Arta mayașă antică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Disc împodobit cu pietricele de turcoaz, ce datează din aproximativ 900 - 1250. Acesta este expus în Muzeul Național de Antropologie al Mexicului din Ciudad de Mexico
Sculptură mayașă în silex

Prin termenul de artă mayașă antică se înțeleg operele de artă ale civilizației mayașe. Cele mai impresionante opere de artă datează din secolul al VII-lea, din timpul Perioadei Mayașe Clasice (care a durat din 200 e.n. până în 900 e.n.).

Existau multe stiluri regionale, deși nu corespundeau mereu cu granițele statului mayaș. Olmecii, teotihuacánii și toltecii au influențat arta mayașă.

Istoria artei mayașe[modificare | modificare sursă]

În urma publicațiilor din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea privind arta și arheologia mayașă de către John Lloyd Stephens, Frederick Catherwood, Alfred Maudslay, Teoberto Maler și Désiré Charnay, care pentru prima dată au pus la dispoziție desene fiabile și fotografii ale marilor monumente clasice mayașe, publicația din 1913 a lui Herbert Spinden, Un studiu al artei mayașe - acum cu peste un secol în urmă - a pus bazele tuturor evoluțiilor ulterioare ale istoriei artei mayașe (inclusiv iconografie).

Arhitectura[modificare | modificare sursă]

Amplasarea orașelor mayașe și, mai ales, a centrelor de ceremonii în care locuiau familiile regale și curtenii, se caracterizează prin ritmul unor podele orizontale imense ale unor piețe situate adesea la diferite nivele, legate de scări mari, adesea abrupte, și depășite de piramidele unui templu.

Sculptura în piatră[modificare | modificare sursă]

Principalul stil preclasic al sculpturii mayașe este acela de la Izapa, o așezare mare pe coasta Pacificului, unde s-au găsit mai multe stele și altare (în formă de broască), acestea prezentând motive ce apar și în arta olmecă. Stelele, majoritatea fără inscripții, prezintă adesea subiecte mitilogice sau narative, în unele apărând mitul Gemenilor din Popol Vuh.

Tipuri de sculpturi în piatră[modificare | modificare sursă]

  • Stelele - ele sunt mari, uneori fiind decorate și cu inscripții. Tipic perioadei Clasice, ele descriu conducătorii orașelor în care ele se aflau, des dechizați ca zei. Cu toate că fețele conducătorilor mayași sunt reprezentate într-un stil naturalistic. Cele mai cunoscute stele sunt din Copán sau din apropiere de Quiriguá. Nu s-au găsit stele signifiante la Palenque.
  • Panourile & tablele erau și ele sculptate cu caracter politic sau nataiv, dar acestea erau pe pereții clădirilor și ai altarelor.

Sculptura în lemn[modificare | modificare sursă]

Se crede că sculpturile de lemn erau cândva extrem de populare, dar doar câte exemplare au supraviețuit. Majoritatea sculpturilor de lemn din secolul al XVI-lea, considerate obiecte de idolatrie, au fost distruse de autoritățile coloniale spaniole.

Utilizarea mineralelor și a metalelor[modificare | modificare sursă]

Folosirea jadului[modificare | modificare sursă]

Obiectele de jad sunt printre cele mai impresionante artefacte pe care mayașii ni le-au lăsat. Majoritatea lor datează din perioada Clasică. Cele mai vechi nu sunt prea sofisticate, ele fiind mărgele simple găsite în morminte din Belize care datează din 1200 î.e.n. - 900 î.e.n.. La vremea aceea, tăierea pietrelor a fost dezvoltată înalt de olmeci, ei lucrând cu jadul înaintea mayașilor.

În Mesoamerica, jadul se găsește numai ca jadeit, nefritul și alte varietăți ale jadului neexistând aici. Totuși, în acesta zonă a Mesoamericii numele de „jad” este un termen colectiv pentru un număr de alte minerale vrezi și albastre, ca diopsitul, crisopazul, albitul, serpentinul și combinații de jadeit și diopsit. În limba mayașă clasică exista un termen ce denumea verdele-albăstrui, care era yax (pronunție: [ɪaʃ]). În nicio limbă mesoamericană nu exista vreun cuvânt pentru verde sau unul pentru albastru, folosindu-se unul pentru albastru-verzui, termenul de mai înainte fiind cel din limba mayașă clasică.

Pentru o durată lungă de timp, nu se știa nimic despre sursele de jad din Mesoamerica. Perioada asta s-a terminat în anii’ 70, atunci când este descoperită valea râului Motagua din Guatemala. Investigații mineralogice au arătat că tot jadeitul procesat în zona mayașilor și în restul Mesoamericii provine din valea asta. Materialul brut se găsește sub formă de pietre sau pietre desprinse, putând să fie de la forma pietrișului până la roci cu greutăți de câteva sute de kilograme.

Totuși, minereurile nu erau procesate doar în apropierea văii de unde se extrăgeau, fiind transportate pe distanțe lungi. Jad extras din valea râului Motagua s-a descoperit și ìn Honduras și Costa Rica. În provincia Guanacaste a Costa Ricăi a fost descoperit jad gravat de artiști mayași.

Jadul era procesat prin intermediul celor mai simple metode. Mineralul putea să fie tăiat cu frânghii, o bucată de lemn de esență tare, sau chiar ardezie, unealta fiind deplasată înainte și înapoi peste bucata de jad cu ajutorul unui a ceva abraziv cum ar fi nisip, obsidian zdrobit sau chiar praf de jad.

Pe lângă purtarea obiectelor de jad ca bijuterii, erau folosite și în timpul înmormântărilor și al ritualurilor. Tipurile de bijuterii la care era folosit jadul sunt: mărgele, pandantive, coliere, bobine de urechi, benzi pentru picioare, curele, pectorale și alte tipuri. Mici reliefuri de jad erau o alegere populară pentru bijuteriile pentru piept, așa cum se poate vedea în numeroasele reprezentări ale demnitarilor mayași.

Mărgele și pandantive[modificare | modificare sursă]

Măști[modificare | modificare sursă]

Alte obiecte de jad[modificare | modificare sursă]

Folosirea aurului[modificare | modificare sursă]

Nu există surse naturale de aur în regiunea mayașilor, așa cum au observat cuceritorii spanioli care erau în căutare de comori. Puținele artefacte de aur care s-au descoperit în regiunea asta sunt mărfuri importate din sudul Americii Centrale sau din centrul Mexicului. Cele mai multe obiecte de aur din regiunea mayașilor au fost găsite în cenote din Chichen Itza.

Folosirea cinabrului[modificare | modificare sursă]

Cinabrul se găsește adesea împrăștiat în morminte. E posibil să fi fost folosit ca să sigileze mormintele, dar poate să fi simbolizat și sângele ca o substanță a vieții. El a fost folosit și ca pigment roșu-maroniu.

Folosirea obsidianului[modificare | modificare sursă]

Obsidianul este o sticlă vulcanică din care pot să fie confecționate lame ascuțite. Din cauza faptului că obsidianul nu se găsea în depresiuni, mayașii au trebuit să-l importeze din centrul Mexicului sau din zonele muntoase din Guatemala. Lamele realizate din obsidian erau folosite la vânat, confecționarea altor obiecte, inclusiv la șlefuirea și sculptarea jadului, și așa mai departe.

Atunci când spaniolii au ajuns în regiunea mayașă au fost fascinați de o civilizație mult mai rafinată, în multe aspecte, decât a lor. Obișnuiți cu săbiile de Toledo, spaniolii erau uimiți de faptul că mayașii și alți mesoamericani au creat opere de artă remarcabile fără să se folosească de vreun fel de unelte de metal. Deși aveau un singur metal, de care se foloseau și foarte rar (doar la bijuterii), ar fi greșit să îi clasificăm pe mayași ca „oameni ai Epocii Pietrei”. În locul metalelor mayașii foloseau unelte de obsidian, care este o sticlă vulcanică.

Obsidianul era extras de la vulcanii din zonele muntoase populate de mayași. Mayașii care locuiau în zonele joase aveau două surse principale care erau în zonele muntoase ale Guatemalei: El Chayal, la 25 de kilometri (16 mile) în nord de Ciudad de Guatemala, și la vest de acolo, San Martin Jilotepeque. Obsidianul începuse deja să fie minat acolo la începutul mijlocului perioadei Preclasice. De acolo, obsidianul brut era transoprtat spre nord, probabil mai întâi pe canoe și după aceea pe un drum terestru. Cea mai veche evidență care atestă că obsidianul era folosit în zonele joase este de la Cuello. Totuși, numărul mic de obiecte de obsidian descoperite indică faptul că transoprtul era laborios și foarte scump. Comerțul obsidianului a înflorit la începutul perioadei Clasice. Obsidianul din El Chayal și din San Martin Jilotepeque era transportat pe căi terestre, în timp ce obsidianul extras de la Ixtetepeque (localizat foarte aproape de granița Guatemalei cu El Salvador) era trasportat fluvial de-a lungul văii râului Motagua spre coasta Caraibeană.

Pentru că metropola Teotihuacan din centrul Mexicului controla rețeaua comerțului de obsidian, ea a influențat toată regiunea mayașă.

Sticla asta vilcanică era foarte importantă pentru mayași datorită ftului că ei o foloseau la cofecționarea multor tipuri de unelte. Dacă o unealtă se strica ar fi fost făcută cu puțin efort alta în locul ei. S-a descoperit în urma unor excavări faptul că ultele de obsidian erau folosite doar de populația mayașă înstărită, ea având de un număr redus. Din cauza distanței lungi pe care era transportat obsidianul, el a devenit un material de lux. Restul populației mayașe folosea silexul, care se găsea in zonele joase.

Obsidianuk era folosit și pentru ritualuri și confecționarea bijuteriilor. Pentru ritualuri erau realizate mici figurine antropomorfe sau zoomerofe. Multe dintre figurinele de tipul ăsta erau „cadouri pentru zei”, majoritatea fiind descoperite sub stele, altare și sub podelele unor case. La înmormântarea unui membru al elitei erau împrăștiate mii de bucățele de obsidian în jurul intrării în mormânt. Chiar dacă scopul ritualurilor de tipul ăsta nu este încă clar, e posibil să arate cât de prețios era obsidianul pentru mayași.

Folosirea piritei[modificare | modificare sursă]

În perioada Clasică, pirita era lustruită și de obicei montată într-o ramă de lemn, așa realizându-se oglinzile. Oglinzile erau considerate un lux la curțile regale și erau des percepute de mayași ca niște decorațiuni.

Țesăturile[modificare | modificare sursă]

Femeie de etnie mayașă pozată pe 5 septembrie 2005 în timp ce țese

Arta mayașă de a țese are o vechime cu mult o mie de ani. Fiind o activitate specifică femeilor mayașe, țesutul a intrat în patronajul zeiței Chak Chel, ea având legături cu cadourile și nașterile de copii.

Haine mayașe[modificare | modificare sursă]

Muzee[modificare | modificare sursă]

În lume există multe muzee ce au artefacte mayașe în colecțiile lor. Fundația pentru Promovarea Studiilor Mesoamericane listează peste 250 în baza de date a muzeelor mayașe, iar Asociația Europeană a Mayaliștilor listează doar sub 50 de muzee numai în Europa.

Vezi și[modificare | modificare sursă]