Sari la conținut

Matilda Cugler-Poni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Matilda Cugler-Poni
Date personale
Născută2 aprilie 1851
Iași, Principatul Moldovei
Decedată9 octombrie 1931, (80 de ani)
Iași, România
PărințiKarl von Kugler
Matilda Hefner
Frați și suroriAnton Cugler (1850-1929)
Grigore Cugler (1872-?)
Cazimir Cugler
Norbert Cugler (?-1922)[1]
Căsătorită cuVasile Burlă
Petru Poni
CopiiMargareta Poni
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activă ca scriitoare1867 - 1926
Subiectemotivul iubirii și al dragostei neîmplinite
Specie literarăpoezie
Operă de debut1867 - în Convorbiri literare
1884 - povestirea „Cînd vrea omul” în revista Tribuna
Opere semnificativeromanțaLăsați-mă să cânt

Matilda Cugler-Poni (n. 2 aprilie 1851, Iași – d. 9 octombrie 1931, Iași) a fost o poetă română.

Este fiica arhitectului austriac Karl von Kugler, stabilit la Iași și devenit cetățean român cu numele Carol Cugler, și a Matildei (născută Hefner). Tatăl său, provenit dintr-o familie înnobilată la 1744, de împărăteasa Maria Terezia a Austriei, a venit la Iași, unde a devenit, în 1844, arhitect șef al Iașilor.[2] În 1888, Ilie Kogălniceanu, tatăl lui Mihail Kogălniceanu, l-a angajat spre a-i renova casa, a o preface și aduce în forma în care se păstrează și astazi, devenită casă memorială.[3]

Matilda a avut un frate, Grigore Cugler, medic, al cărui fiu a fost Grigore Cugler, muzician, grafician, diplomat și scriitor român.[1]

A primit în familie o educație deosebit de aleasă, împlinită prin lecturi sistematice din literaturile germană, franceză, italiană și română.[4]

În 1872 s-a căsătorit cu filologul Vasile Burlă, dar s-au despărțit curând, iar patru ani mai târziu, în 1876, s-a recăsătorit cu chimistul Petru Poni. Din această căsătorie a rezultat o fiică, Margareta Poni (1889-1973), care a devenit profesor universitar la Iași și a îmbrățișat domeniul chimiei anorganice.[5]

Matilda Cugler-Poni (ca. 1870)

Cariera artistică

[modificare | modificare sursă]

A început să scrie versuri de timpuriu, debutând în 1867, la 16 ani în paginile revistei Convorbiri literare. A colaborat la această publicație în mod permanent până în anul 1888. De la anul debutului (1867) și până în 1926 (anul apariției ultimei poezii), Matilda Cugler-Poni a colaborat la peste 35 de reviste românești și străine. La Convorbiri literare a publicat până în 1892, colaborând și la alte reviste, precum Familia, Columna lui Traian, Literatorul și Viața Românească.

Debutul în proză și l-a făcut cu povestirea Cînd vrea omul, apărută în 1884 în revista Tribuna din Sibiu. Povestirile sale sunt scurte schițe „din viața mea”, cu accente moraliste și moralizatoare.[5]

Matilda Cugler-Poni a fost una din puținele femei care au făcut carieră literară prin intermediul Convorbirilor literare, publicând versuri lirice, în care motivul iubirii, al dragostei neîmplinite, este dominant.[4] Criticul George Călinescu aprecia că versurile sale sunt scrise, ...în maniera album de domnișoare cu educație de pension, adresându-se unor cititoare sever supravegheate de guvernante.[6] Ele aparțin acum istoriei literare, fără a rămâne în memoria contemporanilor.

Ciprian Porumbescu a folosit versurile romanței Lăsați-mă să cânt, de Matilda Cugler-Poni, pe care le-a inclus în opereta Crai nou, unde a devenit cântecul Anicăi: În aste haine.[7]

Și alți compozitori au pus pe muzică versurile sale; între aceștia, Theodor Fuchs [8] și Guilelm Șorban.

  • Poesii (1867)
  • Un tutor (1881, ediția a 2-a în 1914)
  • Fata stolerului (1884, ediția a 2-a în 1886)
  • Sfântul Nicolae (1885)
  • Poezii (1885)
  • Povestiri adevărate
  • Poezii (1927)
  • Scrieri alese, Editura Junimea, Iași (1971)
  1. ^ a b Cristian Livescu, „Simbolul exulului deplin”, Antiteze, nr.1, 2011, p. 47-48.
  2. ^ „Apunake”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Chioșcul poeziei[nefuncțională]
  4. ^ a b Biografie Matilda Cugler-Poni
  5. ^ a b Sensibila poetă Matilda Cugler-Poni[nefuncțională]
  6. ^ Scriitorul zilei: Matilda Cugler-Poni, n. 1851- d. 1931
  7. ^ Cornelia Angelescu: Antologia liedului românesc secolul XIX - Editura Fundației România de Mâine, 2006 ISBN (10)973-725-630-1 (13)978-973-725-630-0
  8. ^ Cosma, Viorel (). Muzicieni din România. Lexicon, vol. 3. Editura Muzicală București. p. 100-101. 
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Matilda Cugler-Poni
Wikisursă
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Matilda Cugler-Poni