Ion D. Berindey

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ion Berindey
Date personale
Născut1871
București
Decedat1928
București
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect Modificați la Wikidata
Activitate
Clădiri semnificative* Palatul Culturii din Iași
* Muzeul Național "George Enescu" din București
* Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București

Ion D. Berindey (n. 28 iunie 1871, București - d. 29 septembrie 1928, București) a fost un arhitect român.

Fiul lui Dumitru Berindey (1832–1884), arhitect și ministru al Lucrărilor publice în Cabinetul Ion Ghica (1870-1871) și al Anei (1849–1931), născută Slatineanu, Ion D. Berindey a început studiile în București, frecventând pentru scurtă vreme cursurile Școlii de poduri și șosele.

În 1887, Ion D. Berindey a plecat la Paris, unde a frecventat cursurile arhitectului Duray, iar în 1889 a fost admis la Școala Națională Superioară de Arte Frumoase, Secția de Arhitectură. Aici i-au fost profesori Charles Girault, Honoré Daumet, Pierre Esquié. În 1897 a obținut diploma de arhitect oferită de guvernul francez, întorcându-se în țară în același an.[1]

Reîntors în țară, Ion D. Berindey a devenit unul din promotorii proeminenți ai stilului arhitectural neo-românesc. Numeroase clădiri de patrimoniu din București au fost proiectate de Berindey, care a fost unul dintre cei mai prolifici și faimoși arhitecți români din prima jumătate a secolului al 20-lea.

În perioada iunie 1899 - 29 martie 1901 Ion D. Berindey a fost arhitect-șef al Serviciului Tehnic al Ministerului Afacerilor Interne. Între 14 decembrie 1900 - 11 ianuarie 1905 și între 22 martie 1916 - 23 ianuarie 1919 a fost ales vicepreședinte al Societății Arhitecților din București.[1]

La 1 august 1905 i-a fost încredințată direcțiunea Expoziției Generale Române din 1906, fiind numit inspector general al lucrărilor din Câmpul Filaretului, când a fost înființat și Parcul Carol I. Pentru Expoziția Generală Română din 1906, I.D. Berindey a proiectat Pavilionul Casei Staadecker și Pavilionul Comisiunii Europene a Dunării.[1]

În 1906 a participat la concursul pentru proiectul Palatul Păcii de la Haga, proiectul său fiind reținut și premiat.[1]

Clădiri proiectate[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • București, în căutarea Micului Paris, Narcis Dorin Ion, Editura Tritonic, 2003
  • Viața și opera arhitectului Ion D. Berindei, Adriana Ioniuc, Editura Vasiliana

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]