Apocalipsa din 21 decembrie 2012

Apocalipsa din 21 decembrie 2012 este denumirea generică sub care au fost grupate o serie de speculații pseudoștiințifice și escatologice privind destinul omenirii. Conform acestor teorii, anul 2012 ar fi reprezentat un punct de cotitură în istoria umanității, fiind emise diverse ipoteze catastrofice sau spirituale cu privire la evenimentele ce urmau să se propage în jurul datei de 21 decembrie.

În timp ce o parte dintre scenarii se concentrau pe ideea unui sfârșit apocaliptic al planetei – invocând invazii extraterestre, impactul cu un asteroid de mari dimensiuni, cutremure globale devastatoare sau venirea Anticristului –, alte teorii preconizau trecerea la o nouă eră spirituală ori socială. Printre acestea din urmă, unii teoreticieni ai conspirației susțineau că data respectivă va marca momentul în care anumite societăți secrete vor prelua controlul global, impunând o Noua Ordine Mondială cu accente totalitare. În paralel, în mediile New Age s-a vehiculat ideea începutului erei astrologice a Vărsătorului, componentă a ciclului de precesie a echinocțiilor (anul platonic), care se completează o dată la aproximativ 25.920 de ani. O altă ipoteză populară în epocă, promovată de scriitorul Zecharia Sitchin, susținea coliziunea sau trecerea distructivă a Pământului prin apropierea unei corp ceresc ipotetic, numit Planeta X sau Nibiru.

Toate aceste scenarii au fost respinse ferm de comunitatea științifică internațională, printre cei mai vocali critici numărându-se astrofizicianul Neil deGrasse Tyson și specialiști din cadrul NASA. Principala critică adusă acestor teorii a fost aceea că, în ciuda utilizării unor termeni sau interpretări cu tentă științifică, susținătorii lor au fost „incapabili să furnizeze vreo dovadă științifică” palpabilă, bazându-se exclusiv pe argumente din ignoranță sau pe interpretări distorsionate ale calendarului maiaș.

De altfel, acuratețea corelării dintre calendarul maiaș și cel gregorian a fost adesea pusă sub semnul întrebării chiar și în mediul academic. De exemplu, conform unor calcule alternative realizate de o echipă de cercetători germani, sfârșitul ciclului maiaș (Baktun 13) ar fi decalat în timp, urmând să se producă abia în anul 2116.

Scenarii apocaliptice

Teoriile catastrofice legate de anul 2012 s-au concentrat pe o serie de fenomene cosmice sau geofizice care, conform susținătorilor, ar fi urmat să provoace distrugerea totală sau parțială a civilizației umane. Printre cele mai vehiculate scenarii s-au numărat alinierea galactică, inversarea polilor și invazia extraterestră.

Alinierea galactică

Calea Lactee, galaxia gazdă a Sistemului Solar. Oamenii de știință au demonstrat că în centrul galaxiei se află o gaură neagră supermasivă (Sagittarius A*), în jurul căreia orbitează toate sistemele stelare componente.

Unul dintre cele mai populare scenarii susținea că o așa-numită „aliniere galactică” va genera efecte gravitaționale și energetice devastatoare asupra Terrei. Conform acestei ipoteze, la data de 21 decembrie 2012, Soarele, Pământul și Luna s-ar fi poziționat în linie dreaptă cu Centrul Galactic. Susținătorii asociau acest eveniment cu încheierea unui ciclu complet de precesie a echinocțiilor (care durează aproximativ 25.920 de ani), afirmând că suprapunerea celor două fenomene va declanșa catastrofe naturale la scară planetară.

Comunitatea științifică a respins în unanimitate acest scenariu, argumentând că o aliniere geometrică perfectă cu centrul galaxiei este imposibilă din punct de vedere astronomic în acea perioadă a anului. Mai mult, astrofizicienii au subliniat că Soarele se află la o distanță uriașă de centrul galactic (aproximativ 26.000 de ani-lumină), astfel încât forțele mareice sau gravitaționale exercitate de gaura neagră centrală asupra Pământului sunt complet neglijabile și nu pot influența activitatea tectonică sau climatică a planetei.

Inversarea polilor sau rotația axei terestre

Un alt scenariu apocaliptic combina, în mod eronat, două fenomene distincte: inversarea polilor magnetici și deplasarea fizică a axei de rotație a planetei (polar shift). Adepții acestei teorii susțineau că la 21 decembrie 2012 axa de rotație se va inversa brusc în sens opus, provocând perturbări geomagnetice masive, cutremure globale, mega-tsunamiuri și prăbușirea câmpului magnetic protector al Terrei.

Geofizicienii au demontat această ipoteză, explicând că o rotație bruscă a axei geografice a Pământului ar încălca legile fundamentale ale conservării momentului cinetic și este fizic imposibilă fără impactul cu un corp ceresc de dimensiuni planetare. În ceea ce privește polii magnetici, deși inversările de polaritate magnetică sunt fenomene reale în istoria geologică a Pământului (cunoscute sub numele de inversări geomagnetice), acestea reprezintă procese extrem de lente, care se desfășoară pe parcursul a mii de ani, și nu au fost niciodată asociate cu extincții în masă sau catastrofe mecanice bruște.

Invazie extraterestră

În subcultura conspiraționistă și în publicațiile de tip tabloid, un alt scenariu reluat frecvent a fost cel al unei iminente invazii extraterestre programate pentru sfârșitul anului 2012. Teoriile variau în funcție de motivația atribuită ipoteticilor invadatori: fie înrobirea omenirii în scopul exploatării resurselor minerale ale Terrei, fie exterminarea speciei umane pentru colonizarea planetei ca urmare a suprapopulării propriei lor lumi de origine.

Aceste speculații au fost clasificate de sociologi și ufologi sceptici drept mituri urbane moderne, alimentate de science-fiction și de anxietățile milenariste colective. Specialiștii implicați în programele de căutare a inteligenței extraterestre (precum Proiectul SETI) au subliniat că nu a fost detectat niciodată vreun semnal sau vreo dovadă a existenței unei flote spațiale îndreptate spre Pământ, adăugând că o civilizație capabilă de călătorii interstelare ar fi mult prea avansată tehnologic pentru a avea nevoie de resursele primitive sau de forța de muncă a unei planete precum Pământul.

Perspectiva civilizației maiașe

Mitologie

Articol principal: Mitologia maiașă

Detaliu de pe Stela 1 de la La Mojarra, prezentând coloane cu hieroglife din secolul al II-lea d.Hr. Coloana din stânga indică o dată în sistemul Numorătorii Lungi (8.5.16.9.7), corespunzătoare anului 156 d.Hr. În dreapta sunt vizibile semne specifice scrierii epi-olmece.

Conform textelor sacre și tradițiilor consemnate în Popol Vuh, comunitățile maiașe considerau că universul a fost distrus și reînnoit de patru ori până în prezent. Fiecare ciclu cosmogonic prealabil a reprezentat o încercare a zeilor de a crea o specie capabilă să îi venereze, fiind finalizat prin catastrofe globale:

• Prima creație: a dat naștere animalelor, însă acestea nu puteau vorbi pentru a lăuda zeii, fiind transformate în hrană.
• A doua creație: a produs oameni din lut, dar aceștia s-au dovedit fragili, dizolvându-se în apă, iar descendenții lor au devenit insecte (furnici și albine).
• A treia creație: a constat în făurirea unor oameni din lemn care, fiind lipsiți de suflet și memorie, au fost distruși de un potop de rășină și atacați de propriile unelte și animale domestice; supraviețuitorii au devenit maimuțe.
• A patra creație (cea actuală): a reprezentat crearea oamenilor din porumb (mălai și sânge divin), considerați de maiași drept „oamenii adevărați”.

Deși scrierile mitologice subliniau că zeii supravegheau constant această a patra încercare, relatările apocaliptice moderne au interpretat speculativ ideea că zeitățile ar fi nemulțumite, plănuind o nouă regenerare radicală a lumii.

Sistemul calendaristic și controversele cronologice

Articol principal: Calendarul maiaș

Sistemul calendaristic maiaș, remarcabil de precis din punct de vedere astronomic, utiliza mai multe cicluri paralele (printre care Tzolkin, Haab și Numărătoarea Lungă). În cadrul Numărătorii Lungi, calculul timpului era împărțit în mari epoci. Finalul celui de-al 13-lea ciclu de tip *b'ak'tun* (o perioadă de aproximativ 5.125 de ani solari) coincidea în corelația standard (GMT) cu data de 21 decembrie 2012. În timp ce adepții teoriilor milenariste au postulat că această dată reprezenta „sfârșitul absolut al lumii și al universului”, epigrafiștii și maiologii au subliniat că pentru maiași finalul unui ciclu însemna doar o perioadă de tranziție, urmată imediat de începutul unei noi ere (b'ak'tun 14), fără conotații distructive.

De asemenea, corelarea exactă dintre calendarul maiaș și cel gregorian a fost subiectul unor dezbateri academice intense. De exemplu, cercetătorul Andreas Fuls a demonstrat prin analize arheoastronomice că algoritmul istoric de transpunere a fost calculat greșit cu un decalaj de aproximativ două secole, ceea ce ar însemna că sfârșitul ciclului calendaristic maiaș nu ar fi trebuit plasat în 2012, ci abia în jurul anului 2208.

Monumentul 5 de la Tortuguero

Reprezentare schematică fragmentară a inscripțiilor de pe Monumentul 5 de la Tortuguero, care asociază încheierea ciclului cronologic cu prezența zeității Bolon Yokte'.

Singurul monument precolumbian cunoscut care menționa în mod explicit data de 21 decembrie 2012 a fost Monumentul 5 din situl arheologic de la Tortuguero (Tabasco, Mexic). Epigrafistul Sven Gronemeyer a arătat că textul gravat pe această stelă nu conține nicio profeție apocaliptică, ci relatează un eveniment teologic: coborârea sau întoarcerea ritualică a lui Bolon Yokte' K'uh (zeitatea maiașă asociată cu războiul, transformările profunde și actul creației inițiale).

Conform analizelor lingvistice, data marca o zi de importanță pur religioasă, în care regele local din Tortuguero acționa ca gazdă simbolică pentru întoarcerea zeului. În ciuda acestui fapt, în mediile sincretice și ezoterice occidentale au apărut speculații fără fundament istoric care au încercat să echivaleze coborârea lui Bolon Yokte cu escatologia creștină a celei de-a Doua Veniri a lui Iisus Hristos.

Convingeri New Age

Articol principal: New Age

Multe dintre afirmațiile și teoriile referitoare la anul 2012 fac parte dinescu dintr-un ansamblu eterogen și necodificat de credințe specifice mișcării New Age, centrate pe o reinterpretare mistică a înțelepciunii și spiritualității maiașilor antici.

Arheoastronomul Anthony Aveni afirmă că, deși ideea de „echilibru cosmic” ocupa un loc central în literatura și gândirea maiașă clasică, scenariul apocaliptic sau transformator din 21 decembrie 2012 nu își are originea în aceste tradiții indigene. În schimb, fenomenul este strâns legat de concepte profund ancorate în subcultura occidentală modernă, precum mișcarea New Age, milenarismul și fascinația pentru o cunoaștere ezoterică secretă, atribuită unor culturi sau epoci îndepărtate.

Printre temele recurente în literatura dedicată anului 2012 se numără scepticismul accentuat față de cultura mainstream occidentală, ideea unei evoluții spirituale iminente a umanității și posibilitatea de a ghida lumea spre o „Nouă Eră” (New Age) prin intermediul transformării individuale sau prin conștiința extinsă a unui grup solidar. Scopul general al majorității acestor scrieri nu a fost neapărat de a lansa un avertisment panicard cu privire la sfârșitul fizic al planetei, ci mai degrabă de a promova o formă de contra-cultură bazată pe empatie globală și pe un activism socio-politic și spiritual dublat de speranțe eschatologice optimiste.

Aveni, care a studiat în paralel subculturile New Age și comunitățile implicate în proiectele de căutare a inteligenței extraterestre (SETI), descrie narațiunile din jurul anului 2012 ca fiind simptomul unei societăți contemporane „deconectate” din punct de vedere existențial: „Incapabili de a găsi în noi înșine răspunsurile spirituale la marile întrebări ale vieții, ne îndreptăm atenția spre exterior, către entități imaginare aflate departe în timp și spațiu, presupunând că acestea s-ar afla în posesia unei cunoașteri superioare”.

Refugii și fenomene sociale locale

Fenomenul Bugarach (Franța)

În perioada premergătoare decembrei 2012, mica localitate franceză Bugarach (cu o populație de aproximativ 200 de locuitori), situată în departamentul Aude, a devenit epicentrul unui aflux masiv de adepți ai mișcării New Age. Conform convingerilor acestora, muntele din imediata apropiere, Pic de Bugarach, ar fi adăpostit în interiorul său o navă spațială extraterestră. Adepții considerau că, în momentul producerii cataclismului global din 21 decembrie 2012, vehiculul spațial va părăsi muntele pentru a-i salva pe cei prezenți în proximitate, fenomenul fiind supranumit în presa internațională drept o nouă „Arcă a lui Noe”.

Din cauza riscurilor logistice, a posibilității apariției unor mișcări de masă necontrolate sau a unor ritualuri colective periculoase, autoritățile franceze au luat măsuri stricte de securitate în noiembrie 2012, interzicând complet accesul publicului pe munte și suplimentând efectivele de jandarmi în regiune pentru a preveni incidentele.

Muntele Rtanj (Serbia)

Un fenomen social și turistic similar s-a înregistrat în jurul muntelui Rtanj din Serbia, un masiv muntos situat în estul țării, considerat de unii geologi drept o prelungire a lanțului Carpaților Sudici. Datorită formei sale piramidale proeminente, muntele a atras numeroși turiști și adepți ai teoriilor ezoterice occidentale. Aceștia susțineau că structura muntelui ar emite energii electromagnetice speciale capabile să acționeze ca un scut protector împotriva oricărui cataclism cosmic sau geologic preconizat pentru data de 21 decembrie, transformând unitățile de cazare locale într-un refugiu intens solicitat în acea perioadă.

Vezi și

• Riscurile existențiale
• Centură fotonică
• Apocalipsă
• Sfârșitul lumii
• Popol Vuh,
• Ancient Aliens, S4, E1-2: Conspirația maiașă, Profeția sfârșitului lumii

Bibliografie

• Argüelles, José (1992). The Transformative Vision: Reflections on the Nature and History of Human Expression (ed. 1st). Flagstaff, AZ: Light Technology Publications. ISBN 978-0-9631750-0-7. 
• Argüelles, José (1987). The Mayan Factor: Path Beyond Technology. Rochester, VT: Inner Traditions/Bear and Company. ISBN 978-0-939680-38-2. 
• Aveni, Anthony; Hartung, H. (2000). „Water, Mountain, Sky: The Evolution of Site Orientations in Southeastern Mesoamerica”. În Keber, E. Quiñones. Precious Greenstone Precious Feather. Lancaster, CA: Labyrinthos. 
• Aveni, Anthony (2009). The End of Time: The Maya Mystery of 2012. Boulder, Colorado: University Press of Colorado. ISBN 978-0-87081-961-2. 
• Barkun, Michael (2006). A Culture of Conspiracy: Apocalyptic Visions in Contemporary America. Comparative studies in religion and society series, no. 15 (ed. 1st pbk print). Berkeley: University of California Press. ISBN 978-0-520-24812-0. OCLC 255948700. 
• Boone, Elizabeth H. and Zelia Nuttall, eds. (1982). The Book of the Life of the Ancient Mexicans, Containing an Account of Their Rites and Superstitions: An Anonymous Hispano-Mexican Manuscript Preserved at the Biblioteca Nazionale Centrale, Florence, Italy (Reprint of 1903 edition with additional commentary). Berkeley.: University of California Press. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link) Mentenanță CS1: Text în plus: lista autorilor (link)
• Callaway, Carl (2011). „Cosmogony and Prophecy: Maya Era Day Cosmology in the Context of the 2012 Prophecy”. Proceedings of the International Astronomical Union. 7: 192–202. doi:10.1017/S1743921311012622. 
• Campion, Nicholas (2011). „The 2012 Mayan Calendar Prophecies in the Context of the Western Millenarian Tradition”. Proceedings of the International Astronomical Union. 7: 249–254. doi:10.1017/S1743921311012671. 
• Carrasco, David (1990). Religions of Mesoamerica: Cosmovision and Ceremonial Centers. Religious traditions of the world [series]. San Francisco, California: Harper and Row. ISBN 978-0-06-061325-9. OCLC 20996347. 
• Carlson, John B. (2011). „Lord of the Maya Creations on His Jaguar Throne: The Eternal Return of Elder Brother God L to Preside Over the 21 December 2012 Transformation”. Proceedings of the International Astronomical Union. 7: 203–213. doi:10.1017/S1743921311012634. 
• Carlson, John S. and Mark Van Stone (2011). „The 2012 Phenomenon: Maya Calendar, Astronomy, and Apocalypticism in the Worlds of Scholarship and Global Popular Culture”. Proceedings of the International Astronomical Union. 7: 178–185. doi:10.1017/S1743921311012609. 
• Coe, Michael D. (1966). The Maya. Ancient peoples and places series, no. 52 (ed. 1st). London: Thames and Hudson. ISBN 978-0-500-05061-3. OCLC 318157568. 
• Coe, Michael D. (1980). The Maya. Ancient peoples and places series, no. 10 (ed. 2nd). London: Thames and Hudson. ISBN 978-0-500-05061-3. 
• Coe, Michael D. (1984). The Maya. Ancient peoples and places series (ed. 3rd). London: Thames and Hudson. ISBN 978-0-500-05061-3. 
• Coe, Michael D. (1992). Breaking the Maya Code. London: Thames and Hudson. ISBN 978-0-500-05061-3. OCLC 26605966. 
• Coe, Michael D. (1999). The Maya. Ancient peoples and places series (ed. 6th, fully revised and expanded). London and New York: Thames and Hudson. ISBN 978-0-500-28066-9. OCLC 59432778. 
• Jorge Pérez de Lara and John Justeson (2006). „Photographic Documentation of Monuments with Epi-Olmec Script/Imagery” (PDF). Foundation for the Advancement of Mesoamerican Studies. Accesat în 3 noiembrie 2009. 
• Eberl, Markus (2005). „B'olon Yokte' K'uh: Maya conceptions of war, conflict, and the underworld”. În Peter Eeckhout and Geneviève Le Fort (eds.). Wars and Conflicts in Prehispanic Mesoamerica and the Andes: Selected Proceedings of the Conference Organized by the Société des Américanistes de Belgique with the Collaboration of Wayeb (European Association of Mayanists), Brussels, 16–17 November 2002. British Archaeological Reports International Series, no. 1385. Oxford, UK: John and Erika Hedges Ltd. pp. 28–36. ISBN 978-1-84171-706-7. OCLC 254728446. Mentenanță CS1: Text în plus: lista editorilor (link)
• Edmonson, Munro S. (1982). The Ancient Future of the Itza: The Book of Chilam Balam of Tizimin. The Texas Pan American series (ed. Text of Chilam Balam de Tizimín MS. translated and annotated by Munro S. Edmonson; 1st English trans.). Austin: University of Texas Press. ISBN 978-0-292-70353-7. OCLC 11318551.  Format:Yua icon en
• Edmonson, Munro S. (1988). The Book of the Year: Middle American Calendrical Systems. Salt Lake City: University of Utah Press. ISBN 978-0-87480-288-7. OCLC 17650412. 
• Freidel, David; Schele, Linda; Parker, Joy (1993). Maya Cosmos: Three thousand years on the shaman's path. New York: William Morrow. ISBN 978-0-688-10081-0. OCLC 27430287. 
• Gelfer, Joseph, ed. (2011). 2012: Decoding the Counterculture Apocalypse. London: Equinox Publishing. ISBN 978-1-84553-639-8. 
• Gossen, Gary (1993). „The topography of ancient Maya religious pluralism: a dialogue with the present”. În Jeremy A. Sabloff and John S. Henderson (eds.). Lowland Maya Civilization in the Eighth Century A.D.: A Symposium at Dumbarton Oaks, 7th and 8 October 1989. Washington, D.C.: Dumbarton Oaks Research Library and Collection. pp. 185–217. ISBN 978-0-88402-206-0. OCLC 25547151. Mentenanță CS1: Text în plus: lista editorilor (link)
• Grofe, Michael (2011). „Measuring Deep Time: The Sidereal Year and the Tropical Year in Maya Inscriptions”. Proceedings of the International Astronomical Union. 7: 214–230. doi:10.1017/S1743921311012646. 
• Gronemeyer, Sven; MacLeod, Barbara (2010). „What Could Happen in 2012: A Re-Analysis of the 13-Bak'tun Prophecy on Tortuguero Monument 6” (PDF). Wayeb Notes. University of Copenhagen: European Association of Mayanists. 34: 1–68. ISSN 1379-8286. OCLC 298471525. 
• Hancock, Graham (1995). Fingerprints of the Gods. New York: Crown Publishers, Inc. ISBN 978-0-517-59348-6. 
• Hanegraaff, Wouter (1996). New Age Religion and Western Culture: Esotericism in the Mirror of Secular Thought. Studies in the histories of religions series (ISSN 0169-8834), no. 72. Leiden, Netherlands: Brill. ISBN 978-90-04-10695-6. OCLC 35229227. 
• Hoopes, John W. (2009). „Review – The End of Time: The Maya Mystery of 2012, by Anthony Aveni and 2012: Science and Prophecy of the Ancient Maya, by Mark Van Stone” (PDF). Archaeoastronomy. Austin, Texas: University of Texas Press. 22: 139–145. ISSN 0190-9940. 
• Hoopes, John W. (2011). „A Critical History of 2012 Mythology” (PDF). Proceedings of the International Astronomical Union. 7: 240–248. doi:10.1017/S174392131101266X. 
• Hoopes, John W. (2011). „Mayanism Comes of (New) Age”. În Joseph Gelfer. 2012: Decoding the Counterculture Apocalypse. London: Equinox Publishing. pp. 38–59. ISBN 978-1-84553-639-8. 
• Hoopes, John W. (2011). „New Age Sympathies and Scholarly Complicities: The History and Promotion of 2012 Mythology”. Archaeoastronomy: The Journal of Astronomy and Culture. 24: 180–201. ISSN 0190-9940. 
• Hoopes, John W. (2012). „The Hidden History of 2012”. Fortean Times. 285: 40–43. 
• Jenkins, John Major (1998). Maya Cosmogenesis 2012: The True Meaning of the Maya Calendar End-Date. Rochester, VT: Bear and Company. ISBN 978-1-879181-48-9. 
• Jenkins, John Major (2009). The 2012 Story: The Myths, Fallacies, and Truth Behind the Most Intriguing Date in History. Los Angeles, CA: Tarcher. ISBN 978-1-58542-766-6. 
• Joseph, Frank (2010). Atlantis and 2012: The Science of the Lost Civilization and the Prophecies of the Maya. New York: Bear & Co. ISBN 978-1-59143-112-1. 
• Luxton, Richard N. (1996). The Book of Chumayel: The Counsel Book of the Yucatec Maya, 1539–1638. Walnut Creek, CA: Agaean Park Press. ISBN 978-0-89412-244-6. 
• MacLeod, Barbara (2011). „The God's Grand Costume Ball: A Classic Maya Prophecy for the Close of the Thirteenth Bak'tun”. Proceedings of the International Astronomical Union. 7: 231–239. doi:10.1017/S1743921311012658. 
• Makemson, Maude Worcester (1951). The Book of the Jaguar Priest: a translation of the Book of Chilam Balam of Tizimin, with commentary. New York: H. Schuman. OCLC 537810. 
• Makemson, Maude Worcester (1957). „The miscellaneous dates of the Dresden Codex”. Publications of the Vassar College Observatory. 6: 1. Bibcode:1957PVasO...6....1M. 
• Mardyks, Raymond (1991). „When Stars Touch the Earth: An Astrologer Looks at the New Age Through the Year 2012”. The Mountain Astrologer: 1–4, 47–48. 
• McKenna, Terence and Dennis (1975). The Invisible Landscape: Mind, Hallucinogens, and the I Ching (ed. 1st). Seabury. ISBN 978-0-8164-9249-7. 
• McKenna, Terence and Dennis (1993). The Invisible Landscape: Mind, Hallucinogens, and the I Ching. HarperCollins. ISBN 978-0-06-250635-1. 
• Meeus, Jean (1997). Ecliptic and galactic equator. Mathematical Astronomy Morsels. Richmond, VA: Willmann-Bell. ISBN 978-0-943396-51-4. OCLC 36126686. 
• Milbrath, Susan (1999). Star Gods of the Maya: Astronomy in Art, Folklore, and Calendars. The Linda Schele series in Maya and pre-Columbian studies. Austin: University of Texas Press. ISBN 978-0-292-75225-2. OCLC 40848420. 
• Miller, Mary (1993). The Gods and Symbols of Ancient Mexico and the Maya: An Illustrated Dictionary of Mesoamerican Religion. London: Thames & Hudson. ISBN 978-0-500-05068-2. OCLC 27667317. 
• Morley, Sylvanus (1983). The Ancient Maya (ed. 4th). Palo Alto, CA: Stanford University Press. ISBN 978-0-8047-1288-0. 
• Nuttall, Zelia, ed. (1903). The Book of the Life of the Ancient Mexicans, Containing an Account of Their Rites and Superstitions: An Anonymous Hispano-Mexican Manuscript Preserved at the Biblioteca Nazionale Centrale, Florence, Italy. Berkeley, CA: University of California. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link) Mentenanță CS1: Text în plus: lista autorilor (link)
• Pinchbeck, Daniel (2006). 2012: The Return of Quetzalcoatl. New York: Tarcher. ISBN 978-1-58542-483-2. OCLC 62421298. 
• Plumb, Mary (2010). „Biology, Cosmology, and 2012: A Conversation with Bruce Scofield”. The Mountain Astrologer (October/November). 
• Roys, Ralph (1967). The Book of Chilam Balam of Chuyamel. Charleston, South Carolina: Forgotten Books. ISBN 978-1-60506-858-9. 
• Rice, Prudence M. (2007). Maya calendar origins: monuments, mythistory, and the materialization of time. Austin: University of Texas Press. ISBN 978-0-292-71692-6. 
• Schele, Linda (1992). „A New Look at the Dynastic History of Palenque”. În Victoria R. Bricker (Volume ed.), with Patricia A. Andrews. Supplement to the Handbook of Middle American Indians, Vol. 5: Epigraphy. Austin: University of Texas Press. pp. 82–109. ISBN 0-292-77650-0. OCLC 23693597. 
• Schele, Linda; Freidel, David (1990). A Forest of Kings: The Untold Story of the Ancient Maya (ed. pbk reprint). New York: Harper Perennial. ISBN 978-0-688-11204-2. OCLC 145324300. 
• Severin, Gregory M. (1981). „The Paris Codex: Decoding an Astronomical Ephemeris”. Transactions of the American Philosophical Society. 71 (5): 1–101. doi:10.2307/1006397. JSTOR 1006397. 
• Schilling, Govert (2008). The Hunt For Planet X: New Worlds and the Fate of Pluto. Springer. ISBN 978-0-387-77804-4. 
• South, Stephanie (2009). 2012: Biography of a Time Traveler, The Journey of José Argüelles. Franklin Lakes, New Jersey: New Page Books. ISBN 978-1-60163-065-0. 
• Spencer, Neil (2000). „Love Shall Steer the Stars – The Long Dawning of the Age of Aquarius”. True as the Stars Above. ISBN 978-0-575-06769-1. 
• Van Stone, Mark (2008). „It's Not the End of the World: What the Ancient Maya Tell Us About 2012”. FAMSI. 
• Van Stone, Mark (2011). „It's Not the End of the World: Emic Evidnce for Local Diversity in the Maya Long Count”. Proceedings of the International Astronomical Union. 7: 186–191. doi:10.1017/S1743921311012610. 
• Voss, Alexander (2006). „Astronomy and Mathematics”. În Nikolai Grube (ed.). Maya: Divine Kings of the Rain Forest. Eva Eggebrecht and Matthias Seidel (assistant eds.). Cologne: Könemann. pp. 130–143. ISBN 978-3-8331-1957-6. OCLC 71165439. Mentenanță CS1: Text în plus: lista editorilor (link)
• Wagner, Elizabeth (2006). „Maya Creation Myths and Cosmography”. În Nikolai Grube (ed.). Maya: Divine Kings of the Rain Forest. Eva Eggebrecht and Matthias Seidel (assistant eds.). Cologne: Könemann. pp. 280–293. ISBN 978-3-8331-1957-6. OCLC 71165439. Mentenanță CS1: Text în plus: lista editorilor (link)
• Waters, Frank (1975). Mexico Mystique: The Coming Sixth World of Consciousness. Chicago, Illinois: Sage Books/Swallow Press. ISBN 978-0-8040-0663-7. OCLC 1364766. 
• Whitesides, Kevin and John W. Hoopes (2012). „Seventies Dreams and 21st Century Realities: The Emergence of 2012 Mythology”. Zeitschrift für Anomalistik. 12: 50–74. 
• Wright, Ronald (2005). Stolen Continents: 500 Years of Conquest and Resistance in the Americas. Mariner. pp. 165–166. ISBN 978-0-618-49240-4. 
• York, Michael (1995). The Emerging Network: A Sociology of the New Age and Neo-Pagan Movements. Lanham, MD: Rowman & Littlefield. ISBN 978-0-8476-8000-9. OCLC 31604796. 

Legături externe

• Un sit web dedicat Apocalipsa din 21 decembrie 2012
• Un sit web dedicat demascării apocalipsei/farsei 2012 Arhivat în 14 ianuarie 2012, la Wayback Machine.
• Elena Marinescu - De ce nu va fi sfârșitul lumii în 2012, România liberă, Adus la 21 octombrie 2009
• Cercetători: Sfârșitul are o nouă dată, anul 2116, ProTV
• David Morrison - Argumente științifice împotriva apocalipsei din 21 decembrie 2012 Arhivat în 10 ianuarie 2012, la Wayback Machine. PDF Arhivat în 12 ianuarie 2012, la Wayback Machine., Astrosociety
• Apocalipsa din 21 decembrie 2012 - cum a apărut și cum schimbă el societatea?, 19 august 2011, Marius Comper, Descoperă
• Teoria Conspiratiei: Conspirația NASA și apocalipsa 2012, 16 noiembrie 2009, Cecilia Stroe, Descoperă. Despre poziția oficială a NASA privind Apocalipsa din 21 decembrie 2012, Nibiru sau Planeta X
• Apocalipsa 2012: 10 Motive pentru care lumea nu se sfarseste in 2012, 18 noiembrie 2009, Nicu Parlog, Descoperă
• 21 decembrie 2012 – Apocalipsă sau coincidență?, 15 septembrie 2008, Georgiana Fefea, Descoperă
• NASA dă noi explicații despre „apocalipsa” prezisă pentru finalul anului 2012 (VIDEO), 11 martie 2012, Descoperă
• 21 decembrie se aproprie! ADEVĂRUL DESPRE SFÂRȘITUL LUMII! Interviu cu un cercetător în Fizică Nucleară (Profesorul Carlo Guaraldo), 13 decembrie 2012, Evenimentul zilei
• Un geniu de la NASA despre APOCALIPSĂ. Cât timp mai avem până vine Sfârșitul Lumii? “Cât să fac câțiva copii. Și ei să facă copii. Cam atât!", 20 decembrie 2012, Radu Ștefănescu, Evenimentul zilei