Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei
Altitudine700 m
MunțiMunții Poiana Ruscă la nord
Munții Țarcu la sud
Coordonate45°30′25.42″N 22°40′26.66″E45°30′25.42″N 22°40′26.66″E
Țară România
VăiBistra
Breazova
Ascensiune începând dinSatul Bucova din Comuna Băuțar, Caraș-Severin
Satul Zeicani din Comuna Sarmizegetusa, Hunedoara
Drum de accesRO Roadsign 68.svg DN68
Perioadă de închidereDeschis tot timpul anului
Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei se află în România
Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei
Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei (România)

Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei este o trecătoare aflată la limita dintre Carpații Occidentali Românești și Carpații Meridionali între Munții Poiana Ruscă și Munții Țarcului, situată pe valea valea Bistrei la altitudinea de 700 m și, care face legătura între Culoarul Bistrei și Depresiunea Hațegului.[1][2]

Date geografice[modificare | modificare sursă]

La nord de trecătoare se află vârful Dealul Mare de 969 m.[1]

Pasul, care leagă orașele Oțelu Roșu – aflat la vest și Hațeg – aflat la nord-est, asigură actual legătura rutieră[3] și – în trecut[4] și pe cea feroviară, dintre Banat și Transilvania[3] de sud-vest (prin DN68[5], respectiv prin linia CFR 211). Cea mai apropiată stație de cale ferată (funcțională) se află la Băuțar[6] (astăzi cap de linie, infrastructura feroviară pe distanța Băuțar - Hațeg fiind dezafectată),[4] iar cel mai apropiat aeroport la Caransebeș.

Repere[modificare | modificare sursă]

Pe aici în Antichitate a trecut calea vestică de acces către capitala DacieiSarmisegetusa, denumirea antică a trecătorii fiind probabil aceea de Tapae.[7]

În această zonă dacii, în perioada Războaielor Daco-Romane au dat 3 bătălii. Prima – în anul 87 s-a soldat cu înfrângerea romanilor conduși de către Cornelius Fuscus. În anul următor, soarta armelor a fost de această dată defavorabilă Regatului Dac. În 101 a avut loc ultima dintre bătălii – cea decisivă a primului război daco-roman – defavorabilă și de această dată dacilor.[8]

În perioada medievală aici s-a aflat o vamă[9], administrată de către familia Kendeffy (cu curtea nobiliară în satul Râu de Mori).[10] S-a presupus un timp, că tot aici ar fi avut loc în primăvara anului 1442 bătălia dintre Iancu de Hunedoara și armatele otomane conduse de către Mezid-beg.[3] Bătălia în cauză a avut loc pe 22-23 martie de fapt în zona unei alte „Porți de Fier” (amintită în cronicile turcești între Alba Iulia și Sibiu)[11], pasul fiind însă locul unde mai târziu în vara aceluiași an tot Iancu de Hunedoara a distrus o mică armată condusă de beglerbegul Rumeliei[12] Sehabeddin bei (înfrângere premergătoare dezastrului suferit ulterior de trupele acestuia, pe valea Ialomiței[13] în 02 septembrie[14]).

În 1896 în amintirea luptei care ar fi avut loc aici, statul maghiar a ridicat lângă trecătoare la Zeicani un monument în formă de buzdugan, distrus în 1992.[15]

Terenul accidentat și declivitățile mari, au impus ca soluție tehnică, construirea prin pas a unei căi ferate mixte – cu cremalieră, care a funcționat prin pas între anii 1908 - 1978 și a fost deservită numai de locomotive cu aburi. Actual sectorul de cale ferată al liniei 211 dintre Subcetate și Băuțari este dezafectat.[6]

Obiective turistice din vecinătate[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Muntele Mic-Țarcu Harta turistică, Gheorghe Niculescu, Dănuț Călin, 1989, accesat 25 iulie 2015
  2. ^ Munții Poiana Ruscă Harta turistică, H. G. Kraütner, accesat 25 iulie 2015
  3. ^ a b c Poarta de Fier a Transilvaniei în „Dicționar Enciclopedic”, Marcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu, Gabriel Florin-Matei, Anicuța Tudor, Carmen Zgăvărdici, Rodica Chiriacescu, Editura Enciclopedică, 1993-2009
  4. ^ a b Anexă: Regulament de exploatare pentru circulația trenurilor pe distanța Voislova – Bouțari și retur; Ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 586 din 05.08.2011; accesat la 30 iulie 2017
  5. ^ România – atlas rutier , Ed. Cartographia Ltd., Budapesta, 2008, ISBN 978-963-352-64-0
  6. ^ a b Muzeul CFR – Patrimoniu – Locomotiva tender cu roți dințate 40.005 pentru linia cu cremalieră Subcetate-Bouțari în Tren Magazin, Buletin informativ al Tren Clubului Român, nr. 21 martie 1996, accesat la 26 iulie 2015
  7. ^ en „Romans and Barbarians: Four Views form the Empire's Edge 1st Century AD”, Derek Williams, St. Martins Pr., USA, 1999, ISBN 978-0312199586, accesat 26 iulie 2015
  8. ^ Primul război dacic. Anii 101-102 p. Chr., Christina Știrbulescu (Dr.), Eugen S. Teodor (Dr.), portalul Muzeului Național de Istorie mnir.ro, accesat 26 iulie 2015
  9. ^ Acces Țara Hațegului, portalul Geoparcului Dinozaurilor Țara Hațegului – „hateggeoparc.ro”, accesat 25 iulie 2015
  10. ^ Istoricul comunei Râu de Mori, portalul comunei Râu de Mori riu-de-mori.ro, accesat la 26 iulie 2015
  11. ^ Incursiuni otomane în secolul al XV-lea în comitatul sibian, Mr.drd. Ioan Părean, Revista Academiei Forțelor Terestre, Nr. 4/1999, accesat 26 iulie 2015
  12. ^ Medalion „Iancu de Hunedoara-Ioan Corvin” în Mică enciclopedie de mari valori ridicate dintre români, Octavian Dan Căpățină, Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2011, p.34, ISBN 978-606-8004-21-1accesat 26 iulie 2015
  13. ^ Histoire Chronologique de la Roumanie, Constantin C. Giurescu, Horia C. Matei, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976, p. 88.
  14. ^ Iancu de Hunedoara „erou al creștinătății” în Corbi-Muscel Monografie Etnoculturală, Grigore Constantinescu, Ed. Tiparg, Pitești, 2006, p. 43, ISBN 973-735-089-8, accesat 26 iulie 2015
  15. ^ Buzduganul lui Hunyadi, Csaba Szabó, portalul de contact româno-maghiar „Corbii Albi”, corbiialbi.ro

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]