Melpomene

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Melpomene
Melpomene-Simmons-Highsmith-detail-1.jpeg
Civilizația religia în Grecia Antică[*]  Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Achelous  Modificați la Wikidata
Urmași Pisinoë[*]
Thelxiepea[*]
Aglaope[*]
Partenope
Leucosia[*]
Ligeia[*]
Molpe[*]  Modificați la Wikidata
Tată Zeus  Modificați la Wikidata
Mamă Mnemosyne  Modificați la Wikidata
Bunic Cronos  Modificați la Wikidata
Uranus  Modificați la Wikidata
Bunică Rhea[1][2]  Modificați la Wikidata
Geea  Modificați la Wikidata
Frați Clio
Calliope
Urania
Euterpe
Terpsihora
Erato
Polimnia
Thalia
Manes[*]  Modificați la Wikidata
Melpomene, Erato și Polymnia
(tablou de Eustache Le Sueur)

În mitologia greacă, Melpomene este considerată una dintre cele nouă muze, fiica lui Zeus și Mnemosyne.

Mitologie[modificare | modificare sursă]

Numele muzei provine de la cuvântul grec echivalent cu a celebra cu dans și cântec. La început, Melpomene era muza cântării, dar în perioada clasică a devenit muza tragediei. În picturi, apare cu o mască tragică.

Melpomene este menționată de Hesiod, Apollodorus, Lycophron și Diodorus Siculus.

Celelalte opt muze sunt: Calliope, Clio, Erato, Euterpe, Polyhymnia, Terpsichore, Thalia și Urania.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]