Imre Kertész

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Medalia Premiului Nobel
Imre Kertész Nobel prize medal.svg
Imre Kertész (1929-) Hungarian writer II. by Csaba Segesvári.JPG
Imre Kertész la Universitatea din Szeged în 2007
Date personale
Născut (88 de ani)
Budapesta, Ungaria
Decedat (86 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Budapesta, Ungaria[1] Modificați la Wikidata
Naționalitate Flag of Hungary.svg maghiar
Cetățenie Flag of Hungary.svg Ungaria Modificați la Wikidata
Etnie evreu Modificați la Wikidata
Ocupație scriitor, traducător
Limbi limba maghiară[2]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Specie literară proză
Operă de debut Sorstalanság
în românește: „Fără destin
Opere semnificative Fără destin
Altcineva
Kadis pentru copilul nenăscut
Note
Premii Premiul Nobel pentru literatură[3][4][5]
Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]
Premiul Kossuth
Premiul Herder
Knight Commander's Cross of the Order of Merit of the Federal Republic of Germany[*]
Ernst Reuter Medal[*]
Q897940[*]
Sándor Márai Prize[*]
premiul Milán Füst[*]
Premiul Tibor Déry[*]
Friedrich-Gundolf-Preis[*]
Order of Saint Stephen of Hungary[*]
Grand Cross of the Order of Merit of Hungary[*]
Adelbert von Chamisso Prize[*]
Goethe Medal[*]
Honorary doctor of the Free University of Berlin[*]  Modificați la Wikidata
Premiul Nobel pentru Literatură, 2002
Prezență online

Imre Kertész (n. 9 noiembrie 1929, Budapesta - d. 31 martie 2016, Budapesta) a fost un scriitor, romancier, jurnalist, traducător maghiar de religie iudaică, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2002. A trăit în ultimii ani ai vieții la Berlin și la Budapesta.

Viața[modificare | modificare sursă]

La vârsta de 14 ani a fost deportat în lagărele de concentrare Auschwitz-Birkenau și Buchenwald. A debutat ca scriitor în 1975, fiind practic ignorat. Nu a mai publicat până în anul 1988. După căderea comunismului romanul său de debut a fost tradus în limba germană și în alte limbi europene, cartea suscitând interesul cititorilor occidentali.

Critica la adresa Universității Babeș-Bolyai[modificare | modificare sursă]

Kertész a scris în mod obișnuit la ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung. Într-un text publicat pe 22 februarie 2006, Kertész a lansat un virulent atac la adresa universității de stat din Cluj, pe care a numit-o „Institutul lui Ceaușescu” și „o relicvă a epocii național-comuniste”. Învățământul în limba maghiară la universitatea din Cluj a cunoscut o severă restrângere în timpul dictaturii ceaușiste încheiate în 1989. Într-o petiție lansată în 2006 împreună cu fizicianul Peter Hantz și adresată președintelui României, primului ministru al României și președintelui Comisiei Europene, Kertész a cerut înființarea unei universități maghiare de stat, separată, la Cluj.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Fără destin - roman de debut (1975)

Operă[modificare | modificare sursă]

În limba română au apărut până în acest moment 4 scrieri ale autorului:

  • Fără destin, editura EST, 2003
  • Altcineva. Cronica schimbărilor, Editura Humanitas, 2004,
  • Drapelul englez, Editura Humanitas (cartea de pe noptieră, 67), 2004;
  • Kadiș pentru copilul nenăscut, Editura EST, 2005.

Tot editura EST promite să editeze volumele Eșecul și Lichidarea[6].

În 2005 romanul Fără destin a fost ecranizat în regia lui Lajos Koltai. Kertész consideră acest film mai autobiografic decât cartea ce i-a stat la bază.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b http://www.hirado.hu/2016/03/31/meghalt-kertesz-imre/  Missing or empty |title= (help)
  2. ^ "Imre Kertész", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb12356611r, accesat la 10 octombrie 2015  Missing or empty |title= (help)
  3. ^ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/2002/press.html, accesat la 30 iunie 2015  Missing or empty |title= (help)
  4. ^ Academia Literară Digitală Ungară 
  5. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/  Missing or empty |title= (help)
  6. ^ O exegeză a acestui roman a propus-o scriitorul Norman Manea, în studiul Tatuajul lui Schlemihl, în volumul Plicuri și portrete, Polirom, 2004, pag. 437-446.

Legături externe[modificare | modificare sursă]