de a efectua imagistica biliară functională. Imagisitica anatomică a canalelor hepatobiliare este realizată utilizând o secvență T2-concentrată semnificativ în rezonanța magnetică colangiopancreatografică (MRCP). Imagistica funcțională a pancreasului este realizată urmărind administrarea secretinei. Enterografia-RMN oferă o evaluare non-invazivă a bolilor inflamatorii intestinale și a tumorilor intestinului subțire. Colonografia-RMN poate juca un rol în detectarea de polipi mari la pacienții cu risc crescut de cancer colorectal.[19][20][21][22]

RMN funcțional[modificare | modificare sursă]

RMN funcțional (fRMN) este folosit pentru a înțelege cum diferite părți ale creierului răspund la stimuli exteriori sau la activități pasive într-o stare de repaus. Nivelul dependent de oxigenare a sângelui (BOLD) - RMN măsoară răspunsul hemodinamic la activitatea neuronală tranzitorie care rezultă dintr-o schimbare a raportului dintre oxihemoglobină și deoxihemoglobină. Metodele statistice sunt utilizate pentru a construi o hartă parametrică 3D a creierului indicând regiunile cortexului care demonstrează o schimbare semnificativă a activității, ca răspuns la sarcină. fRMN are aplicații în domeniul cercetării comportamentului uman și in cel cognitiv, precum și în planificarea neurochirurgiei din zone elocvente ale creierului. [23][24]

Oncologie[modificare | modificare sursă]

RMN-ul este investigarea aleasă în montarea preoperatorie a cancerului rectal și de prostată, și are un rol în diagnosticarea, stadializarea și urmărirea altor tumori. [25]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Magnetic Resonance, a critical peer-reviewed introduction".
  2. ^ Hollingworth W, Todd CJ, Bell MI, Arafat Q, Girling S, Karia KR, Dixon AK (2000).
  3. ^ "iRefer".
  4. ^ "Manufacturer and User Facility Device Experience".
  5. ^ Wang PI, Chong ST, Kielar AZ, Kelly AM, Knoepp UD, Mazza MB, Goodsitt MM (2012).
  6. ^ Smith-Bindman R, Miglioretti DL, Johnson E, Lee C, Feigelson HS, Flynn M, Greenlee RT, Kruger RL, Hornbrook MC, Roblin D, Solberg LI, Vanneman N, Weinmann S, Williams AE (2012).
  7. ^ "Health at a glance 2009 OECD indicators".
  8. ^ American Society of Neuroradiology (2013).
  9. ^ Nolen-Hoeksema, Susan (2014).
  10. ^ Brown RA, Nelson JA (2012).
  11. ^ Brown RA, Nelson JA (2015).
  12. ^ Brown RA (2015).
  13. ^ Brown RA (2015).
  14. ^ Leksell L, Leksell D, Schwebel J (1985).
  15. ^ Thomas DG, Davis CH, Ingram S, Olney JS, Bydder GM, Young IR (1986).
  16. ^ Heilbrun MP, Sunderland PM, McDonald PR, Wells TH Jr, Cosman E, Ganz E (1987).
  17. ^ "ACCF/ACR/SCCT/SCMR/ASNC/NASCI/SCAI/SIR 2006 Appropriateness Criteria for Cardiac Computed Tomography and Cardiac Magnetic Resonance Imaging".
  18. ^ Helms, C (2008).
  19. ^ Frydrychowicz A, Lubner MG, Brown JJ, Merkle EM, Nagle SK, Rofsky NM, Reeder SB (2012).
  20. ^ Sandrasegaran K, Lin C, Akisik FM, Tann M (2010).
  21. ^ Masselli G, Gualdi G (2012).
  22. ^ Zijta FM, Bipat S, Stoker J (2010).
  23. ^ Giussani C, Roux FE, Ojemann J, Sganzerla EP, Pirillo D, Papagno C (2010).
  24. ^ Heeger DJ, Ress D (2002).
  25. ^ Husband, J (2008).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Imagistică prin rezonanță magnetică