Tomas Tranströmer
| Tomas Tranströmer | |
 Tomas Tranströmer (2008) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Stockholm, Suedia[5] |
| Decedat | (83 de ani)[6][4] Stockholm, Suedia[7] |
| Înmormântat | Katarina kyrkogård[*][8] |
| Căsătorit cu | Monica Bladh[*] |
| Copii | Emma Tranströmer[*] Paula Tranströmer[*] |
| Naționalitate | suedez  |
| Cetățenie |  Suedia |
| Religie | ateism |
| Ocupație | poet, traducător, psiholog |
| Limbi | limba suedeză[9] |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1954 - 2015 |
| Mișcare/curent literar | Femtiotallspoeterna („cincizeciștii”) |
| Specie literară | poezie |
| Operă de debut | 17 dikter |
| Opere semnificative | För levande och döda |
| Note | |
| Premii | Premiul Nobel pentru literatură[10][11] Litteris et Artibus[*] Premiul Internațional Neustadt pentru Literatură[*] Premiul pentru Literatură al Consiliului Nordic[*] Aftonbladet Literary Award[*] Aniara Award[*] Professor[*] Samfundet De Nio's Grand Prize[*] Swedish Academy Nordic Prize[*] Kellgren Award[*] August Prize[*] International Nonino Prize[*] Q10552330[*] |
| Premiul Nobel pentru Literatură, 2011 | |
Modifică date / text  | |
Tomas Gösta Tranströmer (pronunțat [ˌtʊmːas ˈtɹɑːnstɹœməɹ]; n. 15 aprilie 1931, Stockholm - d. 26 martie 2015, Stockholm) a fost un poet, traducător și psiholog suedez. Este unul din cei mai traduși poeți suedezi, opera sa fiind tradusă în ca. 50 de limbi.[12] În anul 2011 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură cu motivarea „fiindcă prin imaginile sale condensate, diafane, ne oferă un acces proaspăt la realitate”.[13]
Cuprins
Biografie[modificare | modificare sursă]
Tranströmer s-a născut la Stockholm ca fiu al unui redactor de ziar. După ce a studiat psihologia a lucrat la Institutul de Pshihologie al Universității din Stockholm, iar în anii 1960-1970 a fost psiholog de închisoare sau angajat la o școală de corecție din localitatea Roxtuna, de lângă Linköping. Din 1980 a lucrat ca psiholog la Arbetsmarknadsinstitutet (Institutul de Abilitate Ocupațională).
Deja de la debutul său cu colecția 17 dikter din 1954, Tranströmer a fost considerat un tânăr geniu al poeziei, cu un limbaj caracteristic.
La începutul anilor 1990 Tranströmer a suferit un infarct cerebral care a dus la o paralizie a părții drepte a corpului.
Datorită faptului că este și un pianist talentat, limbajul lui face uneori și referințe la muzică, atât la cea clasică cât și la jazz.
Activitatea poetică[modificare | modificare sursă]
Împreună cu Lars Forssell și cu Östen Sjöstrand, este considerat ca fiind unul dintre membrii „cincizeciștilor” (femtiotalspoeterna), precursorii modernismului târziu din Suedia.
Opere[modificare | modificare sursă]
- 17 dikter (17 poezii), poezii, 1954
- Hemligheter på vägen (Secrete pe drum), poezii, 1958
- Den halvfärdiga himlen (Cerul terminat pe jumătate), poezii, 1962
- Klanger och spår (Sunete și urme), poezii, 1966
- Kvartett (Cvartet), 1967 (poeziile celor 4 volume precedente)
- Mörkerseende (Vedere nocturnă), poezii, 1970
- Stigar (Poteci), poezii, 1973
- Östersjöar (Mări Baltice), poezii, 1974
- Sanningsbarriären (Bariera adevărului), poezii, 1978
- Dikter 1954-78, 1979 (din volumul "Den svenska lyriken")
- PS, diktsamling, 1980 (tipărire bibliofilă, n-a fost pus în vânzare)
- Det vilda torget (Piața sălbatică), poezii, 1983
- Dikter (Poezii), 1984 (ediție de buzunar)
- För levande och döda (Pentru cei vii și cei morți), poezii, 1989
- Dikter. Från "17 dikter" till "För levande och döda", 1990 (ediție de buzunar, republicată în 1997)
- Minnena ser mig (Amintirile mă văd), 1993, autobiografie
- Sorgegondolen (Gondola tristeții), poezii, 1996
- Fängelse: nio haikudikter från Hällby ungdomsfängelse (1959), poezii, (Închisoare: nouă poezii haiku din închisoarea pentru minori Hällby), 2001
- Den stora gåtan (Marea enigmă), poezii, 2004
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
- FiB:s lyrikpris, 1956
- Aftonbladets litteraturpris, 1958
- Bellmanpriset, 1966
- Sveriges Radios Lyrikpris, 1973
- Övralidspriset, 1975
- Frödingstipendiet, 1978
- Samfundet De Nios stora pris, 1979
- Kellgrenpriset, 1981
- Petrarcapriset, 1981
- Litteraturfrämjandets stora pris, 1982
- Aniara-priset, 1985
- Ferlinpriset, 1987
- Pilotpriset, 1988
- Nordiska rådets litteraturpris, 1990]] (pentru, För levande och döda)
- Premiul European, Vrsac, Iugoslavia, 1990
- Neustadtpriset, 1990
- Svenska Akademiens nordiska pris, 1991
- Gustaf Fröding-sällskapets lyrikpris, 1995
- Augustpriset, 1996 (pentru Sorgegondolen)
- LRF:s litteraturpris, 1997
- Jan Smrekpriset, 1998
- Samfundet De Nios stora pris, 2001
- Cununa de Aur, Serile de Poezie de la Struga, Macedonia, 2003
- The Griffin Trust, Lifetime Recognition Award 2007
- Premiul Nobel pentru Literatură, 2011
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Tomas Tranströmer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Tomas Tranströmer, KulturNav, accesat în
- ^ Tomas Tranströmer, SNAC, accesat în
- ^ a b Tomas Tranströmer, Discogs, accesat în
- ^ „Tomas Tranströmer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Tomas Tranströmer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Tomas Tranströmer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Tomas Gösta Tranströmer, FinnGraven.se[*], accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/2011/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.dn.se/kultur-noje/en-mastare-finner-nya-ord-1.252201
- ^ Website oficial al Premiului Nobel
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Litteraturhandboken: Författarlexikon och litteraturöversikter, Stockholm 1984
- Litteraturens historia i Sverige, Olsson/Algulin, Stockholm 1991
- Detlef Brennecke: Von Tegnér bis Tranströmer. Zwölf Essays zur schwedischen Literatur. 1991, ISBN 3-631-43902-4.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Nobel pentru idealistul Nordului, 22 octombrie 2011, Dan Boicea, Adevărul
| ||||||||
