Bifenil policlorurat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Structura chimică generală a bifenililor policlorurați

Bifenilii policlorurați (PCB) reprezintă o clasă de compuși organici derivați de la bifenil cu formula chimică C12H10−xClx. Bifenilii policlorurați erau la un moment dat utilizați pe larg ca dielectric și fluide de răcire în aparatele electrice, și la fabricarea izolatorilor electrici.[1][2] Din cauza duratei lungi de viață, PCB încă mai sunt utilizați, însă sinteza lor a scăzut drastic începând cu anii 1960, când au fost identificate anumite probleme legate de aceștia.[3] Datorită toxicității pe care o au asupra mediului și fiind clasificați ca și poluanți organici persistenți, PCB au fost interziși de către Convenția de la Stockholm din 2001.[4]

Obținere[modificare | modificare sursă]

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Bifenili policlorurați (PCB)”, Grants.ulbsibiu.ro, accesat în  
  2. ^ Rossberg, Manfred; Lendle, Wilhelm; Pfleiderer, Gerhard; Tögel, Adolf; Dreher, Eberhard-Ludwig; Langer, Ernst; Rassaerts, Heinz; Kleinschmidt, Peter; Strack, Heinz; Cook, Richard; Beck, Uwe; Lipper, Karl-August; Torkelson, Theodore R.; Löser, Eckhard; Beutel, Klaus K.; Mann, Trevor (). „Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry - Chlorinated Hydrocarbons”. doi:10.1002/14356007.a06_233.pub2. ISBN 3527306730. 
  3. ^ Robertson, edited by Larry W.; Hansen, Larry G. (). PCBs : recent advances in environmental toxicology and health effects. Lexington, Ky.: University Press of Kentucky. p. 11. ISBN 0813122260. 
  4. ^ Porta, M; Zumeta, E (). „Implementing the Stockholm Treaty on Persistent Organic Pollutants”. Occupational and Environmental Medicine. 59: 651–2. doi:10.1136/oem.59.10.651. PMC 1740221Accesibil gratuit. PMID 12356922.