Televiziune digitală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Televiziunea digitală (abreviat DTV, în engleză: digital television) este un sistem de telecomunicații prin care se emit și se recepționează imagini în mișcare și sunete prin intermediul semnalelor digitale, spre deosebire de semnale analogice folosite în sistemul de televiziune analog tradițional.

Trecerea de la televiziunea analog la cea digitală:

     Tranziție terminată

     Tranziție terminată LPTV

     Tranziție în curs

     Tranziție neîncepută

     Tranziție fără neîncepută

     Fără date

Istoric[modificare | modificare sursă]

Începând cu anul 1990 a fost lansat pentru televiziune proiectul european DVB (Digital Video Broadcasting) în cadrul căruia au fost dezvoltate trei metode de transmisie: DVB-T, DVB-S și DVB-C.

Funcționare[modificare | modificare sursă]

Televiziunea digitală folosește metode de modulație digitală, prin care informația este compresată, necesitând televizoare care înglobează astfel de funcții, adaptoare externe care să convertească semnalul TV, sau plăci speciale care se pot insera în calculatoare.

În funcție de mediul de transmisie, există trei tipuri de transmisii TV digitale:

Avantaje[modificare | modificare sursă]

Televiziunea digitală are anumite avantaje față de televiziunea analogică:

  • utilizarea bandei de transmisie a semnalului mult mai eficientă (mai multe canale pe aceeași bandă, fiecare cu o rezoluție mult mai bună, o calitate mai bună a imaginilor televizate)
  • calitate mai bună a sunetului
  • adăugarea unor servicii suplimentare: programe TV interactive, servicii de tip multicasting (mai multe programe simultane pe același canal), ghiduri electronice ale programelor, video-on-demand (VOD), IPTV
  • compatibilitate mult mai mărită cu tehnologiile moderne: calculatoare, DVD, Blu-ray etc.
  • arhiva și înregistrarea programelor TV
  • reducerea puterii emițătoarelor
  • transmiterea în semnal TV a diferitelor informații suplimentare - EPG (program TV electronic)

Dezavantaje[modificare | modificare sursă]

Există și unele limitări ale televiziunii digitale, datorită faptului că tehnologia se află la începuturile sale:

  • semnalul fragil datorat insuficienței actuale de lărgime de bandă și algoritmilor de compresie a imaginilor precum formatul MPEG-2. Când o imagine digitală este comparată cu sursa originală a imaginii, anumite secvențe prezintă distorsiuni precum zgomot de cuantizare, culoare nepotrivită, blocuri de imagine.
  • tunerele digitale sunt mai scumpe decât cele analogice.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Harta distribuției standardelor de televiziune digitală în lume

Țările în care există televiziune digitală: statele UE, Rusia, Ucraina, Georgia, SUA, Japonia, Germania, China, Coreea de Sud și Uzbekistan.

Țările în care nu există televiziune digitală: Guyana, Turkmenistan, Tadjikistan, Pakistan, Libia, Sudan, Papua Noua Guinee, Somalia, Coreea de Nord, Republica Centrafricană, Sahara Occidentală, Maroc, Mauritania, Mali, Senegal, Sierra Leone, Liberia, Siria, Irak, Bangladesh, Bhutan și Iordania.

Uniunea Europeană[modificare | modificare sursă]

Marea Britanie în 1998 a devenit prima țară din Europa de Vest care a introdus televiziunea digitală.[2]

La 28 octombrie 2012 a avut loc o trecere completă (cu deconectarea transmițătorilor de semnal analogic) la televiziunea digitală terestră DVB-T2 din Anglia și Lituania.[3]

Republica Moldova

Sunt disponibile 26 de posturi TV din Moldova: 24 private (Prime, Canal 2, Canal 3, Publika TV, Jurnal TV, Euro TV, PRO TV Chișinău, Realitatea TV, Accent TV, Alt TV, Exclusiv TV, Vocea Basarabiei TV, Acasă în Moldova, TVC21, Bravo, National 4, TV8, TVR Moldova, СТС Mega, Familia Domashniy, RTR Moldova, NTV Moldova, REN Moldova și RU.TV Moldova) și 3 publice (TV Moldova 1, TV Moldova 2 и ТВ Гагаузия).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ electronica-azi.ro: Televiziunea digitală terestră
  2. ^ Televiziunea digitală din Vilnius
  3. ^ Cablu digital TV după 29 octombrie 2012 Arhivat în , la Wayback Machine. // Литовская ассоциация кабельного телевиденияru

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marco Fiore: Televiziunea digitală – un manual, multe soluții în buzunar, Editura Elettronika Group și Comitetul Economic și Social European

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de televiziune digitală