Cnezatul Galiției-Volînia

Principatul Galiția-Volînia Cnezatul Galiției-Volînia Галицько-Волинське князівство Galițiko-Volinske Kniazivstvo —  Cnezat (principat)  — ← 1199 – 1393 → → Stemă Harta Europei Centrale și de Est a secolelor XIII - XIV cu reflectarea Regatului Rus (în centru, verde închis). Harta Europei Centrale și de Est a secolelor XIII - XIV cu reflectarea Regatului Rus (în centru, verde închis). Capitală Kiev Limbă Limba slavă veche estică, ucraineana veche Religie Ortodoxă Guvernare Formă de guvernare Monarhie Conducător    - 1199–1205 Roman cel Mare Istorie Epoca istorică Medievală Fondarea Cnezatului 1199 Încoronarea lui Danilo al Galiției 1253 Cucerirea Galiției 1349 Cucerirea Volîniei, disoluția statului 1393

Cnezatul Galiției-Volînia a fost un cnezat (principat) din perioada de după dezintegrarea Rusiei Kievene, care a existat între sfârșitul secolului al XII-lea și mijlocul secolului al XIV-lea. (Există denumiri alternative ca: Galiția-Volînia, Halici-Volînia sau Galici-Volin).

Galiția-Volînia se întindea la vest până la râurile San și Wieprz în sud-estul Poloniei contemporane, iar la nord ajungea până la mlaștinile Prîpeatului (în Belarusul zilelor noastre) și la est până la cursul mijlociu al râului Bug din Ucraina. Vecinii din acea perioadă erau Rusia Neagră, Marele Ducat al Lituaniei, Cnezatul Turov-Pinsk, Cnezatul Kievului, Hoarda de Aur, Regatul Ungariei, Regatul Poloniei, Principatul Moldovei și Statul monastic al Cavalerilor Teutoni.

Acest cnezat era, alături de Republica Novgorodului și Cnezatul Vladimir-Suzdal, unul dintre cele mai importante trei state apărute după dezintegrarea Rusiei Kievene. A luat ființă prin unirea cnezatelor Galiția și Volînia de către Roman cel Mare.

Istorie

Perioada tribală

Formarea Principatului Galiției în secolele 11-12.

Cnezatul Galiția-Volînia

În timpurile preromane, în această regiune au locuit diferite triburi, printre care lugii, goții și vandalii (care ar corespunde din punct de vedere arheologic culturilor Przeworsk și Púchov). Regiunea era populată de slavii estici, mai precis de tribul croaților albi.

Această regiune a fost menționată de Sfântul Nestor Cronicarul în 981 ca parte a Rusiei Kievene, după ce Vladimir cel Mare a ocupat-o înfrângând Polonia. Vladimir cel Mare este cel care a fondat orașul Volodimir-Volinski și i-a creștinat pe locuitorii lui. Regiunea a fost recucerită de Polonia în 1018, doar pentru a retrece sub controlul rușilor în 1031.

În secolul al XII-lea, a fost fondat de către urmașii lui Vladimir Cnezatul Galiției, care avea să se unească la sfârșitul aceluiași secol cu Volânia vecină, pentru a forma Cnezatul Galiția-Volînia. Acest cnezat a rezistat timp de un secol și jumătate până a fi ocupat de regele Poloniei Cazimir cel Mare.