Migrenă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la boală. Pentru alte sensuri, vedeți Migrenă (dezambiguizare).
Migrena
Clasificare și resurse externe

Durerea provocată de migrenă poate fi traumatizantă.
ICD-10 G43
ICD-9 346
OMIM 157300
DiseasesDB 8207 (Migrenă)
31876 (Bazilară)
4693 (FHM)
MedlinePlus 000709
eMedicine neuro/218 neuro/517 emerg/230 neuro/529
MeSH D008881

Migrena este o afecțiune cronică ce se caracterizează prin cefalee recurentă, de intensitate moderată spre severă, adesea asociată cu o serie de simptome ale sistemului nervos autonom. Termenul provine din greacă de la ἡμικρανία („hemikrania”), „durere într-o parte a capului”,[1] de la ἡμι- („hemi-”), „jumătate” și κρανίον („kranion”), „craniu”.[2]

În mod tipic, migrenele sunt unilaterale (afectează doar o jumătate a capului) și au un caracter pulsatil, cu o durată cuprinsă între 2 și 72 de ore. Simptomele asociate pot include greață, vărsături, fotofobie (hipersensibilitate a ochilor la lumină), fonofobie (sensibilitate exagerată a auzului), durerea fiind în general agravată de activitățile fizice.[3] Până la o treime din pacienți percep o aură: o tulburare trecătoare de natură vizuală, senzitivă, lingvistică sau motorie, care semnalează că în curând se va instala cefaleea.[3]

Se consideră că migrenele sunt determinate de un amestec de factori genetici și de mediu.[4] Aproximativ două treimi din cazuri sunt determinate de predispoziții ereditare.[5] Fluctuațiile hormonale pot avea, de asemenea, un rol: migrena afectează un număr ușor mai ridicat de băieți decât de fete înainte de pubertate, însă în cazul adulților este de două-trei ori mai frecventă la femei decât la bărbați.[6][7] De obicei, tendința de apariție a migrenelor scade în timpul sarcinii.[6] Mecanismele migrenei nu sunt cunoscute cu exactitate. Totuși, migrena este considerată o boală neurovasculară.[5] Teoria primară se referă la o sensibilitate sporită a cortexului cerebral și controlul anormal al neuronilor durerii în nucleul trigeminal al trunchiului cerebral.[8]

În tratarea inițială a migrenei, se recomandă analgezice simple, cum sunt ibuprofenul și paracetamolul împotriva durerii de cap, antiemetice împotriva vărsăturilor și evitarea factorilor declanșatori. În cazul în care analgezicele simple nu sunt eficiente, se pot prescrie agenți specifici cum sunt triptanii sau ergotaminele. Peste 10% din populația globală suferă de migrenă la un moment dat în decursul vieții.

Semne și simptome[modificare | modificare sursă]

În mod tipic, migrena se manifestă prin cefalee recurentă, auto–limitantă, severă, asociată cu simptome autonome.[5][9] Aproximativ 15-30% dintre pacienți prezintă o aură,[10][11] iar persoanele care suferă de migrenă cu aură prezintă adesea și migrene fără aură.[12] Severitatea durerii, durata migrenei și frecvența atacurilor variază.[5] Migrena cu o durată mai mare de 72 de ore poartă denumirea de stare migrenoasă.[13] Migrena are patru faze posibile, deși nu toate sunt neapărat simțite de către pacient:[3]

  1. Prodromul, care survine cu câteva ore sau zile înaintea declanșării bolii
  2. Aura, care precedă imediat un episod migrenos
  3. Faza de durere, cunoscută și sub denumirea de criză migrenoasă
  4. Postdromul, efectele simțite în urma unui atac migrenos

Faza prodromală[modificare | modificare sursă]

Simptomele prodromale sau premonitorii se produc în cazul a ~60% din pacienți,[14][15] instalându-se într-un interval cuprins între două ore și două zile înainte de apariția durerii sau aurei.[16] Simptomele pot fi diverse,[17] incluzând: alterarea dispoziției, iritabilitate, depresie sau euforie, oboseală, pofte alimentare, rigiditate musculară (îndeosebi a mușchilor gâtului), constipație sau diaree și sensibilitate la mirosuri sau zgomot.[14] Aceste manifestări pot apărea atât în cazul persoanelor care suferă de migrenă cu aură, cât și în cazul persoanelor cu migrenă fără aură.[18]

Aura[modificare | modificare sursă]

Enhancements reminiscent of a zigzag fort structure Negative scotoma, loss of awareness of local structures
Positive scotoma, local perception of additional structures Mostly one-sided loss of perception

Aura este un fenomen neurologic focal provizoriu care se produce înaintea sau în timpul cefaleei.[15] Aura apare treptat în decursul a câteva minute și durează, de regulă, mai puțin de 60 de minute.[19] Simptomele pot fi vizuale, senzitive sau motorii, numeroase persoane simțind mai multe dintre acestea.[20] Efectele vizuale sunt cele mai frecvente, manifestându-se în 99% din cazuri și exclusiv în peste jumătate din cazuri.[20] Tulburările de vedere constă în scotoame luminoase (alterarea parțială a unei zone a câmpului vizual manifestată prin flashuri luminoase.)[15] Acestea apar în mod tipic în centrul câmpului vizual și se deplasează apoi spre exterior, formând linii în formă de zigzag, cu un aspect asemănător fortificațiilor sau zidurilor unui castel, potrivit descrierilor pacienților.[20] De obicei, liniile sunt alb-negru, însă unele persoane percep și linii colorate.[20] Unii pacienți suferă de pierderi de vedere într-o parte din câmpul vizual hemianopsie, în timp ce alții au o vedere neclară.[20]

Simptomele de aură senzorială sunt cele mai frecvente după simptomele vizuale, producându-se în cazul a 30-40% din persoanele cu migrenă cu aură.[20] Adesea pacientul simte mai întâi o senzație de furnicături pe o parte a mâinii și brațului, care se extinde apoi în zona gurii și nasului, pe aceeași parte a corpului.[20] Senzația de furnicături este de regulă urmată de amorțire, cu senzația de pierdere a echilibrului.[20] Alte simptome ale aurei pot include: tulburări de vorbire, amețeli și, mai puțin frecvent, probleme motorii.[20] Simptomele motoare indică o migrenă hemiplegică, iar spre deosebire de alte tipuri de aură, slăbiciunea durează mai mult de o oră.[20] În cazuri rare, aura nu este urmată de cefalee,[20] fiind cunoscută în acest caz ca migrenă silențioasă.

Faza de durere[modificare | modificare sursă]

În mod tipic, migrena este unilaterală, pulsatilă, de intensitate moderată spre severă.[19] Aceasta se instalează treptat[19] și este agravată de activitatea fizică.[3] În peste 40% din cazuri, durerea poate fi bilaterală, fiind asociată adesea cu dureri la nivelul gâtului.[21] Durerea bilaterală este frecventă îndeosebi în cazul persoanelor cu migrenă fără aură.[15] În cazuri mai puțin frecvente, durerea poate apărea în zona spatelui și în creștetul capului.[15] Criza migrenoasă durează de obicei 4-72 de ore în cazul adulților.[19] În cazul copiilor, durata este adesea mai mică de 1 oră.[22] Frecvența crizelor migrenoase variază, de la câteva crize în decursul vieții la mai multe episoade săptămânal, media fiind de un episod pe lună.[23][24]

Criza migrenoasă este adesea însoțită de greață, vărsături, sensibilitate la lumină, sensibilitate la zgomot, sensibilitate la mirosuri, oboseală și iritabilitate.[15] În cazul migrenei bazilare, al migrenei cu simptome neurologice legate de trunchiul cerebral sau cu simptome neurologice bilaterale,[25] efectele obișnuite includ: senzația de pierdere a echilibrului, amețeală și confuzie.[15] Senzația de greață apare la aproximativ 90% din pacienți, iar o treime din pacienți prezintă vărsături.[26] Mulți pacienți caută să evite lumina și zgomotul.[26] Alte simptome includ: tulburări de vedere, nas înfundat, diaree, urinare frecventă, paliditate, sau transpirație excesivă.[27] Se poate produce inflamarea sau sensibilitatea scalpului, precum și senzația de rigiditate a gâtului.[27] Simptomele asociate sunt mai puțin frecvente în cazul persoanelor de vârsta a treia.[28]

Postdromul[modificare | modificare sursă]

Efectele migrenei pot persista câteva zile după încheierea crizei migrenoase; această fază se numește postdromul migrenei. Multe persoane raportează o senzație de durere în zona în care s-a produs criza, iar unii pacienți resimt tulburări de gândire timp de câteva zile de la faza acută. Poate apărea senzația de oboseală sau de „beție” sau dureri de cap, dificultăți cognitive, simptome gastrointestinale, proastă dispoziție și slăbiciune.[29] Potrivit unui rezumat, „Unele persoane pot avea o senzație neobișnuită de revigorare sau euforie în urma unei crize, în timp ce altele prezintă depresie și indispoziție”.[30]

Cauză[modificare | modificare sursă]

Nu se cunoaște cauza principală a migrenelor[31] , se crede însă că sunt legate de un amestec de factori de mediu și genetici.[4] În aproximativ două treimi din cazuri au loc la nivel familial[5] și foarte rar sunt provocate de un singur defect genetic.[32] Anumite condiții psihologice sunt asociate, incluzând: depresia, anxietatea, și tulburarea bipolară[33] așa cum sunt multe evenimente biologice sau declanșatori.

Genetică[modificare | modificare sursă]

Studiile asupra gemenilor indică o probabilitate influențată genetic de 34 până la 51% de apariție a migrenelor.[4] Această relație genetică este mai puternică în cazul migrenelor cu aură, decât în cel al migrenelor fără aură.[12] Câteva variante specifice ale genelor cresc acest risc într-o măsură mică sau moderată.[32]

Tulburările cauzate de o singură genă ce provoacă migrene sunt rare.[32] Una dintre acestea este cunoscută sub denumirea de migrena hemiplegică familială, un tip de migrenă cu aură, cu transmitere autosomal dominantă.[34][35] Tulburările sunt legate de variante ale codării genelor pentru proteinele implicate în transportul de ion.[15] O altă tulburare genetică ce provoacă migrene este sindromul CADASIL sau arteriopatie cerebrală autosomal dominantă cu infarcte subcorticale și leucoencefalopatie.[15]

Declanșatori[modificare | modificare sursă]

Migrenele pot fi cauzate de declanșatori, iar unele persoane raportează acest factor de influență într-un număr mic de cazuri[5] și altele în majoritatea cazurilor.[36] Multe lucruri au fost etichetate drept declanșatori, însă puterea și semnificația acestor relații nu sunt sigure.[36][37] Un declanșator poate apărea cu până la 24 de ore înainte de instalarea simptomelor.[5]

Aspecte psihologice[modificare | modificare sursă]

Declanșatorii comuni sunt stresul, foamea și oboseala (aceștia contribuie în mod egal la cefaleea tensională).[36] Migrenele au loc mai degrabă în preajma menstruației.[38] Alte influențe hormonale, cum ar fi menarha, utilizarea contraceptivelor orale, sarcina, perimenopauza și menopauza joacă, de asemenea, un rol.[39] Se pare că aceste influențe hormonale joacă un rol mai important în cazul migrenelor fără aură.[40] De obicei migrenele nu au loc în timpul celui de-al al doilea și al treilea trimestru de sarcină sau după menopauză.[15]

Aspecte dietetice[modificare | modificare sursă]

În urma analizării declanșatorilor alimentari, s-a constatat că dovezile se bazează în principal pe evaluări subiective și nu sunt îndeajuns de riguroase pentru a susține sau respinge anumiți declanșatori.[41][42] În ceea ce privește agenții specifici, se pare că nu există dovezi ale unui efect al tiraminei asupra migrenei[43] și deși glutamatul monosodic (MSG) este raportat în mod frecvent ca fiind un declanșator alimentar[44], acest lucru nu este susținut și de dovezi.[45]

Aspecte de mediu[modificare | modificare sursă]

Analiza declanșatorilor potențiali din mediul de interior și exterior a dus la concluzia că dovezile generale sunt de calitate scăzută, însă cu toate acestea sugerează ca oamenii care suferă de migrene să își ia anumite măsuri preventive legate de calitatea aerului și lumina din interior.[46] Dacă în trecut se credea că migrenele sunt mai comune la persoanele cu un grad ridicat de inteligență, se pare că acest lucru nu este adevărat.[40]

Fiziopatologie[modificare | modificare sursă]

Animație a răspândirii corticale a depresiei

Se crede că migrenele reprezintă o tulburare neurovasculară[5], existând dovezi că mecanismul se declanșează în creier și se extinde apoi către vasele de sânge.[47] Anumiți cercetători sunt de părere că mecanismele neuronale joacă un rol mai important,[48] în timp ce alții consideră că vasele sangvine au rolul principal.[49] Alții sunt de părere că ambele sunt la fel de importante.[50] Se crede că o anumită implicare o au și valorile crescute ale neurotransmițătorului serotonină, cunoscută și ca 5-hidroxitriptamină.[47]

Aura[modificare | modificare sursă]

Depresia răspândită cortical sau depresia corticală a lui Leão reprezintă episoade intense de activitate neuronală, urmate de o perioadă de inactivitate, care se observă la persoanele ce suferă de migrene cu aură.[51] Există anumite explicații pentru apariția sa, incluzând activarea receptorului NMDA, ce duce la pătrunderea calciului în celulă.[51] Ca urmare a izbucnirii de activitate, fluxul de sânge către cortexul cerebral din zona afectată scade pentru un interval cuprins între la două și șase ore.[51] Se crede că atunci când depolarizarea circulă în partea inferioară a creierului, sunt iritați nervii ce percep durerea din cap și gât.[51]

Durerea[modificare | modificare sursă]

Nu se cunoaște mecanismul exact al cefaleei ce apare în timpul unei migrene.[52] Unele date indică un rol primar pentru structurile sistemului central nervos (cum ar fi trunchiul cerebral și diencefalul)[53], în timp ce alte informații susțin rolul de activare periferică (cum ar fi prin intermediul nervului senzitiv ce înconjoară vasele sangvine ale capului și gâtului).[52] Vasele candidate potențiale includ: arterele durale, arterele din pia mater și arterele extracraniale, ca cele ale scalpului.[52] Se crede că rolul vasodilatării arterelor extracraniale, în special, este semnificativ.[54]

Diagnostic[modificare | modificare sursă]

Diagnosticul migrenei se bazează pe semne și simptome.[5] Ocazional, se efectuează teste imagistice pentru a exclude alte cauze ale cefaleelor.[5] Se crede că există un număr semnificativ de persoane care suferă de această boală și care nu au fost diagnosticate.[5]

Conform propunerii făcute de Societatea Internațională de Cefalee, migrena fără aură poate fi diagnosticată conform următoarelor criterii, "criteriile 5, 4, 3, 2, 1":[3]

  • Cinci sau mai multe crize — pentru migrena cu aură, două crize sunt suficiente pentru diagnosticare.
  • Durata de la patru ore la trei zile
  • Două sau mai multe din următoarele aspecte:
    • Unilaterală (afectează jumătate din cap);
    • Pulsatilă;
    • "Intensitate moderată sau mare a durerii";
    • "Duce la evitarea activităților fizice de rutină sau este agravată de acestea"
  • Unul sau mai multe din următoarele aspecte:

Dacă o persoană prezintă două din următoarele aspecte: fotofobie, greață sau incapacitatea de a lucra / studia timp de o zi, diagnosticul are un grad mai mare de probabilitate.[55] La persoanele ce prezintă patru din următoarele cinci semne: cefalee pulsatilă, durată de 4-72 ore, durere într-o singură parte a capului, senzație de greață sau simptome ce afectează viața personală, există o probabilitate de 92% să fie vorba de migrenă.[11] La persoanele cu mai puțin de trei simptome, probabilitatea este de 17%.[11]

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Migrenele au fost clasificate prima oară în anul 1988.[12] Societatea Internațională de cefalee a actualizat clasificarea cefaleelor în 2004.[3] Conform acestei clasificări, migrenele sunt cefalee primare, însoțite de cefalee tensională și cefalee histaminică, printre altele.[56]

Migrenele se împart în șapte subclase (dintre care câteva includ alte subdiviziuni):

  • Migrena fără aură, sau „migrena comună”, presupune cefalee de tip migrenă ce nu sunt însoțite de aură
  • Migrena cu aură, sau „migrena clasică”, de obicei presupune cefalee de tip migrenă însoțite de aură. Mai puțin frecvent, se poate produce o aură fără cefalee, sau cu o cefalee ce nu este de tip migrenos. Alte două tipuri sunt migrena hemiplegică familială și migrena hemiplegică sporadică, în cazul căreia o persoană are migrene cu aură, însoțite de slăbiciune motorie. Dacă o rudă apropiată a avut aceleași simptome, atunci se numește „familială”, altfel este „sporadică”. Un alt tip este migrena bazilară, când cefaleea și aura sunt însoțite de dificultate de vorbire, amețeală, țiuit în urechi, sau alte simptome legate de trunchiul cerebral, însă nu și slăbiciune motorie. Inițial se credea că acest tip este provocat de spasme ale arterei bazilare, artera ce alimentează trunchiul cerebral.[25]
  • Sindroamele periodice din copilărie, care precedă de obicei migrenele, includ vomitarea ciclică (perioade intense ocazionale de vărsături), migrena abdominală (durere abdominală, însoțită de obicei de senzația de greață), și vertijul paroxistic benign al copilăriei (crize ocazionale de vertij).
  • Migrena retiniană presupune cefalee de tip migrenă, însoțită de tulburări vizuale sau chiar orbire temporară a unui ochi.
  • Complicațiile migrenelor sunt cefalee de tip migrenă și/sau aure cu o durată sau frecvență anormal de mare, sau asociate cu un atac cerebral sau o leziune cerebrală.
  • Migrena probabilă se referă la situațiile în care există unele caracteristici ale migrenelor, însă nu sunt suficiente dovezi pentru a diagnostica o migrenă cu certitudine (în cazul abuzului concomitent de medicamente).
  • Migrena cronică este o complicație a migrenelor și reprezintă o cefalee ce îndeplinește criteriile pentru a fi diagnosticată drept o „cefalee de tip migrenă” și are loc într-un interval de timp mai mare. Mai exact, un interval mai mare sau egal cu 15 zile/lună timp de minim 3 luni.[57]

Migrena abdominală[modificare | modificare sursă]

Diagnosticul migrenei abdominale este controversat.[58] Unele dovezi indică faptul că episoadele recurente de dureri abdominale, în absența unei dureri de cap, pot fi un tip de migrenă.[58][59] Sau sunt cel puțin un precursor al migrenei.[12] Este posibil ca aceste episoade de durere să fie sau să nu fie precedate de un prodrom asemănător celui din cazul migrenei, și de obicei durează de la câteva minute până la câteva ore.[58] Ele apar frecvent la persoanele cu antecedente personale sau familiale de migrenă tipică.[58] Alte sindroame, care sunt considerate a fi precursori, includ: sindromul vărsăturilor ciclice și vertijul paroxistic benign al copilăriei.[12]

Diagnostic diferențial[modificare | modificare sursă]

Alte boli care pot determina simptome similare cu o durere de cap de tip migrenă includ: arterita temporală, durerile de cap de tip cluster, glaucomul acut, meningita și hemoragia subarahnoidiană.[11] Arterita temporală apare de obicei la persoanele cu vârsta peste 50 de ani și se caracterizează prin sensibilitate la nivelul tâmplelor, durerile de cap de tip cluster sunt caracterizate prin nas înfundat unilateral, lacrimi și durere severă în jurul orbitelor, glaucomul acut este asociat cu probleme de vedere, meningita cu febră, iar hemoragia subarahnoidă cu un debut foarte rapid.[11] Cefaleea de tensiune afectează de obicei ambele părți ale capului, nu este pulsatilă și este mai puțin debilitantă.[11]

Prevenire[modificare | modificare sursă]

Tratamentele profilactice ale migrenelor includ: medicamente, suplimente nutritive, modificări ale stilului de viață, intervenții chirurgicale. Prevenirea este recomandată pentru cei care au dureri de cap mai mult de două zile pe săptămână, nu pot tolera medicamentele utilizate pentru a trata atacurile acute, sau pentru cei cu atacuri severe care nu sunt ușor de controlat.[11]

Scopul este de a reduce frecvența, durerile, și / sau durata migrenelor, și de a crește eficiența terapiei eșuate.[60] Un alt mod de prevenire este de a evita cefaleea atribuită folosirii excesive a medicației. Aceasta este o problemă comună și poate duce la dureri de cap cronice zilnice.[61][62]

Tratament[modificare | modificare sursă]

Medicamentele de prevenire a migrenei sunt considerate eficiente în cazul în care reduc frecvența sau severitatea atacurilor de migrenă cu cel puțin 50%.[63] Ghidurile concordă, indicând că substanțele topiramat, divalproex / valproat de sodiu, propranolol și metoprolol prezintă cele mai consistente dovezi ca tratament de primă intenție.[64] Recomandările cu privire la eficacitate au variat însă pentru gabapentină.[64] Timololul este eficient pentru prevenirea migrenei și reducerea frecvenței de atac și severitate a migrenei, pe când frovatriptanul este eficient pentru prevenirea migrenei menstruale.[64] Probabil că amitriptilina și venlafaxina sunt și ele eficiente.[65] Toxina botulinică Botox s-a dovedit a fi utilă la persoanele cu migrene cronice, însă nu și la cele cu migrene episodice.[66]

Terapii alternative[modificare | modificare sursă]

Extractul de rădăcină de Petasites hybridus (captalan) s-a dovedit a fi eficient pentru prevenirea migrenei.[67]

Acupunctura este eficientă în tratarea migrenelor.[68] Utilizarea acupuncturii "adevărate" nu este mult mai eficientă decât acupunctura placebo, totuși, atât acupunctura "adevărată", cât și cea placebo par a fi mai eficiente decât îngrijirea de rutină, cu mai puține reacții adverse decât tratamentul profilactic medicamentos. .[69] Manipularea chiropractică, fizioterapia, masajul și relaxarea ar putea fi la fel de eficace ca și propranololul sau topiramatul în prevenirea durerilor de cap de tip migrenă; cu toate acestea, cercetarea a avut unele probleme metodologice.[70] Există unele dovezi preliminare ale beneficiilor următoarelor substanțe în profilaxia migrenei: magneziu, coenzima Q(10), riboflavină, vitamina B(12),[71] și iarba-fetei, deși este necesară utilizarea unor teste de calitate mai bune pentru a confirma aceste rezultate preliminare. .[72] Din medicina alternativă, cele mai bune dovezi le are utilizarea captalanului.[73]

Dispozitive medicale și intervenții chirurgicale[modificare | modificare sursă]

Dispozitivele medicale, cum ar fi feedback-ul biologic și neurostimulatoarele, au unele avantaje în prevenirea migrenei, mai ales atunci când medicamentele obișnuite împotriva migrenei sunt contraindicate sau în caz de cefalee atribuită folosirii excesive a medicației. Feedback-ul biologic îi ajută pe oameni să fie conștienți de unii parametri fiziologici, astfel încât să îi controleze și să încerce să se relaxeze, și poate fi eficient pentru tratamentul migrenei.[74][75] Pentru neurostimulare se utilizează neurostimulatoare implantabile similare cu stimulatoarele cardiace pentru tratamentul migrenelor cronice greu de rezolvat, cu rezultate încurajatoare pentru cazurile grave.[76][77] Terapia chirurgicală a migrenei, care implică decompresia anumitor nervi din zona capului și gâtului, poate fi o opțiune pentru persoanele în cazul cărora terapia medicamentoasă nu funcționează.[78]

Control[modificare | modificare sursă]

Există trei aspecte principale ale tratamentului: evitarea declanșatorului, controlul simptomatic acut și prevenirea farmacologică.[5] Medicamentele sunt mai eficiente dacă sunt utilizate cât mai aproape de debutul atacului.[5] Utilizarea frecventă a medicamentelor poate provoca cefaleea atribuită folosirii excesive a medicației, unde durerile de cap devin mai severe și mai frecvente.[3] Aceasta se poate întâmpla în cazul triptanilor, ergotaminelor și analgezicelor, în special al analgezicelor narcotice.[3]

Analgezicele[modificare | modificare sursă]

Tratamentul inițial recomandat pentru simptomele ușoare până la moderate sunt analgezicele simple, cum ar fi medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau combinațiile de acetaminofen, acid acetilsalicilic și cofeină.[11] Mai multe AINS s-au dovedit a fi eficiente. Ibuprofenul s-a dovedit a fi un remediu eficient în tratarea durerii la aproape jumătate din pacienți.[79] Diclofenacul s-a dovedit a fi eficient.[80]

Aspirina poate ameliora durerea moderată până la severă provocată de migrenă, cu o eficacitate similară cu a sumatriptanului.[81] Ketorolacul este disponibil în formulare intravenoasă.[11] Paracetamolul (numit și acetaminofen), singur sau în combinație cu metoclopramida, este un alt tratament eficace, cu un risc scăzut de reacții adverse.[82] Acetaminofenul si metoclopramida sunt considerate sigure în timpul sarcinii, la fel și anti-inflamatoarele nesteroidiene până în al treilea trimestru.[11]

Triptanii[modificare | modificare sursă]

Triptanii, cum ar fi sumatriptanul, sunt eficienți atât pentru durere, cât și pentru greață în 75% din cazuri.[5][83] Acestea sunt tratamente recomandate inițial pentru cei cu durere moderată până la severă sau pentru cei cu simptome ușoare, care nu răspund la analgezice simple.[11] Diferitele formulări disponibile includ preparate orale, injectabile, spray nazal, comprimate orodispersabile.[5] În general, toți triptanii par a fi la fel de eficienți, cu efecte secundare similare. Cu toate acestea, este posibil ca anumite persoane să răspundă mai bine la anumiți triptani.[11] Majoritatea efectelor secundare sunt moderate, cum ar fi înroșirea feței; totuși, au existat cazuri rare de ischemie miocardică.[5] Prin urmare, triptanii nu sunt recomandați pentru persoanele cu boli cardiovasculare.[11] Deși în mod tradițional nu se recomandă triptanii pentru pacienții cu migrene bazilare, nu există nicio dovadă specifică a efectelor nocive provocate de utilizarea lor la această grupă de pacienți pentru a justifica precauția.[25] Aceștia nu provoacă dependență, însă pot provoca cefalee atribuită folosirii excesive a medicației, dacă sunt folosiți mai mult de 10 zile pe lună.[84]

Ergotaminele[modificare | modificare sursă]

Ergotamina și dihidroergotamina sunt medicamente mai vechi, care încă mai sunt prescrise pentru migrene, aceasta din urmă sub formă de spray nazal și formulare injectabilă.[5] Ele par a fi la fel de eficiente ca și triptanii,[85] sunt mai puțin costisitoare [86] și provoacă reacții adverse care de obicei sunt benigne.[87] În cele mai debilitante cazuri, cum ar fi cele cu stări migrenoase, ele par a fi cea mai eficientă opțiune de tratament.[87]

Altele[modificare | modificare sursă]

Metoclopramida administrată intravenos sau lidocaina administrată intranazal sunt alte opțiuni posibile.[11] Metoclopramida este tratamentul recomandat pentru persoanele care se prezintă la camera de gardă.[11] O singură doză intravenoasă de dexametazonă adăugată la tratamentul standard al atacului de migrenă este asociată cu o reducere cu 26% a posibilității de reapariție a durerii de cap în următoarele 72 de ore.[88] Manipularea spinală pentru tratarea unei dureri de cap de tip migrenă aflate în desfășurare nu este susținută de dovezi.[89] Nu se recomandă utilizarea opioidelor și a barbituricelor.[11]

Prognostic[modificare | modificare sursă]

Prognosticul pe termen lung pentru persoanele cu migrene este variabil.[9] Cei mai mulți oameni cu migrene au perioade de pierdere a productivității din cauza bolii[5]. Cu toate acestea, în general starea este relativ benignă[9] și nu este asociată cu un risc crescut de deces.[90] Există patru tipare principale ale bolii: simptomele se pot rezolva complet, simptomele pot continua, dar se vor diminua treptat, cu timpul, simptomele pot continua cu aceeași frecvență și severitate sau atacurile pot deveni mai puternice și mai frecvente.[9]

Migrenele cu aură reprezintă un factor de risc pentru accidentul vascular cerebral[91] dublând riscul.[92] Pentru adulții tineri, pentru femeile care utilizează contraceptive hormonale și pentru fumători riscul crește mai mult.[91] El pare asociat cu disecția arterelor cervicale.[93] Migrenele fără aură nu constituie un factor.[94] Relația cu problemele cardiace nu este concludentă, existând un singur studiu care susține asocierea dintre cele două.[91] Cu toate acestea, la modul general, migrenele nu par să crească riscul de deces din pricina unui atac cerebral sau a unei boli cardiace.[90] Terapia de prevenire a migrenelor la persoanele cu migrene cu aură poate preveni atacurile cerebrale asociate.[95]

Epidemiologie[modificare | modificare sursă]

Ani de viaţă ajustaţi în funcţie de handicap pentru migrene la 100.000 de locuitori în 2002

     no data

     <45

     45–65

     65–85

     85–105

     105–125

     125–145

     145–165

     165–185

     185–205

     205–225

     225–245

     >245

La nivel mondial, migrenele afectează peste 10% din oameni.[31] În Statele Unite, aproximativ 6% din bărbați și 18% din femei au o migrenă pe an, cu un risc pe timpul vieții de aproximativ 18% și respectiv 43%.[5] În Europa, migrenele afectează într-o oarecare măsură, pe durata vieții, 12–28% din oameni, din care aproximativ 6–15% dintre bărbații adulți și 14–35% din femeile adulte au măcar o migrenă anual.[7] Ratele de apariție a migrenelor sunt ușor mai scăzute în Asia și Africa față de țările vestice.[40][96] Migrenele cronice apar la aproximativ 1,4-2,2% din populație.[97]

[[Imagine:

Incidenţa migrenei după vârstă şi sex

Aceste cifre variază substanțial cu vârsta: cel mai adesea migrenele debutează la vârste cuprinse între 15 și 24 de ani și apar cel mai frecvent în intervalul 35-45 de ani.[5] La copii, aproximativ 1,7% dintre copiii de 7 ani și 3,9% dintre copiii între 7 și 15 ani au migrene, starea fiind ușor mai frecventă la băieți înainte de pubertate.[98] În timpul adolescenței, migrenele devin mai răspândite la femei [98] și persistă pentru tot restul vieții, fiind de două ori mai răspândite la femeile de vârsta a treia decât la bărbați.[99] La femei, migrenele fără aură sunt mai frecvente decât la bărbați. Cu toate acestea, la bărbați cele două tipuri apar cu aceeași frecvență.[40]

În timpul perimenopauzei simptomele se agravează adesea înainte de a scădea în intensitate.[99] În timp ce simptomele se rezolvă la vârsta a treia la aproximativ două treimi dintre persoane, la 3-10% aceste simptome persistă.[28]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Durerea de cap, George Cruikshank (1819)

O descriere timpurie comparabilă cu cea a migrenelor se găsește în papirusul Ebers, scris în jurul anului 1200 î.e.n. în Egiptul antic.[100] În anul 200 î.e.n, scrieri aparținând lui școala de medicină hipocratică au descris aura vizuală care poate să preceadă durerea de cap și ușurarea parțială care apare după vomă.[101]

Un craniu trepanat, din epoca fierului. Perimetrul orificiului din craniu este rotunjit prin creșterea unui nou țesut osos care indică faptul că persoana a supraviețuit acestei operații.

O descriere din secolul al doilea aparținându-i lui Aretaeus din Cappadocia a împărțit durerile de cap în trei tipuri: cefalgia, cefaleea și heterocrania.[102] Galen din Pergam a utilizat termenul de hemicrania (jumătatea capului), din care a derivat apoi cuvântul migrenă.[102] El a propus de asemenea ca sursă de apariție a durerii meningele și vasele sangvine craniene.[101] Migrenele au fost împărțite pentru prima dată în cele două tipuri utilizate în prezent – migrena cu aură (migraine ophthalmique) și migrenă fără aură (migraine vulgaire) în 1887 de către Louis Hyacinthe Thomas, un bibliotecar francez.[101]

Trepanația, efectuarea deliberată a unor perforații în craniu, a fost practicată începând cu anul 7.000 î.e.n.[100] Deși au fost cazuri când oamenii au supraviețuit, mulți au murit din cauza procedurii ca urmare a infecției.[103] Se credea că procedeul funcționează deoarece "elibera spiritele rele".[104] În secolul al XVII-lea, William Harvey a recomandat trepanația ca tratament pentru migrene.[105]

Deși au fost încercate mai multe tratamente pentru migrene, abia în 1868 s-a început utilizarea unei substanțe care s-a dovedit în cele din urmă eficientă.[101] Substanța era o ciupercă, cornul secarei, din care s-a izolat în 1918 ergotamina.[106] Metisergida a fost creată în 1959, iar primul triptan, sumatriptan, în 1988.[106] În secolul XX, grație studiilor de concepție mai bună, s-au identificat și s-au confirmat măsuri de prevenție eficace.[101]

Societate și cultură[modificare | modificare sursă]

Migrenele constituie o sursă semnificativă de costuri medicale și de pierdere a productivității. Se estimează că acestea reprezintă cea mai costisitoare boală neurologică din Comunitatea Europeană, costând peste 27 de miliarde de euro pe an.[107] În Statele Unite, costurile directe au fost estimate la 17 miliarde de dolari.[108] Aproape o zecime din acest cost se datorează costului triptanilor.[108] Costurile indirecte sunt de aproximativ 15 miliarde de dolari, din care cea mai importantă componentă este munca pierdută.[108] La persoanele care încearcă să lucreze în timp ce suferă de migrenă, eficiența scade cu aproximativ o treime.[107] Apare de asemenea frecvent un impact negativ asupra familiei persoanei respective.[107]

Cercetare[modificare | modificare sursă]

S-a descoperit că peptidele înrudite cu gena calcitoninei (CGRP) joacă un rol în patogeneza durerii asociate cu migrena.[11] Antagoniștii la nivelul receptorului pentru CGRP, cum ar fi olcegepant și telcagepant, au fost investigați atât in vitro, cât și în studii clinice pentru tratamentul migrenei.[109] În 2011, Merck a oprit studiile clinice de faza III pentru medicamentul său aflat în studiu telcagepant.[110][111] De asemenea, stimularea magnetică transcraniană pare a fi promițătoare.[11]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Liddell, Henry George; Scott, Robert. „ἡμικρανία”. A Greek-English Lexicon. http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.04.0057%3Aentry%3Dh%28mikrani%2Fa.  on Perseus
  2. ^ Anderson, Kenneth; Anderson, Lois E.; Glanze, Walter D. (1994). Mosby's Medical, Nursing, and Allied Health Dictionary (ed. 4th). Mosby. p. 998. ISBN 978-0-8151-6111-0 
  3. ^ a b c d e f g h Headache Classification Subcommittee of the International Headache Society (2004). „The International Classification of Headache Disorders: 2nd edition”. Cephalalgia 24 (Suppl 1): 9–160. doi:10.1111/j.1468-2982.2004.00653.x. PMID 14979299.  as PDF
  4. ^ a b c Piane, M (1 decembrie 2007). „Genetics of migraine and pharmacogenomics: some considerations”. The journal of headache and pain 8 (6): 334–9. doi:10.1007/s10194-007-0427-2. PMID 18058067. 
  5. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t Bartleson JD, Cutrer FM (1 mai 2010). „Migraine update. Diagnosis and treatment”. Minn Med 93 (5): 36–41. PMID 20572569. 
  6. ^ a b Lay CL, Broner SW (1 mai 2009). „Migraine in women”. Neurologic Clinics 27 (2): 503–11. doi:10.1016/j.ncl.2009.01.002. PMID 19289228. 
  7. ^ a b Stovner LJ, Zwart JA, Hagen K, Terwindt GM, Pascual J (1 aprilie 2006). „Epidemiology of headache in Europe”. European Journal of Neurology 13 (4): 333–45. doi:10.1111/j.1468-1331.2006.01184.x. PMID 16643310. 
  8. ^ Dodick DW, Gargus JJ (1 august 2008). „Why migraines strike”. Sci. Am. 299 (2): 56–63. doi:10.1038/scientificamerican0808-56. PMID 18666680. Bibcode2008SciAm.299b..56D. http://www.scientificamerican.com/article.cfm?id=why-migraines-strike. 
  9. ^ a b c d Bigal, ME (1 iunie 2008). „The prognosis of migraine”. Current opinion in neurology 21 (3): 301–8. doi:10.1097/WCO.0b013e328300c6f5. PMID 18451714. 
  10. ^ Gutman, Sharon A. (2008). Quick reference neuroscience for rehabilitation professionals : the essential neurologic principles underlying rehabilitation practice (ed. 2nd). Thorofare, NJ: SLACK. pp. 231. ISBN 9781556428005. http://books.google.ca/books?id=Ea0czzNxpkQC&pg=PA231 
  11. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r Gilmore, B (1 februarie 2011). „Treatment of acute migraine headache”. American family physician 83 (3): 271–80. PMID 21302868. 
  12. ^ a b c d e The Headaches, Pg 232-233
  13. ^ al.], ed. Jes Olesen, ... [et (2006). The headaches. (ed. 3.). Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins. pp. 512. ISBN 9780781754002. http://books.google.ca/books?id=F5VMlANd9iYC&pg=PA512&lpg=PA512 
  14. ^ a b Rae-Grant, [edited by] D. Joanne Lynn, Herbert B. Newton, Alexander D. (2004). The 5-minute neurology consult. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins. pp. 26. ISBN 9780683307238. http://books.google.ca/books?id=Atuv8-rVXRoC&pg=PA26 
  15. ^ a b c d e f g h i j Aminoff, Roger P. Simon, David A. Greenberg, Michael J. (2009). Clinical neurology (ed. 7th). New York, N.Y: Lange Medical Books/McGraw-Hill. pp. 85–88. ISBN 9780071664332 
  16. ^ Buzzi, MG (2005 Oct-Dec). „Prodromes and the early phase of the migraine attack: therapeutic relevance”. Functional neurology 20 (4): 179–83. PMID 16483458. 
  17. ^ Rossi, P (2005 Oct-Dec). „Prodromes and predictors of migraine attack”. Functional neurology 20 (4): 185–91. PMID 16483459. 
  18. ^ Samuels, Allan H. Ropper, Martin A. (2009). Adams and Victor's principles of neurology (ed. 9th). New York: McGraw-Hill Medical. pp. Chapter 10. ISBN 9780071499927 
  19. ^ a b c d Tintinalli, Judith E. (2010). Emergency Medicine: A Comprehensive Study Guide (Emergency Medicine (Tintinalli)). New York: McGraw-Hill Companies. pp. 1116–1117. ISBN 0-07-148480-9 
  20. ^ a b c d e f g h i j k The Headaches Pg.407-419
  21. ^ Tepper, edited by Stewart J. Tepper, Deborah E. (19 august 2011). The Cleveland Clinic manual of headache therapy. New York: Springer. pp. 6. ISBN 9781461401780. http://books.google.ca/books?id=uaG08nAKG_wC&pg=PA6 
  22. ^ Bigal, ME (1 iulie 2010). „Migraine in the pediatric population--evolving concepts”. Headache 50 (7): 1130–43. doi:10.1111/j.1526-4610.2010.01717.x. PMID 20572878. 
  23. ^ al.], ed. Jes Olesen, ... [et (2006). The headaches. (ed. 3.). Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins. pp. 238. ISBN 9780781754002. http://books.google.ca/books?id=F5VMlANd9iYC&pg=PA238 
  24. ^ Dalessio, edited by Stephen D. Silberstein, Richard B. Lipton, Donald J. (2001). Wolff's headache and other head pain (ed. 7th). Oxford: Oxford University Press. pp. 122. ISBN 9780195135183. http://books.google.ca/books?id=aJRV199FZcoC&pg=PA122 
  25. ^ a b c Kaniecki, RG (1 iunie 2009). „Basilar-type migraine”. Current pain and headache reports 13 (3): 217–20. doi:10.1007/s11916-009-0036-7. PMID 19457282. 
  26. ^ a b Walton, edited by Robert P. Lisak ... [et al.] ; foreword by John (2009). International neurology : a clinical approach. Chichester, UK: Wiley-Blackwell. pp. 670. ISBN 9781405157384. http://books.google.ca/books?id=L6_L75yvaPQC&pg=PA670 
  27. ^ a b contributors, edited by Joel S. Glaser ; with 20 (1999). Neuro-ophthalmology (ed. 3rd). Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins. pp. 555. ISBN 9780781717298. http://books.google.ca/books?id=eVU2CODGj98C&pg=PA555 
  28. ^ a b Malamut, edited by Joseph I. Sirven, Barbara L. (2008). Clinical neurology of the older adult (ed. 2nd). Philadelphia: Wolters Kluwer Health/Lippincott Williams & Wilkins. pp. 197. ISBN 9780781769471. http://books.google.ca/books?id=c1tL8C9ryMQC&pg=PA197 
  29. ^ Kelman L (1 februarie 2006). „The postdrome of the acute migraine attack”. Cephalalgia 26 (2): 214–20. doi:10.1111/j.1468-2982.2005.01026.x. PMID 16426278. 
  30. ^ Halpern, Audrey L.; Silberstein, Stephen D. (2005). „Ch. 9: The Migraine Attack—A Clinical Description”. in Kaplan PW, Fisher RS. Imitators of Epilepsy (ed. 2nd). New York: Demos Medical. NBK7326. ISBN 1-888799-83-8. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK7326/ 
  31. ^ a b Robbins MS, Lipton RB (1 aprilie 2010). „The epidemiology of primary headache disorders”. Semin Neurol 30 (2): 107–19. doi:10.1055/s-0030-1249220. PMID 20352581. 
  32. ^ a b c Schürks, M (1 ianuarie 2012). „Genetics of migraine in the age of genome-wide association studies”. The journal of headache and pain 13 (1): 1–9. doi:10.1007/s10194-011-0399-0. PMID 22072275. 
  33. ^ Durerile de cap, Pg. 246-247
  34. ^ de Vries, B (1 iulie 2009). „Molecular genetics of migraine”. Human genetics 126 (1): 115–32. doi:10.1007/s00439-009-0684-z. PMID 19455354. 
  35. ^ Montagna, P (1 septembrie 2008). „Migraine genetics”. Expert review of neurotherapeutics 8 (9): 1321–30. doi:10.1586/14737175.8.9.1321. PMID 18759544. 
  36. ^ a b c Levy D, Strassman AM, Burstein R (1 iunie 2009). „A critical view on the role of migraine triggers in the genesis of migraine pain”. Headache 49 (6): 953–7. doi:10.1111/j.1526-4610.2009.01444.x. PMID 19545256. 
  37. ^ Martin PR (1 iunie 2010). „Behavioral management of migraine headache triggers: learning to cope with triggers”. Curr Pain Headache Rep 14 (3): 221–7. doi:10.1007/s11916-010-0112-z. PMID 20425190. 
  38. ^ MacGregor, EA (1 octombrie 2010). „Prevention and treatment of menstrual migraine”. Drugs 70 (14): 1799–818. doi:10.2165/11538090-000000000-00000. PMID 20836574. 
  39. ^ Lay, CL (1 mai 2009). „Migraine in women”. Neurologic Clinics 27 (2): 503–11. doi:10.1016/j.ncl.2009.01.002. PMID 19289228. 
  40. ^ a b c d The Headaches Pg. 238-240
  41. ^ Rockett, FC (1 iunie 2012). „Dietary aspects of migraine trigger factors”. Nutrition reviews 70 (6): 337–56. doi:10.1111/j.1753-4887.2012.00468.x. PMID 22646127. 
  42. ^ Holzhammer J, Wöber C (1 aprilie 2006). „[Alimentary trigger factors that provoke migraine and tension-type headache]” (în German). Schmerz 20 (2): 151–9. doi:10.1007/s00482-005-0390-2. PMID 15806385. 
  43. ^ Jansen SC, van Dusseldorp M, Bottema KC, Dubois AE (1 septembrie 2003). „Intolerance to dietary biogenic amines: a review”. Annals of Allergy, Asthma & Immunology 91 (3): 233–40; quiz 241–2, 296. doi:10.1016/S1081-1206(10)63523-5. PMID 14533654. http://openurl.ingenta.com/content?genre=article&issn=1081-1206&volume=91&issue=3&spage=233&epage=241. 
  44. ^ Sun-Edelstein C, Mauskop A (1 iunie 2009). „Foods and supplements in the management of migraine headaches”. The Clinical Journal of Pain 25 (5): 446–52. doi:10.1097/AJP.0b013e31819a6f65. PMID 19454881. 
  45. ^ Freeman M (1 octombrie 2006). „Reconsidering the effects of monosodium glutamate: a literature review”. J Am Acad Nurse Pract 18 (10): 482–6. doi:10.1111/j.1745-7599.2006.00160.x. PMID 16999713. 
  46. ^ Friedman DI, De ver Dye T (1 iunie 2009). „Migraine and the environment”. Headache 49 (6): 941–52. doi:10.1111/j.1526-4610.2009.01443.x. PMID 19545255. 
  47. ^ a b The Headaches Chp. 29, Pg. 276
  48. ^ Goadsby, PJ (1 ianuarie 2009). „The vascular theory of migraine--a great story wrecked by the facts”. Brain : a journal of neurology 132 (Pt 1): 6–7. doi:10.1093/brain/awn321. PMID 19098031. 
  49. ^ Brennan, KC (1 iunie 2010). „An update on the blood vessel in migraine”. Current opinion in neurology 23 (3): 266–74. doi:10.1097/WCO.0b013e32833821c1. PMID 20216215. 
  50. ^ Dodick, DW (1 aprilie 2008). „Examining the essence of migraine--is it the blood vessel or the brain? A debate”. Headache 48 (4): 661–7. doi:10.1111/j.1526-4610.2008.01079.x. PMID 18377395. 
  51. ^ a b c d The Headaches, Chp. 28, pg 269-272
  52. ^ a b c Olesen, J (1 iulie 2009). „Origin of pain in migraine: evidence for peripheral sensitiyation”. Lancet neurology 8 (7): 679–90. doi:10.1016/S1474-4422(09)70090-0. PMID 19539239. 
  53. ^ Akerman, S (20 septembrie 2011). „Diencephalic and brainstem mechanisms in migraine”. Nature reviews. Neuroscience 12 (10): 570–84. doi:10.1038/nrn3057. PMID 21931334. 
  54. ^ Shevel, E (1 martie 2011). „The extracranial vascular theory of migraine--a great story confirmed by the facts”. Headache 51 (3): 409–17. doi:10.1111/j.1526-4610.2011.01844.x. PMID 21352215. 
  55. ^ Cousins, G (2011 Jul-Aug). „Diagnostic accuracy of the ID Migraine: a systematic review and meta-analysis”. Headache 51 (7): 1140–8. doi:10.1111/j.1526-4610.2011.01916.x. PMID 21649653. 
  56. ^ Nappi, G (1 septembrie 2005). „Introduction to the new International Classification of Headache Disorders”. The journal of headache and pain 6 (4): 203–4. doi:10.1007/s10194-005-0185-y. PMID 16362664. 
  57. ^ Negro, A (1 decembrie 2011). „Chronic migraine: current concepts and ongoing treatments”. European review for medical and pharmacological sciences 15 (12): 1401–20. PMID 22288302. 
  58. ^ a b c d Davidoff, Robert A. (2002). Migraine : manifestations, pathogenesis, and management (ed. 2nd). Oxford [u.a.]: Oxford Univ. Press. p. 81. ISBN 9780195137057. http://books.google.ca/books?id=PAdn6xC3KlAC&pg=PA81 
  59. ^ Russell, G (2002). „Abdominal migraine: evidence for existence and treatment options”. Paediatric drugs 4 (1): 1–8. doi:10.2165/00148581-200204010-00001. PMID 11817981. 
  60. ^ Modi S, Lowder DM (1 ianuarie 2006). „Medications for migraine prophylaxis”. American Family Physician 73 (1): 72–8. PMID 16417067. http://www.aafp.org/link_out?pmid=16417067. 
  61. ^ Diener HC, Limmroth V (1 august 2004). „Medication-overuse headache: a worldwide problem”. Lancet Neurology 3 (8): 475–83. doi:10.1016/S1474-4422(04)00824-5. PMID 15261608. 
  62. ^ Fritsche, Guenther; Diener, Hans-Christoph (2002). „Medication overuse headaches – what is new?”. Expert Opinion on Drug Safety 1 (4): 331–8. doi:10.1517/14740338.1.4.331. PMID 12904133. 
  63. ^ Kaniecki R, Lucas S. (2004). „Treatment of primary headache: preventive treatment of migraine”. Standards of care for headache diagnosis and treatment. Chicago: National Headache Foundation. pp. 40–52 
  64. ^ a b c Loder, E (1 iunie 2012). „The 2012 AHS/AAN guidelines for prevention of episodic migraine: a summary and comparison with other recent clinical practice guidelines”. Headache 52 (6): 930–45. doi:10.1111/j.1526-4610.2012.02185.x. PMID 22671714. 
  65. ^ Silberstein, SD (24 aprilie 2012). „Evidence-based guideline update: pharmacologic treatment for episodic migraine prevention in adults: report of the Quality Standards Subcommittee of the American Academy of Neurology and the American Headache Society”. Neurology 78 (17): 1337–45. doi:10.1212/WNL.0b013e3182535d20. PMID 22529202. 
  66. ^ Jackson JL, Kuriyama A, Hayashino Y (1 aprilie 2012). „Botulinum toxin A for prophylactic treatment of migraine and tension headaches in adults: a meta-analysis”. JAMA 307 (16): 1736–45. doi:10.1001/jama.2012.505. PMID 22535858. 
  67. ^ Pringsheim T, Davenport W, Mackie G, et al. Canadian Headache Society guideline for migraine prophylaxis. Can J Neurol Sci. 2012 Mar;39(2 Suppl 2):S1-59. PMID 22683887
  68. ^ PMID 21359919 (PubMed)
    Citation will be completed automatically in a few minutes. Jump the queue or expand by hand
  69. ^ Linde, K; Allais, G; Brinkhaus, B; Manheimer, E; Vickers, A; White, AR (2009). Linde, Klaus. ed. „Acupuncture for migraine prophylaxis”. Cochrane Database of Systematic Reviews (Online) (1): CD001218. doi:10.1002/14651858.CD001218.pub2. PMID 19160193. 
  70. ^ Chaibi, Aleksander; Tuchin, Peter J.; Russell, Michael Bjørn (2011). „Manual therapies for migraine: A systematic review”. The Journal of Headache and Pain 12 (2): 127–33. doi:10.1007/s10194-011-0296-6. PMID 21298314. 
  71. ^ Bianchi, A; Salomone, S; Caraci, F; Pizza, V; Bernardini, R; Damato, C (2004). Role of Magnesium, Coenzyme Q10, Riboflavin, and Vitamin B12 in Migraine Prophylaxis. „Vitamins & Hormones Volume 69”. Vitamins and hormones. Vitamins & Hormones 69: 297–312. doi:10.1016/S0083-6729(04)69011-X. ISBN 978-0-12-709869-2. PMID 15196887. 
  72. ^ Rios, Juanita; Passe, Megan M. (2004). „Evidence-Based Use of Botanicals, Minerals, and Vitamins in the Prophylactic Treatment of Migraines”. Journal of the American Academy of Nurse Practitioners 16 (6): 251–6. doi:10.1111/j.1745-7599.2004.tb00447.x. PMID 15264611. 
  73. ^ Holland, S (24 aprilie 2012). „Evidence-based guideline update: NSAIDs and other complementary treatments for episodic migraine prevention in adults: report of the Quality Standards Subcommittee of the American Academy of Neurology and the American Headache Society”. Neurology 78 (17): 1346–53. doi:10.1212/WNL.0b013e3182535d0c. PMID 22529203. 
  74. ^ Nestoriuc, Yvonne; Martin, Alexandra (2007). „Efficacy of biofeedback for migraine: A meta-analysis”. Pain 128 (1–2): 111–27. doi:10.1016/j.pain.2006.09.007. PMID 17084028. 
  75. ^ Nestoriuc, Y; Martin, A; Rief, W; Andrasik, F (2008). „Biofeedback treatment for headache disorders: A comprehensive efficacy review”. Applied psychophysiology and biofeedback 33 (3): 125–40. doi:10.1007/s10484-008-9060-3. PMID 18726688. 
  76. ^ Schoenen, J; Allena, M; Magis, D (2010). „Neurostimulation therapy in intractable headaches”. Handbook of clinical neurology / edited by P.J. Vinken and G.W. Bruyn. Handbook of Clinical Neurology 97: 443–50. doi:10.1016/S0072-9752(10)97037-1. ISBN 9780444521392. PMID 20816443. 
  77. ^ Reed, KL; Black, SB; Banta Cj, 2nd; Will, KR (2010). „Combined occipital and supraorbital neurostimulation for the treatment of chronic migraine headaches: Initial experience”. Cephalalgia 30 (3): 260–71. doi:10.1111/j.1468-2982.2009.01996.x. PMID 19732075. 
  78. ^ Kung, TA (1 ianuarie 2011). „Migraine surgery: a plastic surgery solution for refractory migraine headache”. Plastic and reconstructive surgery 127 (1): 181–9. doi:10.1097/PRS.0b013e3181f95a01. PMID 20871488. 
  79. ^ Rabbie R, Derry S, Moore RA, McQuay HJ (2010). Moore, Maura. ed. „Ibuprofen with or without an antiemetic for acute migraine headaches in adults”. Cochrane Database Syst Rev 10 (10): CD008039. doi:10.1002/14651858.CD008039.pub2. PMID 20927770. 
  80. ^ Derry S, Rabbie R, Moore RA (2012). Moore, Maura. ed. „Diclofenac with or without an antiemetic for acute migraine headaches in adults”. Cochrane Database Syst Rev 2: CD008783. doi:10.1002/14651858.CD008783.pub2. PMID 22336852. 
  81. ^ Kirthi V, Derry S, Moore RA, McQuay HJ (2010). Moore, Maura. ed. „Aspirin with or without an antiemetic for acute migraine headaches in adults”. Cochrane Database Syst Rev 4 (4): CD008041. doi:10.1002/14651858.CD008041.pub2. PMID 20393963. 
  82. ^ Derry S, Moore RA, McQuay HJ (2010). Moore, Maura. ed. „Paracetamol (acetaminophen) with or without an antiemetic for acute migraine headaches in adults”. Cochrane Database Syst Rev 11 (11): CD008040. doi:10.1002/14651858.CD008040.pub2. PMID 21069700. 
  83. ^ Johnston MM, Rapoport AM (1 august 2010). „Triptans for the management of migraine”. Drugs 70 (12): 1505–18. doi:10.2165/11537990-000000000-00000. PMID 20687618. 
  84. ^ Tepper Stewart J., S. J.; Tepper, Deborah E. (1 aprilie 2010). „Breaking the cycle of medication overuse headache”. Cleveland Clinic Journal of Medicine 77 (4): 236–42. doi:10.3949/ccjm.77a.09147. PMID 20360117. 
  85. ^ Kelley, NE (1 ianuarie 2012). „Rescue therapy for acute migraine, part 1: triptans, dihydroergotamine, and magnesium”. Headache 52 (1): 114–28. doi:10.1111/j.1526-4610.2011.02062.x. PMID 22211870. 
  86. ^ al.], ed. Jes Olesen, ... [et (2006). Durerile de cap. (ed. 3.). Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins. pp. 516. ISBN 9780781754002. http://books.google.ca/books?id=F5VMlANd9iYC&pg=PA516 
  87. ^ a b Morren, JA (1 decembrie 2010). „Where is dihydroergotamine mesylate in the changing landscape of migraine therapy?”. Expert opinion on pharmacotherapy 11 (18): 3085–93. doi:10.1517/14656566.2010.533839. PMID 21080856. 
  88. ^ Colman I, Friedman BW, Brown MD et al. (1 iunie 2008). „Parenteral dexamethasone for acute severe migraine headache: meta-analysis of randomised controlled trials for preventing recurrence”. BMJ 336 (7657): 1359–61. doi:10.1136/bmj.39566.806725.BE. PMID 18541610. 
  89. ^ Posadzki, P (1 iunie 2011). „Spinal manipulations for the treatment of migraine: a systematic review of randomized clinical trials”. Cephalalgia : an international journal of headache 31 (8): 964–70. doi:10.1177/0333102411405226. PMID 21511952. 
  90. ^ a b Schürks, M (1 septembrie 2011). „Migraine and mortality: a systematic review and meta-analysis”. Cephalalgia : an international journal of headache 31 (12): 1301–14. doi:10.1177/0333102411415879. PMID 21803936. 
  91. ^ a b c Schürks, M (27 octombrie 2009). „Migraine and cardiovascular disease: systematic review and meta-analysis”. BMJ (Clinical research ed.) 339: b3914. doi:10.1136/bmj.b3914. PMID 19861375. 
  92. ^ Kurth, T (1 ianuarie 2012). „Migraine and stroke: a complex association with clinical implications”. Lancet neurology 11 (1): 92–100. doi:10.1016/S1474-4422(11)70266-6. PMID 22172624. 
  93. ^ Rist, PM (1 iunie 2011). „Migraine, migraine aura, and cervical artery dissection: a systematic review and meta-analysis”. Cephalalgia : an international journal of headache 31 (8): 886–96. doi:10.1177/0333102411401634. PMID 21511950. 
  94. ^ Kurth, T (1 martie 2010). „The association of migraine with ischemic stroke”. Current neurology and neuroscience reports 10 (2): 133–9. doi:10.1007/s11910-010-0098-2. PMID 20425238. 
  95. ^ Weinberger, J (1 martie 2007). „Stroke and migraine”. Current cardiology reports 9 (1): 13–9. doi:10.1007/s11886-007-0004-y. PMID 17362679. 
  96. ^ Wang SJ (2003). „Epidemiology of migraine and other types of headache in Asia”. Curr Neurol Neurosci Rep 3 (2): 104–8. doi:10.1007/s11910-003-0060-7. PMID 12583837. 
  97. ^ Natoli, JL (1 mai 2010). „Global prevalence of chronic migraine: a systematic review”. Cephalalgia : an international journal of headache 30 (5): 599–609. doi:10.1111/j.1468-2982.2009.01941.x. PMID 19614702. 
  98. ^ a b Hershey, AD (1 februarie 2010). „Current approaches to the diagnosis and management of pediatric migraine”. Lancet neurology 9 (2): 190–204. doi:10.1016/S1474-4422(09)70303-5. PMID 20129168. 
  99. ^ a b Nappi, RE (1 iunie 2009). „Hormonal management of migraine at menopause”. Menopause international 15 (2): 82–6. doi:10.1258/mi.2009.009022. PMID 19465675. 
  100. ^ a b Miller, Neil (2005). Walsh and Hoyt's clinical neuro-ophthalmology. (ed. 6th). Philadelphia, Pa.: Lippincott Williams & Wilkins. pp. 1275. ISBN 9780781748117. http://books.google.ca/books?id=9RA2ZOPRuhgC&pg=PA1275 
  101. ^ a b c d e Borsook, David (2012). The migraine brain : imaging, structure, and function. New York: Oxford University Press. pp. 3–11. ISBN 9780199754564. http://books.google.ca/books?id=5GVVJS_fCAkC&pg=PA3&lpg=PA3 
  102. ^ a b Waldman, [edited by] Steven D. (2011). Pain management (ed. 2nd). Philadelphia, PA: Elsevier/Saunders. pp. 2122–2124. ISBN 9781437736038. http://books.google.ca/books?id=O6AojTbeXoEC&pg=PT2122&lpg=PT2122 
  103. ^ Mays, eds. Margaret Cox, Simon (2002). Human osteology : in archaeology and forensic science (ed. Repr.). Cambridge [etc.]: Cambridge University Press. pp. 345. ISBN 9780521691468. http://books.google.ca/books?id=-UqAnk-n7wgC&pg=PA345 
  104. ^ Colen, Chaim (2008). Neurosurgery. Colen Publishing. pp. 1. ISBN 9781935345039. http://books.google.ca/books?id=zHg53Gw0JrAC&pg=PA1 
  105. ^ Daniel, Britt Talley (2010). Migraine. Bloomington, IN: AuthorHouse. pp. 101. ISBN 9781449069629. http://books.google.ca/books?id=YSoSECeCudIC&pg=PA101&lpg=PA101 
  106. ^ a b Tfelt-Hansen, PC (1 mai 2011). „One hundred years of migraine research: major clinical and scientific observations from 1910 to 2010”. Headache 51 (5): 752–78. doi:10.1111/j.1526-4610.2011.01892.x. PMID 21521208. 
  107. ^ a b c Stovner, LJ (1 iunie 2008). „Impact of headache in Europe: a review for the Eurolight project”. The journal of headache and pain 9 (3): 139–46. doi:10.1007/s10194-008-0038-6. PMID 18418547. 
  108. ^ a b c Mennini, FS (1 august 2008). „Improving care through health economics analyses: cost of illness and headache”. The journal of headache and pain 9 (4): 199–206. doi:10.1007/s10194-008-0051-9. PMID 18604472. 
  109. ^ Tepper SJ, Stillman MJ (1 septembrie 2008). „Clinical and preclinical rationale for CGRP-receptor antagonists in the treatment of migraine”. Headache 48 (8): 1259–68. doi:10.1111/j.1526-4610.2008.01214.x. PMID 18808506. 
  110. ^ Merck & Co., Inc. (28 februarie 2012). „SEC Annual Report, Fiscal Year Ending Dec 31, 2011” (PDF). SEC. p. 65. http://www.merck.com/investors/financials/form-10-k-2011.pdf. Accesat la 21 mai 2012. 
  111. ^ ClinicalTrials.gov NCT01315847 Position Emission Tomography Study of Brain CGRP Receptors After MK-0974 Administration (MK-0974-067 AM1)

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]