Convertor digital-analog

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Cunoscut și ca digital-to-analog converter în limba engleză, structura se referă la un sistem care convertește semnalele digitale în semnale analog. Sistemul poate întâlnit în limbajul tehnic și sub forma abrevierilor DAC, D/A, D2A sau D-To-A. Sistemul ADC (analog-to-digital converter) îndeplinește exact sarcina opusă de a converti semnalele analog în semnale digitale. Există mai multe versiuni în ce privește arhitectura DAC-ului. Compatibilitatea sistemului DAC pentru o anumită sarcină este determinată de valoarea unității de măsură a performanței acesteia în termeni precum rezoluția și eșantionarea. Conversiunea realizată prin digital-to-analog converter poate degrada un semnal, așadar ar trebui să specifice faptul că DAC-ul poate crea erori nesemnificative în termenii de funcionare a aplicației.

Sistemele DAC sunt utilizate în mod frecvent la aparate de tipul musical player pentru a converti conținutul digital în semnale analog audio. Acestea mai sunt întrebuințate și la televizoare și telefoane mobile cu scopul de a converti conținutul video în semnale analog audio care, odată conectate la placa de imagine, pot proiecta imagini monocrome sau colore. Aceste două aplicații întrebuințează rolurile opuse ale sistemelor DAC în ce privește îmbinarea frecvenței cu rezoluția. Sistemul DAC audio este de frecvență joasă, în timp ce sistemele DAC pentru video au frecvență înaltă sau mică spre medie.

Datorită complexității și nevoii de potrivire precisă a componentelor, cele mai multe DAC-uri specializate au implementat circuite integrate (ICs-uri). DAC-urile distincte sunt cele care, în general, au rezoluție joasă, viteză mare și consumă multă putere, precum cele întrebuințate în domeniul militar de sistemele radar. Echipamentele de viteză foarte mare cum sunt osciloscopurile, de asemenea pot necesita sisteme DAC distincte.