Sari la conținut

Kuomintang

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Kuomintang
中國國民黨
AbreviereKMT  Modificați la Wikidata
Oameni cheie
PreședinteWu Den-yih[*][[Wu Den-yih (Politician and former Premier of Taiwan)|​]]  Modificați la Wikidata
Fondator(i)Sun Iat-sen[1]
Yeung Ku-wan[*][[Yeung Ku-wan (Chinese revolutionary)|​]]  Modificați la Wikidata
Date
Înființat  Modificați la Wikidata
SediuTaipei
Număr de membri1.090.000  Modificați la Wikidata
Informații
Ideologie oficialăTrei Principii ale Omului[2][3]
Naționalism chinez[4][5]
Conservatorism[6][7]
Democrație chinezească
Republicanism
Reunificarea Chinei
Istoric:
Antiimperialism⁠(d)[8][9]
Social-democrație[10][11]
Leninism[12][13]
Kuomintang-ul de dreapta:
Anticomunism[14]
Autoritarism de dreapta[14]
Populism de dreapta[15]
Fascism[16]
Kuomintang-ul de stânga:
Socialism[17]
Marxism[18][19][20]
Poziție politicăCentru-dreapta[21] spre dreapta[22]
Istoric:
Big tent, cu o înclinație spre extrema dreaptă[23]
Afiliere internaționalăInternaționala Centrist-Democrată
Uniunea Democrată Internațională[24]
Drapelul partidului
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
cont X
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Kuomintang (sau Guomindang, prescurtat GMD, numele complet: Guomindang-ul Chinei, în limba chineză tradițională: 中國國民黨), adesea tradus ca Partidul Naționalist al Chinei, este un partid politic din Republica Chineză, ce astăzi ocupă insula Taiwan, fiind cel mai larg reprezentat partid politic, în termen de locuri ocupate, al adunării legislative. KMT este un membru al Uniunii Internaționale Democrate.

Istoric

[modificare | modificare sursă]

Kuomintangul s-a aflat în opoziție față de Partidul Comunist Chinez, cât și față de Japonia, care emitea pretenții de stăpânire a Chinei.

În urma Războiului Civil Chinez, care a urmat celui de-al 2-lea război mondial, Kuomintangul a fost înfrânt de comuniști. Liderii partidului și o parte dintre susținători s-au refugiat în insula Taiwan, unde au proclamat Republica Chineză.

Kuomintangul a dominat timp de mai multe decenii viața politică din Taiwan. Dominația Kuomintangului a însemnat dezvoltare economică, dar lipsă a libertăților democratice. Republica Chineză proclamată în Taiwan se pretindea că reprezintă întreaga națiune chineză. De aceea, inițial, Kuomintangul n-a acceptat alegeri libere în insulă, așteptându-se momentul căderii comunismului în China.

Pe plan cultural, Kuomintangul a favorizat folosirea limbii chineze literare bazată pe dialectul mandarin ca unică limbă oficială și de învățământ în Taiwan, adepții folosirii dialectului local taivanez fiind supuși la represiuni politice.

La sfârșitul anilor 1980, Kuomintangul și-a revizuit poziția acceptând alegeri libere, președinte al Republicii Chineze fiind ales un reprezentant al opoziției, favorabil independenței Taiwanului [când?]. Kuomintangul păstrează o puternică influență asupra vieții politice din Taiwan, izbutind să câștige alegerile de primar în capitala Taipei și cele naționale, în 2008.

Fondarea și epoca Sun Yat-sen

[modificare | modificare sursă]

GMD-ul își are rădăcinile ideologice și organizaționale în lucrările revoluționarului chinez Sun Yat-sen, un proponent al naționalismului și democrației chineze, care a fondat Societatea Reînvierii Chinei în capitala Republicii Hawaii, Honolulu, pe data de 24 noiembrie 1894. [25] Pe data de 20 august 1905, Sun și-a unit forțele cu alte societăți antimonarhiste din Tokyo, Imperiul Japoniei, pentru a forma Tongmenghui, un grup dedicat răsturnării dinastiei Qing și înființării unei republici în China.

Grupul a susținut Revoluția Xinhai din anul 1911 și fondarea Republicii Chineze la data de 1 ianuarie 1912. Deși Sun și Tongmenghui sunt de adesea descriși ca principalii organizatori ai Revoluției Xinhai, această este contestată de cărturari care susțin că Revoluția a izbucnit într-un mod descentralizat și fără un lider principal și că Sun Yat-sen a fost ales abia mai târziu președinte provizoriu al noii republici chineze. [26] [27] Cu toate acestea, Sun nu avea putere militară și a cedat președinția provizorie a republicii lui Yuan Shikai, care a aranjat abdicarea lui Puyi, ultimul împărat al Chinei, pe 12 februarie, in același an.

Pe 25 august 1912, Partidul Naționalist a fost înființat la Sala Hungguang Guild din Beijing, unde Tongmenghui și alte cinci partide mai mici pro-revoluționare au fuzionat pentru a participa la primele alegeri naționale. [28] Sun a fost ales președinte al partidului, iar Huang Xing a fost adjunct al său.

GMT-ul îl venerează pe fondatorul său, Sun Yat-sen, drept „Părintele Națiunii”.

Note

[modificare | modificare sursă]
Kuomintang

„Kuomintang” (Guómíndǎng) în caractere chinezești tradiționale (sus) și simplificate (jos).
Nume chinezesc
Chineză tradițională中國國民黨
Chineză simplificată中国国民党
Sens literalPartidul Naționalist al Chinei
Abreviere
Chineză tradițională國民黨
Chineză simplificată国民党
Sens literalPartidul Naționaliștilor
Nume tibetan
Tibetanăཀྲུང་གོའི་གོ་མིན་ཏང
Nume în zhuang
ZhuangCunghgoz Gozminzdangj
Nume mongol
Grafie chirilicăДундадын (Хятадын) Гоминдан (Хувьсгалт Нам)
Grafie mongolăᠳᠤᠮᠳᠠᠳᠤ ᠶᠢᠨ
(ᠬᠢᠲᠠᠳ ᠤᠨ)
ᠭᠣᠮᠢᠨᠳᠠᠩ
(ᠬᠤᠪᠢᠰᠬᠠᠯᠲᠤ
ᠨᠠᠮ)
SASM/GNCDûmdadû Yin (Hitad Ûn) Gômindang (Hûbishaltû Nam)
Nume uigur
Uigurăجۇڭگو گومىنداڭ
Nume manciurian
Grafie manciurianăᠵᡠᠩᡬᠣ ᡳ
ᡬᠣᠮᡳᠨᡩᠠᠩ
RomanizareJungg'o-i G'omindang
Modifică text Consultați documentația formatului
  1. ↑ Philip Short (). „Dramatis Personae”. Mao: A Life (în engleză). Marea Britanie: Hodder & Stoughton[*]. p. 639. ISBN 0-340-60624-X. OL 18937639M. Wikidata Q15732482.
  2. ↑ 政策綱領 (în chineză), web.archive.org, , Arhivat din original în , accesat în
  3. ↑ Zarrow, Peter (), The Chinese Communist Party Has Followed Sun Yat-sen’s Road Map (în engleză), Foreign Policy
  4. ↑ Jonathan Fenby (), Chiang Kai Shek: China's Generalissimo and the Nation He Lost (în engleză), Carroll & Graf, p. 337
  5. ↑ Jonathan N. Lipman; Jonathan Neaman Lipman (), Familiar Strangers: A History of Muslims in Northwest China (în engleză), University of Washington Press, p. 167
  6. ↑ Wang, Ted Nordhaus, Seaver (), It's Not Techno-Angst That's Driving East Asia to Abandon Nuclear Power (în engleză), Foreign Policy
  7. ↑ Mickey Glantz (), Climate Affairs: A Primer (în engleză), Island Press, p. 65
  8. ↑ , web.archive.org https://web.archive.org/web/20220417042416/https://read.dukeupress.edu/positions/article/21/4/921/21680/Clock-Time-National-Space-and-the-Limits-of?casa_token=bGTLKDPXtNIAAAAA%3AKeuctJ4Ao8R0xFATjLN9wEZ6LTc7XN-_e7IVFU-NjYpyel7I6tDc_B567c76Ogho-YBkYc8_sA, Arhivat din original în , accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ↑ Anti-Imperialism and the Left Guomindang on JSTOR, web.archive.org, , Arhivat din original în , accesat în
  10. ↑ http://chinese.larouchepub.com/wp-content/uploads/2017/05/San-Min-Chu-I_ALL-en.pdf
  11. ↑ 《二十一世紀》網絡版, web.archive.org, arhivat din original la , accesat în
  12. ↑ Dickson, Bruce J. (martie 1993), The Lessons of Defeat: The Reorganization of the Kuomintang on Taiwan, 1950–52* (în engleză), 133, The China Quarterly, doi:10.1017/S0305741000018191, ISSN 0305-7410 1468-2648, 0305-7410 Verificați valoarea |issn= (ajutor)
  13. ↑ Wayback Machine (PDF), homepage.ntu.edu.tw
  14. 1 2 從佛朗哥遷墓看台灣未竟的轉型正義 -- 上報 / 評論, www.upmedia.mg
  15. ↑ , archive.wikiwix.com https://archive.wikiwix.com/cache/20220901221821/https://thediplomat.com/2019/12/taiwans-2020-presidential-elections/, Arhivat din original în , accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  16. ↑ Stanley G. Payne (), A History of Fascism, 1914–1945 (în engleză), Univ of Wisconsin Press, p. 337
  17. ↑ T. J. Byres; Harbans Mukhia (), Feudalism and Non-European Societies (în engleză), Psychology Press, p. 207
  18. ↑ Arif Dirlik (), Marxism in the Chinese Revolution (în engleză), Rowman & Littlefield, p. 20
  19. ↑ Studies in Comparative Communism (în engleză), Butterworth-Heinemann,
  20. ↑ Robert Payne (2008-11), Mao Tse-Tung Ruler of Red China (în engleză), Brownell Press, p. 22 Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  21. ↑ Subscribe to The Australian | Newspaper home delivery, website, iPad, iPhone & Android apps, web.archive.org, , Arhivat din original în , accesat în
  22. ↑ Rigger, Shelley (), Kuomintang Agonistes: Party Politics in the Wake of Taiwan's 2016 Elections (în engleză), 60 (4), Orbis, doi:10.1016/j.orbis.2016.08.005, ISSN 0030-4387
  23. ↑ Kuomintang Agonistes: Party Politics in the Wake of Taiwan's 2016 Elections - ScienceDirect, web.archive.org, , Arhivat din original în , accesat în
  24. ↑ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
  25. ↑ See (Chinese) "Major Events in KMT" History Official Site of the KMT Arhivat în , la Wayback Machine. last accessed 30 August 2009
  26. ↑ Spence, Jonathan (). The Search for Modern China⁠(d) (ed. 3rd). W. W. Norton⁠(d). pp. 249–254. ISBN 978-0-393-93451-9.
  27. ↑ Wright, Mary Clabaugh (). Introduction, China in Revolution. Yale University Press. pp. 52–53. ISBN 978-0-300-01460-0. Accesat în .
  28. ↑ Strand, David (). „Chapter 2: Citizens in the Audience and at the Podium”. În Goldman, Merle; Perry, Elizabeth. Changing Meanings of Citizenship in Modern China. Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press. pp. 59–60. ISBN 978-0-674-00766-6. Accesat în .
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Kuomintang&oldid=17583884