Televiziune digitală prin cablu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Sistemul de televiziune digitală prin cablu (în engleză: Digital Video Broadcasting – Cable), a fost introdus de către ETSI prin standardul DVB-C în anul 1994. Este dezvoltat la nivel mondial în diferite sisteme, de la rețelele mari de televiziune prin cablu (CATV) până la sistemele mai mici SMATV.

Particularități[modificare | modificare sursă]

  • utilizează modulația 16-QAM, 32-QAM, 64-QAM, 128-QAM, sau 256-QAM (Quadrature Amplitude Modulation - Modulație de amplitudine în cuadratură)
  • lărgimea canalului este de 8 MHz
  • debitul total de informație este de 38 Mbit/s.
Schema de funcționare a sistemului DVB-C
Vitezele de bit admise pentru sistemul DVB-C
Modulație Vitezele de bit (Mbit/s)
pentru lărgimile de bandă (MHz)
2 4 6 8 10
16QAM 6,41 12,82 19,23 25,64 32,05
32QAM 8,01 16,03 24,04 32,05 40,07
64QAM 9,62 19,23 28,85 38,47 48,08
128QAM 11,22 22,44 33,66 44,88 56,10
256QAM 12,82 25,64 38,47 51,29 64,11

Funcționare[modificare | modificare sursă]

Principiul de funcționare al unui sistem de transmisie DVB-C este alcătuită din următoarele blocuri de procesare:

  • Codarea sursei și multiplexarea MPEG-2 (MUX): Fluxurile video, audio și de date sunt multiplexate într-un flux de program MPEG (MPEG-PS), iar unul sau mai multe MPEG-PS-uri sunt îmbinate într-un flux de transport MPEG (MPEG-TS). Acesta este fluxul digital elementar care este transmis și în final recepționat de dispozitivele de adaptare (STB-uri). Vitezele de bit admise pentru MPEG-2 transportat depind de parametrii de modulație și pot fi de 6 … 64 Mbit/s
  • Adaptarea MUX și dispersarea energiei: MPEG-TS este identificat ca o secvență de pachete de date, de lungime fixată și anume 188 octeți. Cu ajutorul unei tehnici numită dispersarea energiei secvența de octeți este decorelată.
  • Codor extern: Pentru datele transmise se aplică un prim nivel de protecție prin utilizarea unui cod de blocare Reed-Solomon RS (204, 188), permițându-se corecția a până la maxim 8 octeți eronați pentru fiecare pachet de 188 octeți.
  • Întrețesător extern: Întrețeserea convolutionnală este utilizată pentru restabilirea secvenței de date transmise, un astfel de mod devenind mult mai robust pentru secvențe lungi de erori.
  • Conversia octet/m-uplu: Octeții de date sunt codați în grupuri de m biți (m = 4, 5, 6, 7 sau 8)
  • Codare diferențială: Pentru a se obține o constelație cu rotație invariantă se aplică o codare diferențială a celor 2 biți MSB ai fiecărui simbol
  • Mapare QAM: Secvența de biți este mapată într-o secvență digitală în banda de bază de simboluri complexe; sunt utilizate 5 moduri de modulație: 16-QAM, 32-QAM, 64-QAM, 128-QAM, 256-QAM
  • Formarea benzii de bază: Semnalul QAM este filtrat cu un filtru cu funcția de transfer radical din cosinus ridicat, pentru a muta interferența mutuală a semnalului la partea de recepție.
  • Conversia digital-analog și etajul de intrare: Semnalul digital este transformat într-un semnal analogic cu ajutorul unui convertor digital-analog și apoi este modulat pe frecvența radio de etajul de intrare RF.

Distribuție pe țări[modificare | modificare sursă]

Sistemul de televiziune digitală prin cablu este implementat în următoarele țări:

În România, principalii distribuitori sunt RCS&RDS și UPC.

DVB-C2[modificare | modificare sursă]

În 2008 a fost dezvoltat în mod oficial un standard de generația a doua, DVB-C2.[1]
Printre caracteristicile principale de performanță ale DVB-C2, sunt eficiența spectrului cu 30% mai mare și capacitate mai mare cu 60% față de DVB-C. Sistemul DVB-C2 este utilizat pentru oferirea de servicii noi precum video la cerere (VoD) și televiziune de înaltă definiție HDTV.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Televiziune digitală prin cablu