Tunelul Capra–Bâlea Lac

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Tunelul Capra–Bâlea Lac
(Pasul Bâlea)
Lacul Balea 3D.gif
Arealul Tunelului Capra–Bâlea Lac
Altitudine2.025-2.042 m
MunțiMunții Făgăraș
Coordonate45°35′54″N 24°36′59″E45°35′54″N 24°36′59″E
Țară România
Ascensiune începând dinCârțișoara (DN1)
Curtea de Argeș
Drum de accesRO Roadsign 7C.svg DN7C
Tunelul Capra–Bâlea Lac se află în România
Tunelul Capra–Bâlea Lac
Tunelul Capra–Bâlea Lac (România)

Tunelul Capra–Bâlea Lac (cunoscut și sub numele de Pasul Bâlea), este un tunel montan situat pe DN7C (Transfăgărășan) la cota de maximă altitudine a acestuia.[1]

Date geografice[modificare | modificare sursă]

Unește rutier văile glaciare[2] Bâlea – situată la nord și Capra (prin intermediul circului glaciar drenat de pârâul Pisica) – situată la sud [3], asigurând la nivelul Munților Făgăraș trecerea între sudul Transilvaniei și nordul Munteniei. Tunelul – care se află la distanța 116 km și 300 m de la originea argeșeană a DN7C[1][4], străbate creasta Făgărașului între vârfurile Paltinul (2398 m) și Iezerul Caprei (2417 m)[3] pe sub muntele Paltinul[5], între cotele 2.025 și 2.042 metri.[6]

Spre vest se găsește Pasul Lainici iar spre est Pasul Giuvala. Cea mai apropiată gară de cale ferată se află la Halta Cârța[7] pe Magistrala CFR 200.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Este cel mai lung tunel (887 m[4])[5] și în același timp lucrarea de artă rutieră situată la cea mai mare altitudine[6], din România. Galeria sa are o înălțime de 4,4 m.[5][6] În interior se află un trotuar cu o lățime de 1 m alături de o bandă de circulație cu lățimea de 6 m[4] și câteva refugii.[6] Aerisirea se face natural prin intermediul curenților de aer.[5][6] Are la intrări porți metalice[6][8] ce se închid iarna, dotate cu uși pentru accesul pietonal.[6] Actual tunelul este din nou iluminat electric[8] (din 2011[necesită citare]).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Construcția sa a început în 1972[4], străpungerea muntelui a fost realizată în toamna anului 1973[9] și inaugurarea s-a făcut în 1974 – când a fost și iluminat artificial[1], ulterior această facilitate lipsind [6] pentru multă vreme. Construirea a fost încredințată Trustului de Construcții Hidroenergetice București, la activitate participând aproximativ 120 de lucrători, din care 60-70 angajați civili din partea trustului și restul – militari geniști. Sediul coloniei de lucru a fost stabilit în Căldarea Mioarelor.[9] Pe parcursul activității au fost și victime umane.[9]

Valea glaciară Bâlea

Obiective turistice de vecinătate[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Transfăgărășan - drumul printre munți, portalul DN7C transfagarasan.info, accesat 2013.11.26
  2. ^ 2.2.2. Munții Făgărașului – 2.2. Relieful glaciar din Carpații Meridionali – Aspecte regionale ale reliefului glaciar din România – Studiul reliefului glaciar și periglaciar în România, Referat științific, Vuia Florin, Universitatea de Vest din Timișoara, p. 63-69
  3. ^ a b de [Harta montană a zonei Bâlea – Podragu]; Das Bîlea– und das Podragu– gebirge, accesat 2013.11.27
  4. ^ a b c d Tuneluri pe rețeaua de Drumuri Naționale , Prezentarea generală a rețelei de drumuri – Compania Națională de autostrăzi și drumuri naționale din România, accesat 2013.11.26
  5. ^ a b c d Drumul care împunge cerul, 10 septembrie 2007, ziarul Evenimentul Zilei, accesat 2013.11.26
  6. ^ a b c d e f g h Caravana Jurnalului, pe Transfagarașan, 23 iunie 2005, ziarul Jurnalul Național, accesat 2013.11.26
  7. ^ România – atlas rutier , Ed. Cartographia Ltd., Budapesta, 2008, ISBN 978-963-352-64-0
  8. ^ a b Google Stret View
  9. ^ a b c Opt ani la tunel, 25 iunie 2005, ziarul Jurnalul Național, accesat 2013.11.27

Literatură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Epopeea Transfăgărășanului, Romulus Lal, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1975

Galerie[modificare | modificare sursă]