Petru Poni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Membru titular al Academiei Române
Petru Poni

Acad. Petru Poni
Date personale
Născut4 ianuarie 1841
Săcărești, Principatul Moldovei
Decedat2 aprilie 1925, (84 de ani)
Iași, România
ÎnmormântatCimitirul „Eternitatea” din Iași Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMatilda Cugler-Poni
CopiiMargareta Poni
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata
Activitate
DomeniuChimie
Alma MaterUniversitatea din Paris  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruÎntemeietorul școlii românești de chimie
Ministru al Cultelor și Instrucțiunii
Primar al municipiului Iași
SocietățiAcademia Română

Petru Poni (n. 4 ianuarie 1841, satul Săcărești, comuna Cucuteni, județul Iași; d. 2 aprilie 1925, Iași) a fost un chimist, fizician, pedagog, mineralog și om politic român, pionier al școlii românești de chimie. A fost profesor la Universitatea din Iași și membru titular al Academiei Române.

Biografie

Portret al lui Petru Poni apărut în ziarul Adevărul în 1899, cu ocazia alegerii acestuia ca preşedinte al Academiei Române

A absolvit școala primară la Târgu Frumos și apoi a urmat la Gimnaziul Central din Iași (1852-1859). Ca bursier la Paris s-a specializat în chimie fizică și mineralogie la „College de France” și Sorbona. Întors în țară, în 1865 se angajează ca profesor la Liceul Național, iar din anul 1866 predă și la Școala Militară din Iași. În anul 1878 este numit șef al Catedrei de Chimie din cadrul Universității din Iași unde a predat timp de 33 de ani. Aici a înființat:

  • Primul laborator de Chimie al Universității din Iași (1882);
  • Catedra de Chimie organică (1891).

În 1897, Petru Poni și Anastasie Obregia au inaugurat, în noua clădire a Universității din Iași, un laborator de chimie, după model german. În 1903 Prof. Petru Poni a introdus un nou curs: Studiul chimic al petrolului [2]

Din 30 iunie 1879 a fost ales membru al Academiei Române, iar în anul 1889 a fost numit comisar al Guvernului Român la Expoziția Universală de la Paris.

A fost unul dintre pionierii chimiei românești fiind considerat întemeietorul acestei școli. În prezent, Institutul de Chimie Macromoleculară al Academiei Române din Iași poartă numele Petru Poni.

Activitatea științifică

A cercetat peste 80 de minerale culese din diverse zone ale țării și chiar a descoperit două minerale noi, denumite de el broștenită și badenită. A elaborat studii în legătură cu acțiunea acidului azotic de diverse concentrații asupra unor hidrocarburi parafinice izolate din petrolul indigen. A cercetat apele minerale din țară și a făcut observații meteorologice în Moldova. El a publicat și primele manuale de fizică și de chimie în limba română. Este organizatorul primelor laboratoare din România, destinate cercetărilor științifice și pregătirii cadrelor de chimiști. A colaborat la înființarea unor societăți științifice în România: Societatea română de științe (1890) și Societatea de științe (1900), și a fost membru al Societății de științe naturale din Moscova (1910).

În anul 1903, omul de știință a fost decorat de către împăratul Franz Joseph al Austriei cu Marea cruce al Ordinului Franz Joseph.[3]

Printre lucrările de specialitate publicate de profesorul Petru Poni se numără:

  • „Cercetări asupra mineralelor din masivul cristalin de la Broșteni” (1882),
  • „Mineralele de la Bădenii-Ungureni” (1885),
  • „Fapte pentru a servi la descrierea mineralogică a României” (1900), prima monografie asupra mineralelor țării noastre,
  • „Cercetări asupra compozițiunii chimice a petroleurilor române” (1900).

Activitatea politică

În plan politic Petru Poni s-a remarcat ca unul dintre membrii marcanți ai Partidului Național Liberal (P.N.L.) din aceea vreme. În anul 1884 s-a alăturat grupării politice formată din "liberalii sinceri" conduși de George Vernescu și conservatorii lui Lascăr Catargiu (Partidul Liberal-Conservator). După o scurtă perioadă petrecută în această formațiune politică, revine în P.N.L. A fost ales, în mai multe rânduri, deputat și senator.

De asemenea, a îndeplinit și funcția de primar al municipiului Iași în perioada 9 aprilie - 11 iulie 1907 și 1922.

A deținut în trei rânduri funcția de ministru al Cultelor și Instrucțiunii (21 iulie - 26 noiembrie 1891; 4 octombrie 1895 - 21 noiembrie 1896; 24 octombrie - 29 noiembrie 1918).

Cinstirea lui Petru Poni

Filatelie

Numismatică

Cu prilejul „împlinirii a 175 de ani de la nașterea lui Petru Poni”[4], Banca Națională a României a pus în circulație, în atenția colecționarilor, la 22 februarie 2016, o monedă comemorativă de argint, cu titlul de 999‰, având greutatea de 31,103 g. Moneda este rotundă, cu diametrul de 37 mm, și are valoarea nominală de 10 lei. Toate cele 200 de monede din emisiune sunt de calitate proof.[5] Cantul monedei este zimțat.[4] Fiecare exemplar este însoțit de câte un certificat de autenticitate și de o prezentare succintă în limbile română, engleză și franceză a vieții și activității savantului.[4]

Fiecare monedă este ambalată în câte o capsulă de metacrilat transparent.[4]

„Monedele din argint dedicate împlinirii a 175 de ani de la nașterea lui Petru Poni au putere circulatorie pe teritoriul României.”[4]

Colegii și licee care poartă numele lui Petru Poni

Referințe și note

  1. ^ IdRef, accesat în  
  2. ^ Istoric
  3. ^ Decorat cu Ordinul Franz Joseph
  4. ^ a b c d e Banca Națională a României, Monedă din argint dedicată împlinirii a 175 de ani de la nașterea lui Petru Poni
  5. ^ Calitatea proof se obține din contrastul dintre fondul lucios al câmpului monedei și gravura mată a acesteia.

Lectură suplimentară

  • Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii - Dicționar, București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1982

Legături externe

Vezi și


Predecesor:
Nicolae Crețulescu
Președintele Academiei Române
18981901
Succesor:
Petre S. Aurelian
Predecesor:
Constantin I. Istrati
Președintele Academiei Române
19161920
Succesor:
Dimitrie Onciul
Predecesor:
Gheorghe Lascăr
General Mihai Negruzzi
Primar al orașului Iași
1907
1922
Succesor:
Nicolae Gane
Eugen Herovanu