Nicuță Tănase
| Nicuță Tănase | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Roșu, România |
| Decedat | (62 de ani) București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Străulești 2[*] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | scriitor |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Nicuță Tănase (n. 12 august 1924, Roșu, Ilfov – d. 5 septembrie 1986, București) a fost un scriitor umoristic român.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Fiul lui Anghel Nicuță, negustor ambulant, și al Elenei (n. Moldovan).
După școala de ucenici urmată la București, lucrează ca lăcătuș la Avrig (județul Sibiu) și apoi la Hunedoara.
Debutează în ziarul Combinatului Siderurgic Hunedoara (Uzina noastră) cu foiletoane și versuri (1948). În 1950 intră la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București. Lucrează ca redactor la Urzica, apoi la Scînteia. Colaborează la ziarele centrale și si la reviste literare (Scînteia, Contemporanul, Flacăra, Gazeta literară, Luceafărul, Presa noastră, Revue Roumaine, Scînteia tineretului, Tribuna, Tînărul scriitor, Viața Românească ș.a.), cu povestiri, foiletoane satirice sau fragmente de roman, pe care le publică apoi și in volum.
Volume publicate
[modificare | modificare sursă]- M-am făcut băiat mare
- A billentyus szajmuzsika
- Muzicuța cu schimbător
- Derbedeii
- Acțiunea P. 1500
- Astăzi e ziua mea
- Am fugit de acasă
- Ce oameni, Domnule!
- Plec la facultate
- Fără minuni, Doamne
- Cruce de ocazie
- Eu și îngerul meu păzitor Mitică
- Baiat bun, dar... cu lipsuri: Piesă în trei acte
- Sus mîinile, domnule scriitor
- Ghidul superstițiosului
- Destăinuirea marilor secrete
- Carte de explicare a viselor
- Răpirea ucenicului nevrăjitor
- Fără înger păzitor
- Telefonul de la ora 19
- Portrete în Aqua Forte
- Lume, lume, soro lume!: Patru nuvele aproape autobiografice
- M-am făcut... tată mare: Un fel de jurnal
Premii
[modificare | modificare sursă]- Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979)
Ecranizări
[modificare | modificare sursă]Nuvela Muzicuța cu schimbător a fost ecranizată în 1956 ca Ora „H” de Sinișa Ivetici și Andrei Blaier.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu (coordonatori), Dicționarul Scriitorilor Români, editura Albatros, 2002.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
| ||||||||||||||||||||