Ferdinand I al celor Două Sicilii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ferdinand I
Rege al celor Două Sicilii
Ferdinand IV of Naples.jpg
Ferdinand cu Muntele Vezuviu în fundal
Date personale
Nume la naștere Ferdinando Antonio Pasquale Giovanni Nepomuceno Serafino Gennaro Benedetto
Născut 12 ianuarie 1751(1751-01-12)
Neapole
Decedat (73 de ani)
Neapole
Înmormântat Basilica Santa Chiara, Neapole
Părinți Carol al III-lea al Spaniei
Maria Amalia de Saxonia Modificați la Wikidata
Frați și surori Infante Philip, Duke of Calabria[*]
Carol al IV-lea al Spaniei
Infantele Gabriel al Spaniei
Infante Antonio Pascual of Spain[*]
Frans van Spanje[*]
Maria Louisa a Spaniei
Infanta Maria Josefa a Spaniei Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Maria Carolina a Austriei
Lucia Migliaccio de Floridia
Copii Maria Theresa, Împărăteasă romano-germană
Maria Luisa, Mare Ducesă de Toscana
Carlo, Duce de Calabria
Francisc I al celor Două Sicilii
Maria Christina, regină a Sardiniei
Maria Amalia, regină a Franței
Maria Antonia, Prințesă de Asturia
Leopold, Prinț de Salerno
Religie Biserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Bourbon-Două Sicilii
Rege al celor Două Sicilii
Domnie 12 decembrie 1816 – 4 ianuarie 1825
Predecesor Carol al III-lea al Spaniei
Succesor Francisc I al celor Două Sicilii

Ferdinand I (12 ianuarie 17514 ianuarie 1825) a fost rege al Neapolelui, Siciliei și a celor Două Sicilii din 1759 până la moartea sa. A fost al treilea fiu al regelui Carol al Neapolelui, Siciliei și celor Două Sicilii și a soției lui Maria Amalia de Saxonia. La 6 octombrie 1759, tatăl său care i-a succedat fratelui său pe tronul Spaniei, a abdicat de la conducerea celor 3 regate în favoarea fiului său Ferdinand (fiul cel mare al regelui, Infantele Felipe, era întârziat mintal iar al doilea fiu, Carol era destinat moștenirii tronului Spaniei).

Copilărie[modificare | modificare sursă]

Ferdinand în 1760, la vârsta de nouă ani.

Ferdinand s-a născut la Neapole și a crescut în mijlocul multor dintre monumentele ridicate acolo de către tatăl său, care pot fi văzute și astăzi: Palatele din Portici, Caserta și Capodimonte.

Ferdinand a fost al treilea fiu al părinților săi, și era de așteptat ca fratele său cel mare Carol să moștenească Neapole și Sicilia. Când tatăl său a urcat pe tronul Spaniei în 1759 el a abdicat în Neapole în favoarea lui Ferdinand, în conformitate cu tratatele care interzic unirea celor două coroane. Pentru că Ferdinand avea opt ani, s-a înființat un consiliu de regență condus de toscanul Bernardo Tanucci. Acesta din urmă, un om capabil, ambițios, care dorea să păstreze guvernul cât mai mult posibil în propriile mâini, a neglijat în mod intenționat educația tânărului rege, și l-a încurajat în dragostea lui pentru plăcere, lene și devotamentul său excesiv față de sportul în aer liber.[1]

Domnie[modificare | modificare sursă]

Minoratul lui Ferdinand s-a sfârșit în 1767 și prima sa măsură a fost să expulzeze iezuiții. Anul următor el s-a căsătorit cu Arhiducesa Maria Carolina, fiica împărătesei Maria Tereza. Prin contractul de căsătorie, regina avea un cuvânt de spus în Consiliul de Stat, după nașterea primului ei fiu, iar ea s-a folosit de acest mijloc de influență politică.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Acton, Harold (1957). The Bourbons of Naples (1731-1825) (ed. 2009). London: Faber and Faber. p. 150. ISBN 9780571249015