Pasul Tulgheș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Nu confundați cu Pasul Țengheler sau Defileul Uzului.
Pasul Tulgheș
Tulghes from Putna Valley in 1914.jpg
Tulgheș – privit dinspre valea Putnei, în 1914; în plan îndepărat, Platoul Comarnicului și Pietrele Roșii
Altitudine618 m
MunțiMunții Bistriței (nord)
Munții Hășmaș (sud)
Coordonate46°57′54.77″N 25°45′5.75″E46°57′54.77″N 25°45′5.75″E
Țară România
VăiBistricioara
Ascensiune începând dinTulgheș (est)
Pintic (vest)
Drum de accesRO Roadsign 15.svg DN15
Perioadă de închidereDeschis iarna
Pasul Tulgheș se află în România
Pasul Tulgheș
Pasul Tulgheș (România)

Pasul Tulgheș,[1] numit și Pasul Prisăcani,[2] (în maghiară Tölgyesi szoros) este o trecătoare situată în Carpații Orientali pe valea Bistricioarei,[3] fiind străbătută de DN15 BacăuTârgu Mureș. Pasul face legătura între Depresiunea Borsec și valea Bistriței moldovene,[4], precum și cu Depresiunea Bilbor, de-a lungul Bistricioarei.[5]

Denumirea de „Pasul Tulgheș” se întâlnește uneori atribuită trecătorii situate, la obârșia Putnei[6] în Munții Giurgeului, spre sud-est.[7] (Pasul Țengheler).

Date geografice[modificare | modificare sursă]

Este situat pe valea Bistricioarei la altitudinea de 618 m[8] (619 m după o altă sursă),[9] între Munții Bistriței (aflați la nord) și Munții Hășmaș (aflați la sud). Spațial este localizat în culoarul depresionar Tulgheș-Pintic între confluențele Bistricioarei cu Putna (localizată la vest) și Pinticul (localizat la est), precum și între vârfurile Comarnic (aflat la nord, 1519 m) și Poiana Mare (aflat la sud, 1502 m)[8]

Date istorice[modificare | modificare sursă]

Granița, la Prisăcani - Tulgheș
Vama Tulgheș în secolul al XIX-lea, într-un desen de Gusztáv Kelety
Granița româno-austro-ungară în 1913
Zona Prisăcani - Tulgheș în 1917

Deoarece până în secolul al XVII-lea, ca urmare a faptului că munții flișului, acoperiți de păduri nu erau traversați de drumuri cu rol comercial semnificativ, cu puncte vamale, izvoarele istorice privitoare la drumurile care porneau din Depresiunea Giurgeu sunt rare și târzii. Cu toate că pasurile din grupa centrală a Carpaților Orientali aveau un rol comercial redus, trecătorile din munții Giurgeului și Ciucului aveau totuși un rol militar. Este o posibilitate ca în 1529 intrarea în scanul secuiesc Giurgeu a lui Petru Rareș, să se fi făcut prin pasul Tulgheș.[10]

La începutul secolului al XVIII-lea, după ce în Gheorgheni s-au stabilit câteva familii de comercianți armeni venite din Moldova, pe Muntele Prișca a fost deschisă o vamă, pe aici prin Pasul Prișca[10] (în maghiară Pricske) trecând un drum medieval[11] care, în 1813 era accesibil doar pedestrașilor și călăreților. Acesta urca din Gheorgheni pe valea Belcinei, apoi pe Muntele Prișca unde se aflau oficiul vamal și postul de carantină, mergea mai departe pe Muntele Tătaru și cobora apoi pe valea Putnei, spre Tulgheș, de aici mergând spre Moldova.[10] Drumul avea legătură în partea vestică și cu târgul transilvănean Bistrița.[12] În 1806, vama de la Prișca s-a mutat la confluența Putnei cu Bistricioara. De partea moldoveană, punctul vamal se găsea la Prisăcani,[13] unde a fost mutat în 1792.[14]

După ce în 1850 denumirea trecătorii a revenit satului din zona respectivă (Tulgheș fiind numit până la aceal moment Putna Loka),[15] în perioada 1851-1852 s-a construit un drum care pornind de la Gheorgheni, trecea prin Ditrău și ajungea la Tulgheș prin Borsec și Corbu, pe valea Bistricioarei[13] Acesta a fost pietruit de la Toplița spre Borsec, în 1882-1887.[1]

Trecătoarea a reprezentat de asemenea, unul din punctele de numărare a oilor, existând un „drum al oilor” care trecea prin Târgu Mureș, Reghin, Deda, Toplița, Borsec și Tulgheș și de aici, spre iarmaroacele din Moldova.[16]

Datorită atât proximității legăturii feroviare prin Suceava, precum și a lipsei de interes într-un viitor previzibil pentru dezvoltarea unei rețele feroviare în zonă, opțiunea legăturii pe calea ferată dintre Regatul României și Austro-Ungaria prin Pasul Tulgheș, deși o opțiune teoretică, nu a fost vreodată luată în serios.[17]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Primăria Borsec; Agenda locală 21 – Planul local de dezvoltare durabilă a orașului Borsec; 2005; p. 9; accesat la 18 august 2019
  2. ^ Simalcsik, Angela & Bejenaru, Luminița; Analiza osteologică a cimitirului tumular din secolul IV p.C. de la Gura Secului - Nemțișor (județul Neamț, România); Arheologia Moldovei, XXXV, 2012; p. 325; accesat la 18 august 2019
  3. ^ Iancu, Mihai; Elevi, să ne cunoaștem patria !; Ed. Didactică si Pedagogică; 1982; p. Culoarul Bistricioarei
  4. ^ România – Atlas rutier; Ed. Cartographia; Budapesta; 2008; planșa 22
  5. ^ en Tofan, George Bogdan; The Natural Tourist Potential in the Bilbor Depression; Journal of Settlements and Spatial Planning, vol. 1, no. 2 (2010); p.151; accesat la 19 august 2019
  6. ^ Posea, Grigore; Geomorfologia României: reliefuri, tipuri, geneză, evoluție, regionare, Ediția a II-a; București; Editura Fundației România de Mâine; 2005; ISBN 973-725-213-6; p. 81
  7. ^ Hartă Munții Hășmaș în Cristea, Emilian; Munții Hășmaș; Editura Sport-Turism; București; 1978
  8. ^ a b Tofan, G. B.; Componenta nordică a ulucului depresionar din Grupa Centrală a Carpaților Orientali (Drăgoiasa-Glodu-Bilbor-Secu-Borsec-Corbu-Tulgheș); Teză de doctorat, Ed. Presa Universitară Clujeană; Cluj-Napoca; 2013; ISBN 978-973-595-499-4; Fig. 5/p. 17, Fig. 1/p. 7 ; acccesat la 24 august 2019
  9. ^ Din geografie istorică..., Binder, 1974, p. 325
  10. ^ a b c Din geografie istorică..., Binder, 1974, p. 330
  11. ^ Gáll, Erwin & Huba Hőgyes, Mihály; Observații privind lucrarea Gyergyószentmiklós a régészeti kutatások tükrében; SCIVA, tomul 68, nr. 1–4, București, 2017; p. 157; accesat la 18 august 2019
  12. ^ Gonța, Alexandru I. & Caproșu, Ioan; Legaturile economice dintre Moldova și Transilvania în secolele XIII-XVII; Editura Științifică și Enciclopedică; București; 1989; p. 42; accesat la 18 august 2019
  13. ^ a b Din geografie istorică..., Binder, 1974, p. 331
  14. ^ Primăria Tulgheș; Istoric comună; tulghes.ro; acccesat la 18 august 2019
  15. ^ Asociatia Centru Harghita de Inovare si Incubare în Afaceri si Consiliul Judetean Harghita; Tulgheș (Gyergyótölgyes); harghita.ro, 2001; accesat la 18 august 2019
  16. ^ Truță, Florina; Repere istorice, geografice și demografice ale zonei Toplița; Angvstia, 11/2007; p.322; accesat la 22 septembrie 2019
  17. ^ Popescu, Toader; Proiectul feroviar românesc (1842-1916); Editura Simetria; București; 2014; ISBN 978-973-1872-34-6; accesat la 18 august 2019

Bibliografie[modificare | modificare sursă]