Ephraim Kishon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ephraim Kishon
אפרים קישון

Fotografie de Tiberiu Tzvi Keller din jurul anului 2000
Date personale
Nume la naștereHofmann Ferenc Modificați la Wikidata
Născut[1][5][6][7] Modificați la Wikidata
Budapesta, Regatul Ungariei[8] Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[9][1][5][6] Modificați la Wikidata
Appenzell⁠(d), Cantonul Appenzell Intern, Elveția Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Trumpeldor din Tel Aviv[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuSara Kishon[*][[Sara Kishon (muziciană israeliană)|​]] ()
Lisa Witasek[*][[Lisa Witasek (Austrian author)|​]] () Modificați la Wikidata
Număr de copii3[10] Modificați la Wikidata
CopiiRenana Kishon[*][[Renana Kishon |​]][10]
Rafi Kishon[*][[Rafi Kishon (scriitor israelian)|​]]
Amir Kishon[*][[Amir Kishon |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Israel[11] Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
dramaturg
publicist
regizor de film
scenarist
sculptor
jurnalist
actor
istoric de artă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba ebraică[12] Modificați la Wikidata
PseudonimKishont Ferenc  Modificați la Wikidata
Specie literarăficțiune  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Israel
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de Ofițer[*]
Premiul Bialik
Orden wider den tierischen Ernst[*][[Orden wider den tierischen Ernst (Prize of the Aachen Carnival Association)|​]][2]
Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film într-o limbă străină
Premiul Sokolov[*]
Karl-Valentin-Orden[*][[Karl-Valentin-Orden (German award)|​]]
Goldenes Schlitzohr[*][[Goldenes Schlitzohr |​]][3]
Ophir Award for lifetime achievement[*][[Ophir Award for lifetime achievement |​]][4]
Kinor David[*][[Kinor David (annual Israeli cultural award)|​]]
Premiul Zeev Jabotinski[*]
Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film într-o limbă străină  Modificați la Wikidata
Prezență online

Ephraim Kishon, născut Ferenc Hofmann, (în ebraică אפרים קישון; n. , Budapesta, Regatul Ungariei – d. , Appenzell⁠(d), Cantonul Appenzell Intern, Elveția) a fost un prozator umorist și dramaturg israelian de limbă ebraică, originar din Ungaria. A fost totodată regizor de cinema și de teatru, scenarist si artist plastic. Schițele umoristice, scrise în tradiția umorului din Ungaria (a lui Ferenc Karinthy ș.a.) și Europa centrală, s-au bucurat de un succes mare în Israel și în Europa îndeosebi în țările germanofone (în traducere). Spre sfârșitul vieții, scriitorul a locuit preponderent în Elveția. A fost laureat al premiului Israel, premiul de stat al Israelului, în anul 2002 pentru creația sa literară, piese de teatru și filmele artistice. A fost singurul regizor si scenarist israelian ale cărui filme au obținut la Hollywood premiul „Globul de aur” - în anul 1964 cu filmul „Salah Shabati” -, premiile pentru cel mai bun film străin și pentru cea mai bună interpretare masculină (Haim Topol), iar în 1971 - filmul „Polițistul Azulay” - pentru cel mai bun film străin. Ambele filme au fost nominalizate și pentru premiul Oscar.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Kishon s-a născut la Budapesta ca Ferenc Hofmann într-o familie evreiască asimilată. Tatăl său, Dezső, era director de bancă, iar mama sa, Erzsébet, secretară. A învățat pictura și sculptura la Facultatea de Arte.

A trebuit însă să-și întrerupă studiile din cauza legilor rasiale împotriva evreilor și a învățat meseria de orfevru. A fost deportat în 1944, succesiv, în mai multe lagăre de concentrare în Ungaria, unde a supraviețuit, între altele și datorită talentului de șahist (dupa mărturia scriitorului, comandantul lagărului nu găsise pe altcineva cu care să joace la nivelul său). A reușit să fugă dintr-un transport spre Lagărul de exterminare Sobibór din Polonia și să ajungă la Budapesta, unde părinții și sora reușiseră să supraviețuiască Holocaustului cu ajutorul unor vecini maghiari. Tânărul Ferenc și-a luat o identitate falsă, a „muncitorului slovac” „András Stankó”. Mai multe rude ale lui Kishon au pierit în Lagărul de concentrare Auschwitz.

După izgonirea armatei germane și căderea regimului nazist al partidului „Crucilor cu săgeți” din Ungaria, Kishon și-a terminat studiile în istoria artei și a desfășurat o activitate publicistică și literară sub pseudonimul maghiar Ferenc Kishont.

Frustrat de lipsa de libertate din noua societate comunistă, în 1949, Ferenc Kishont s-a refugiat din Ungaria și a ajuns în Israel unde, la imigrare, un funcționar al Agenției Evreiești i-a ebraizat numele în Efraim Kishon. („Ferenc? Nu există așa un nume”, a exclamat funcționarul, potrivit amintirilor lui Kishon, și a hotărât să scrie „Efraim”). (Kishon este numele unui râu în Israel, aproape de Haifa). După vârsta de 25 de ani, Efraim Kishon, care nu cunoștea limba ebraică și nici măcar alfabetul ebraic, a reușit în timp relativ scurt să devină un scriitor apreciat în această limbă.

După 1981 a trăit o bună parte din timp în cantonul Appenzell Intern în Elveția.

A încetat din viață în anul 2005 la vârsta de 80 de ani la Appenzel. A fost înmormântat la panteonul național israelian - Cimitirul Trumpeldor din Tel Aviv.

Premii și onoruri[modificare | modificare sursă]

  • 1958 - Premiul Sokolov pentru jurnalistică (Israel)
  • 1964 - Premiul Kinor David (Lira lui David) pentru literatură (Israel)
  • 1965 - Premiul Festivalului de filme de la San Francisco pentru cel mai bun scenariu - pentru filmul israelian „Salah Shabati”
  • 1965 - Premiul Globul de aur pentru filmul său, „Salah Shabati”
  • 1970 - Premiul Jabotinski pentru literatură
  • 1970 - Premiul Festivalului de filme de la Barcelona pentru comedia cinematografică israeliană „Canalul Blaumilch”
  • 1970 - Premiul juriului Festivalului de filme de la Monte Carlo pentru filmul „Canalul Blaumilch”
  • 1972 - Premiul Globul de aur pentru filmul său „Polițistul Azulay”
  • 1972) - Premiul Festivalului de filme de la Monte Carlo pentru cea mai bună regie -pentru filmul „Polițistul Azulay”
  • 1972 - Premiul juriului Festivalului de filme de la Atlanta, Georgia, pentru filmul „Polițistul Azulay”
  • 1993 - Premiul Ofir pentru cinema (Israel)- pentru întreaga sa activitate
  • 1998 - Premiul Bialik (Israel)
  • 2002 - Premiul Israel pentru contribuția deosebită adusă statului și societății

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • Drehn Sie sich um, Frau Lot. (Privește înapoi, doamna Lot) Satiren aus Israel (Look Back, Mrs. Lot, tradus în germană din engleză de Friedrich Torberg). Langen-Müller-Verlag, Wien / München 1961. 38 schițe umoristice despre viața socială în Israel în anii 1950
  • Arche Noah, Touristenklasse. (Arca lui Noe, clasa economic) Neue Satiren aus Israel (Noah’s Ark, Tourist Class, tradusă din engleză în germană de Friedrich Torberg). Langen-Müller-Verlag, Wien / München 1962. 42 schițe umoristice
  • Der seekranke Walfisch oder Ein Israeli auf Reisen. (Balena cu rău de mare sau Un israelian în voiaj) (The Seasick Whale, tradus din engleză în germană de Friedrich Torberg). Langen-Müller-Verlag, Wien / München 1965.(exista și o ediție audio - în lectura lui Harald Juhnke)
  • Wie unfair, David! und andere israelische Satiren (Nu-i drept, David) (tradus în germană din engleză de Friedrich Torberg). Langen-Müller-Verlag, Wien / München 1967. 33 schițe umoristice.
  • Pardon, wir haben gewonnen. (Slihá shenitzáhnu) Vom Sechstagekrieg bis zur Siegesparade ein Jahr danach (Scuzați-ne că am invins - de la Războiul de Șase Zile la parada victoriei de după un an) (Sorry We Have Won, tradus de Friedrich Torberg). Langen-Müller-Verlag, Wien / München 1968.
  • Kishons beste Geschichten. (Traducere de Friedrich Torberg). Herbig-Verlag, West-Berlin/ München 1969.
  • Nicht so laut vor Jericho. Neue Satiren (Blow Softly in Jericho, übersetzt von Friedrich Torberg). Langen-Müller-Verlag, München / Wien 1970.
  • Kishons buntes Bilderbuch. (Übersetzt von Friedrich Torberg). Langen-Müller-Verlag, München / Wien 1971.
  • Der Blaumilchkanal. (Übersetzt von Friedrich Torberg). Langen-Müller-Verlag, München / Wien 1971 . Neueste Auflage: ISBN 3-7844-3004-X.
  • Salomos Urteil, zweite Instanz. Neue Satiren (übersetzt von Friedrich Torberg). Langen-Müller-Verlag, München / Wien 1972, ISBN 3-7844-1485-0.
  • Kein Applaus für Podmanitzki. Satirisches (übersetzt von Friedrich Torberg). Langen-Müller-Verlag, München/ Wien 1973, ISBN 3-7844-1520-2.
  • Das große Kishon-Buch. Satiren (übersetzt von Friedrich Torberg). Langen-Müller-Verlag, München / Wien 1974, ISBN 3-7844-1552-0.
  • Kein Öl, Moses? Neue Satiren (übersetzt von Friedrich Torberg). Langen-Müller-Verlag, München / Wien 1974, ISBN 3-7844-1554-7. (Platz 1 der Spiegel-Bestsellerliste vom 23. bis zum 29. Dezember 1974 und vom 24. Februar bis zum 9. März 1975)
  • Die lieben Hochzeitsgäste Hyperion-Verlag 1974
  • Kishons beste Familiengeschichten. Satiren (übersetzt von Friedrich Torberg). Langen-Müller-Verlag, München / Wien 1974, ISBN 3-7844-1599-7.
  • In Sachen Kain und Abel. Neue Satiren. Langen / Müller-Verlag 1976 (Platz 1 der Spiegel-Bestsellerliste in den Jahren 1976 und 1977)
  • Freund Jossele. Auch Schwindeln will gelernt sein – Satiren. (Übersetzt von Friedrich Torberg). Langen-Müller-Verlag, München / Wien 1977, ISBN 3-7844-1659-4.
  • ABC der Heiterkeit. Lebenshilfe für Eilige. Langen-Müller-Verlag, München / Wien 1978
  • Wenn das Auto Schnupfen hat und andere vergnügliche Geschichten. G. Lentz-Verlag 1978
  • Paradies neu zu vermieten. Neue Satiren (übersetzt von Friedrich Torberg). Langen-Müller-Verlag, München / Wien 1979, ISBN 3-404-12786-2. (Platz 1 der Spiegel-Bestsellerliste in den Jahren 1979 und 1980)
  • Haitzingers Kishon Album. Langen Müller Verlag, München / Wien 1980
  • … und die beste Ehefrau von allen. Ins Deutsche übertragen von Gerhard Bronner und Friedrich Torberg. Langen-Müller-Verlag, München / Wien 1981 (Platz 1 der Spiegel-Bestsellerliste im Jahr 1981)
  • Fiin Daglings Kost. Nordfriisk Institut 1981
  • Kishons beste Reisegeschichten. Eine Weltreise des Humors in 13 Länder. Herbig 1981
  • Das Kamel im Nadelöhr. Neue Satiren. Ins Deutsche übertragen von Gerhard Bronner, Immanuel Rosenne und Friedrich Torberg Ullstein 1982
  • Kishons schönste Geschichten für Kinder. Tosa Verlag 1982, ISBN 3-85001-338-3.
  • Bekenntnisse eines perfekten Ehemanns. Langen / Müller-Verlag 1983
  • Abraham kann nichts dafür. 66 neue Satiren (übersetzt von Gerhard Bronner). Langen-Müller-Verlag, München / Wien 1984, ISBN 3-7844-1850-3.
  • Kishons beste Autofahrergeschichten. 1985, ISBN 3-404-14474-0.
  • Picasso war kein Scharlatan. Randbemerkungen zur modernen Kunst. 1986, ISBN 3-7844-2102-4.
  • Auch die Waschmaschine ist nur ein Mensch. 1987, ISBN 3-7766-1454-4.
  • Total verkabelt. 1989, ISBN 3-404-12742-0.
  • Undank ist der Welten Lohn. 1990, ISBN 3-7844-2308-6.
  • Nichts zu lachen. Die Erinnerungen. (Übers. von Ursula Abrahamy und Ephraim Kishon). Langen-Müller-Verlag, München / Wien 1993.
  • Ein Apfel ist an allem schuld. (Übersetzt von Ephraim Kischon, Ursula Abrahamy und Friedrich Torberg). Langen-Müller in der F. A. Herbig-Verlagsbuchhandlung GmbH, München / Berlin 1994, ISBN 3-7844-2510-0.
  • Picassos süße Rache. Neue Streifzüge durch die moderne Kunst. 1995, ISBN 3-7844-2453-8.
  • … und was machen wir am Nachmittag? Satirisches über ein kleines Land. Langen-Müller-Verlag München / Wien 1998
  • Alle Satiren. Langen Müller, München 1999, ISBN 3-7844-2738-3, Jubiläumsausgabe.
  • Wer’s glaubt, wird selig. Politische Satiren. 1. Auflage. Langen-Müller-Verlag München / Wien 2000, ISBN 3-7844-2792-8.
  • Schachcomputer. Gegner und Freund. Baumhaus-Verlag, ISBN 3485017027.
  • Kishon für Österreicher … und alle, die es gern wären. (übersetzt von Friedrich Torberg). Langen-Müller-Verlag, München / Wien 2005, ISBN 3-7844-2988-2.

Traduceri în românește[modificare | modificare sursă]

  • 1977 În căutarea pașilor pierduți, traducere de Sig Horovitz, Editura Univers, București
  • 1981 - Idolul, traducere din germană (Das Idol) de Ioana Crăciun, GONG 82. Almanahul Revistei „Teatrul“ p.149-153., Uniunea Scriitorilor din România, București
  • 1983 - Actori, ageamii și sufleori, traducere de Valentin Negoiță, Univers, București
  • 2004 - De 99 de ori : Proză umoristică, traducere din engleză de Radu Lupan, Editura Hasefer, București
  • 2020 - comedia Actul de căsătorie (Ketubá) , spectacol la Teatrul Evreiesc de Stat, în regia lui Dan Tudor, traducere de Franz Auerbach

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Ephraim Kishon”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ http://www.akv.de/alle-ritter/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ http://www.schlitzohren.org/das-goldene-schlitzohr/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ https://www.israelfilmacademy.co.il/זוכי-מפעל-חיים-קולנוע/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ a b c d Ephraim Kishon, Discogs, accesat în  
  7. ^ a b Ephraim Kishon, Filmportal.de, accesat în  
  8. ^ „Ephraim Kishon”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ a b http://www.timesonline.co.uk/article/0,,60-1466071,00.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ a b http://www.berliner-zeitung.de/bilder-und-buecher-beherrschten-die-kindheit-von-renana-kishon---sie-hat-das-erbe-zweier-kunstversessener-angetreten-ephraims-tochter-14977900, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ PIM authority[*][[PIM authority |​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  12. ^ Autoritatea BnF, accesat în