Hans Adam Schneider

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Hans Adam Schneider
Hans-Adam-Schneider.jpg
Hans Adam Schneider
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Zărnești, România Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani) Modificați la Wikidata
Freiburg im Breisgau, Germania Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România
Flag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist
profesor Modificați la Wikidata
Activitate
DomeniuChimie fizică, Chimie macromoleculară
InstituțieUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași;
Universitatea din Freiburg
Alma MaterLiceul Johannes Honterus din Brașov;
Universitatea Politehnica Timișoara
DoctoranziAndrei Biro
Constantin Cașcaval
Alexandru Cecal
Natalia Hurduc
Dumitru Lazar
Lucia Odochian
Ana Onu
Cornelia Vasile
Cunoscut pentruContribuțiile teoretice și experimentale în cinetică chimică și fizico-chimia polimerilor

Hans Adam Schneider (cunoscut și ca Ion Adam Schneider sau Ioan Adam Schneider în documentele și presa comunistă, n. , Zărnești, România – d. , Freiburg im Breisgau, Germania) a fost un inginer chimist, cercetător și profesor universitar, cunoscut în special pentru contribuțiile teoretice și experimentale în domeniul chimie fizică (în special, cinetică chimică și fizico-chimia polimerilor).[1]

Educație[modificare | modificare sursă]

Hans Adam Schneider a urmat școala elementară în Zărnești (1936-1940), apoi Liceul teoretic „Johannes Honterus“ din Brașov (1940- 1948).

Și-a continuat educația în cadrul Facultății de Tehnologie Chimică, Universitatea Politehnica Timișoara (1949-1954), iar în 1957 a devenit Doctor în Chimie în urma susținerii tezei intitulate Contribuții la cunoașterea descompunerii termice a metanului“ (profesor coordonator: academician Ilie G. Murgulescu).[2][3]

În perioada 1962-1963 a fost cercetător posdoctoral la Institutul de Chimie fizică al Academiei de Științe a URSS, condus de către academicianul sovietic Nikolay N. Semenov (laureat al Premiului Nobel pentru Chimie).

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

Activitate didactică[modificare | modificare sursă]

În 1957, Hans Adam Schneider și-a început cariera profesională ca cercetător în cadrul Institutului de Chimie fizică al Academiei Române, alături de Ilie G. Murgulescu. În 1965 a fost trimis la Iași de către mentorul său, ca parte a viziunii de dezvoltare a chimiei fizice moderne și în alte centre universitate din țară, pe post didactic permanent.[4] Între 1965-1979 a activat ca profesor la Catedra de Chimie Fizică, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași. Din această poziție, a contribuit la pregătirea a numeroase serii de absolvenți și doctoranzi,[5] precum și la ridicarea prestigiului școlii românești de chimie.

Între 1970-1971 a fost profesor invitat la Institutul de Chimie Macromoleculară „Hermann Staudinger” de la Universitatea „Albert Ludwigs“, Freiburg, Germania. În 1984 a obținut titlul de Doctor habilitat al Secției de Chimie fizică a polimerilor din cadrul acestui institut. Ca urmare a acestor stagii, în 1985 a emigrat în Germania, activând în cadrul institutului anterior amintit ca profesor titular, până la retragerea din activitate (1996).

Activitatea de cercetare[modificare | modificare sursă]

Profesorul Hans Adam Schneider a contribuit în mod esențial la modernizarea și dezvoltarea Catedrei de Chimie fizică a Universității „Alexandru Ioan Cuza“, inițiind cercetări moderne. A publicat peste 300 lucrări științifice (dintre care 210 ISI), totalizând circa 1100 de citări (h-index= 17) și a scris cărți de referință în domeniul cineticii chimice și fizico-chimiei macromoleculelor.

A fost onorat cu Premiul Academiei Române și cu titlul de Profesor Honoris Causa al Universităților Alexandru Ioan Cuza” și „Gheorghe Asachi” din Iași.

Activitate managerială[modificare | modificare sursă]

Hans Adam Schneider a fost șeful secției de Cinetică chimică la Institutul de Chimie macromoleculară Petru Poni“ din Iași (1965-1979).

Între 1972 și 1974 a fost decan al Facultății de Chimie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ (până la unificarea forțată[6] cu Facultatea de Chimie industrială din cadrul Institutului Politehnic din Iași).

Publicații relevante (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • „Complex compounds of trivalent thallium with 7-iodo-8-hydroxiquinoline-5-sulphonic and 8-hydroxiquinoline-7-sulphonic acids”, Inorg. Chim. Acta 5 (1971) 623-626[7]
  • „Isotopic exchange reactions between Tl(III) in complex compounds of the type [HTlBr4] pyridine base and 204Tl(I)”, J. Inorg. Nucl. Chem. 35 (1973) 1565-1569[8]
  • „Pyrolysis-gas chromatography of some crosslinked copolymers of styrene”, Eur. Polym. J. 15 (1979) 661-666[9]
  • „Interactions in compatible polymer systems. Viscoelasticity and glass transition of polystyrene-poly(vinylmethylether) blends”, Polymer Bull. 14 (1985) 17-24[10]
  • „The Gordon-Taylor equation. Additivity and interaction in compatible polymer blends”, Macromol. Chem. Phys. 189 (1988) 1941-1955[11]
  • „Approach to the composition dependence of the glass transition temperature of compatible polymer blends: the effect of local chain orientation”, Macromol. Chem. Phys. 189 (1988) 2085-2097[12]
  • „Glass transition behavior of compatible polymer blends”, Polymer 30 (1989) 771-779[13]
  • „The glass temperature of polymer blends: comparison of both the free volume and the entropy predictions with data”, Polymer 33 (1992) 3453-3461[14]
  • „Über die kinetik des thermischen abbaues von polystyrolen”, Makromolekulare Chemie 131 (2003) 55 - 62[15]
  • „Polymer class specificity of the glass temperature”, Polymer 46 (2005) 2230-2237[16]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „150 de ani la Universitatea Al. I. Cuza”. Accesat în . 
  2. ^ „Doctorate Universitatea Timisoara” (PDF). Accesat în . 
  3. ^ Bourceanu, Gelu. „IN MEMORIAM Professor PhD Hans Adam Schneider (1929-2014)” (PDF). Accesat în . 
  4. ^ Frangopol, Petre T. „Ctitorii chimiei timișene: Ilie G. Murgulescu, Coriolan Drăgulescu și Radu Vâlceanu, REVISTA DE POLITICA ȘTIINTEI SI SCIENTOMETRIE – SERIE NOUA, Vol. 2, No. 1, Martie 2013, p. 47 - 51”. 
  5. ^ Cecal, Alexandru. „Chimiști în Universitatea ieșeană (1948-2005)” (PDF). 
  6. ^ „Istoricul Facultății de Chimie, Universitatea Al.I. Cuza - Iași”. Accesat în . 
  7. ^ Cecal, A., Schneier, I.A. „Complex compounds of trivalent thallium with 7-iodo-8-hydroxyquinoline-5-sulphonic and 8-hydroxyquinoline-7-sulphonic acids, Inorg. Chim. Acta 5 (1971) 623-626”. 
  8. ^ Cecal, A., Schneider, I.A. „Isotopic exchange reactions between Tl(III) in complex compounds of the type [HTlBr4] pyridine base and 204Tl(I), J. Inorg. Nucl. Chem. 35 (1973) 1565-1569”. 
  9. ^ Cașcaval, C.N., Schneider, H.A. Poinescu, I.C., Butnaru, M. „Pyrolysis-gas chromatography of some crosslinked copolymers of styrene, Eur. Polym. J. 15 (1979) 661-666”. 
  10. ^ Brekner M.-J, Cantow, H.-J, Schneider, H.A. „Interactions in compatible polymer systems. Viscoelasticity and glass transition of polystyrene-poly(vinylmethylether) blends, Polymer Bull. 14 (1985) 17-24”. 
  11. ^ Schneider, H.A. „The Gordon-Taylor equation. Additivity and interaction in compatible polymer blends, Macromol. Chem. Phys. 189 (1988) 1941-1955”. 
  12. ^ Brekner, M.-J, Schneider, H.A., Cantow, H.-J. „Approach to the composition dependence of the glass transition temperature of compatible polymer blends: the effect of local chain orientation, Macromol. Chem. Phys. 189 (1988) 2085-2097”. 
  13. ^ Schneider, H.A. „Glass transition behavior of compatible polymer blends, Polymer 30 (1989) 771-779”. 
  14. ^ Schneider, H.A., Di Marzio, E.A. „The glass temperature of polymer blends: comparison of both the free volume and the entropy predictions with data, Polymer 33 (1992) 3453-3461”. 
  15. ^ Cascaval, C.N., Vasile, A., Schneider, H.A:. „Über die kinetik des thermischen abbaues von polystyrolen, Makromolekulare Chemie 131 (2003) 55 - 62”. 
  16. ^ Schneider, H.A. „Polymer class specificity of the glass temperature, Polymer 46 (2005) 2230-2237”. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]