Filozofia dreptului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Filozofia dreptului este studiul filozofic asupra dreptului și are ca punct de plecare interogații de forma „ce este dreptul?” „care este relația dintre drept și morală?” (sau distincția legal - moral) „ce temeiuri există în criteriile cu care operează dreptul?”, etc.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Antichitate[modificare | modificare sursă]

În numeroasele civilizații ale Antichității, filozofia dreptului s-a limitat în mod special la motivația legitimității autorității statale. Așadar, filozofia dreptului începe cu cercetarea antitezei între justul naturii și justul legal.[1]

Jurisprudență analitică[modificare | modificare sursă]

Obiectivul principal al jurisprudenței analitice a fost, în mod tradițional, oferirea clarității deoseberii legii ca sistem de norme de alte sisteme de norme, cum ar fi normele etice. Întrebarea care a primit cea mai mare atenție din partea filozofilor de drept este: Ce este legea?

Jurisprudență normativă[modificare | modificare sursă]

Pe lângă jurisprudența analitică, filosofia dreptului se referă, de asemenea, la teoriile normative ale legii. Jurisprudența normativă implică întrebări normative, evaluative și alte întrebări prescriptive despre lege.

Personalități notorii în filozofia dreptului[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bădescu, p. 15-16

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]