Ferdinand al III-lea de Toscana

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ferdinand al III-lea
Joseph Dorffmeister 002.jpg
Marele Duce Ferdinand stând în biblioteca sa, 1797, după Joseph Dorffmeister.
Date personale
Nume la naștere Ferdinando Giuseppe Giovanni Baptista
Născut 6 mai 1769
Florența, Marele Ducat de Toscana[1] Modificați la Wikidata
Decedat (55 de ani)
Florența
Înmormântat Basilica of San Lorenzo[*] Modificați la Wikidata
Părinți Leopold al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Maria Louisa a Spaniei Modificați la Wikidata
Frați și surori Arhiducesa Maria Clementina a Austriei
Maria Theresa de Austria
Maria Anna Ferdinanda
Arhiducele Louis de Austria
Francisc I al Austriei
Arhiducele Joseph, Palatin al Ungariei
Arhiducele Rainer Joseph de Austria
Anton Victor de Austria
Alexandru Leopold de Austria
Arhiducele Carol, duce de Teschen
Rudolf von Habsburg-Lothringen
Arhiducele Ioan de Austria
Maria Amalia d'Asburgo-Lorena[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Luisa de Neapole și Sicilia
Maria Ferdinande de Saxonia
Copii Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana
Maria Theresa, regină a Sardiniei
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Religie Biserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluri Mare Duce
Arhiduce
Familie nobiliară Casa de Habsburg-Lorena
Mare Duce de Toscana (prima domnie)
Domnie 22 iulie 1790 – 3 august 1801
Predecesor Împăratul Leopold al II-lea
Succesor Louis I
(rege al Etruriei)
Mare Duce de Toscana (a doua domnie)
Domnie 27 aprilie 1814 – 18 iunie 1824
Predecesor Elisa Bonaparte
Succesor Marele Duce Leopold al II-lea

Ferdinand al III-lea, Mare Duce de Toscana (n. 6 mai 1769, Florența18 iunie 1824, Florența) a fost Mare Duce de Toscana (1790–1801; 1814–1824). De asemenea, a fost Prinț-Elector și Mare Duce de Salzburg (1803–1806) și Mare Duce de Würzburg (1806–1814).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ferdinand s-a născut la Florența, Toscana, ca membru al Casei de Habsburg-Lorena. A fost al doilea fiu al împăratului Leopold, atunci Mare Duce de Toscana, și al soției acestuia, Infanta Maria Luisa a Spaniei. Când tatăl său a fost ales împărat al Sfântului Imperiu German, Ferdinand i-a succedat ca Mare Duce de Toscana, funcția fiind preluată oficial la 22 iuliee 1790.[2][3]

În 1792, în timpul Revoluției franceze, Ferdinand a devenit primul monarh care a recunoscut noua Republică Franceză și a încercat să conlucreze cu ea.[3] Totuși, cum Războaiele Revoluției Franceze au început, monarhii englezi și ruși l-au convins să se alăture de partea lor în Războiul Primei Coaliții.

Ferdinand a oferit aliaților săi suport pasiv și fără entuziasm și după ce a asistat un an la victorii răsunătoare ale francezilor, a devenit primul membru al coaliției care a renunțat. Prin proclamația dată 1 martie 1795, el a abandonat alianța și a declarat neutralitatea Toscanei.[4]

Ferdinand, Arhiduce de Austria

Normalizarea relațiilor cu Franța a ajutat la stabilizarea domniei sale timp de câțiva ani însă în 1799 a fost silit să fugă la Viena pentru protecție atunci când republicanii au stabilit un nou guvern la Florența. A fost obligat să renunțe la tron în 1801 prin Tratatul de la Aranjuez: Napoleon l-a dat deoparte pentru Regatul Etruriei creat ca o compensare pentru Casa de Bourbon din Parma deposedată prin Pacea de la Lunéville în același an (Ferdinand, Duce de Parma a renunțat la ambițiile teritoriale iar fiul său Louis a fost recompensat cu Regatul Etruriei creat din vechiul Mare Ducat al Toscanei).[3][2]

Ferdinand a fost compensat la rândul său cu Ducatul și Electoratul de Salzburg. De asemenea a fost numit Prinț-elector al Sfântului Imperiu Roman, rol expirat odată cu disoluția Imperiului în 1806.

La 25 decembrie 1805 Ferdinand a trebuit să renunțe la Salzburg, care prin Tratatul de la Pressburg a fost anexat de fratele lui mai mare, împăratul Francisc al II-lea. Ferdinand a fost numit Duce de Würzburg, un stat nou creat pentru el din fostele teritorii ale Episcopiei de Würzburg. Odată cu disoluția Imperiului în 1806 el a luat noul titlu de Mare Duce de Würzburg.

La 30 mai 1814, după căderea lui Napoleon, Ferdinand a redevenit Mare Duce de Toscana. În 1815, Ducatul de Lucca a fost "decupat" din Toscana, din nou ca o compensație pentru Bourboni din Parma. (Lucca a fost reintegrat Toscanei în 1847.)

Ferdinand a murit în la Florența și a fost succedat de fiul său Leopold.

Familie și copii[modificare | modificare sursă]

La Neapole, la 15 august 1790 prin procură și la Viena la 19 septembrie 1790 în persoană, Ferdinand s-a căsătorit cu verișoara sa primară Prințesa Luisa a celor Două Sicilii (1773-1802), fiica regelui Ferdinand I al celor Două Sicilii și a Mariei Carolina de Austria. Împreună au avut cinci copii:

Primii doi copii, Carolina și Francesco au murit la vârste fragede (opt respectiv cinci ani). Soția sa, Marea Ducesă Luisa, a murit la 19 septembrie 1802 la naștere odată cu copilul; toți cei trei copii care au supraviețuit erau mici. Douăzeci de ani mai târziu, la Florența, la 6 mai 1821, Ferdinad s-a recăsătorit, de data asta cu mult mai tânăra Prințesă Maria Ferdinande de Saxonia (1796-1865). Ea era fiica lui Maximilian, Prinț de Saxonia și a primei soții a acestuia, Carolina de Bourbon-Parma; din a doua căsătorie nu au rezultat copii.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
8. Leopold Iosif Carol, Duce de Lorena
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
4. Francisc I
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
9. Élisabeth Charlotte de Orléans
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
2. Leopold al II-lea
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
10. Carol al VI-lea, Împărat Roman
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
5. Maria Tereza a Austriei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
11. Elisabeta Cristina de Braunschweig-Wolfenbüttel
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
1. Ferdinand al III-lea, Mare Duce de Toscana
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
12. Filip al V-lea al Spaniei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
6. Carol al III-lea
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
13. Elisabeta Farnese
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
3. María Luisa de Bourbon
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
14. Frederic August al II-lea, Prințul Elector
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
7. Maria Amalia de Saxonia
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
15. Arhiducesa Maria Josefa a Austriei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Ferdinand al III-lea, Mare Duce de Toscana", Gemeinsame Normdatei, accesat la 13 decembrie 2014 
  2. ^ a b Gilman, Daniel Coit, ed (1905). „Ferdinand III (1769–1824)”. The New International Encyclopædia. 7. New York: Dodd, Mead. pp. 539. http://books.google.com/books?id=4oRRAAAAYAAJ&pg=PA539#v=onepage&q&f=false. Accesat la 7 octombrie 2011 
  3. ^ a b c Chisholm, Hugh, ed (1910). „Ferdinand III (1769–1824)”. Encyclopædia Britannica. 10. New York: Encyclopædia Britannica Co.. pp. 268. http://books.google.com/books?id=lvEtAAAAIAAJ&pg=PA268#v=onepage&q&f=false. Accesat la 7 octombrie 2011 
  4. ^ Baines, Edward (1817). History of the Wars of the French Revolution. London: Longman, Hurst, et al. p. 136. http://books.google.com/books?id=9H3SAAAAMAAJ&pg=PA136. Accesat la 7 octombrie 2011