Illuminati

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Iluminații)
Salt la: Navigare, căutare
Simbolul societății Illuminati

Illuminati (o formă plurală nearticulată a substantivului latin illuminatus, „iluminați”) este o denumire (sau titulatură), care se referă la mai multe grupuri și mișcări, atât istorice cât și moderne, atât reale cât și fictive.

Ordinul Iluminaților a fost o societate secretă fondată la 1 mai 1776, în Ingolstadt (Bavaria de Nord), de Adam Weishaupt[1], care a fost primul profesor de drept canonic de la Universitatea din Ingolstadt[2]. Mișcarea era formată din liber-cugetători, liberali, republicani (deci anti-regalitate) și pro-feminiști, recrutați din loji masonice germane, și a urmărit să promoveze perfecționismul prin intermediul școlilor de mistere. În 1785, ordinul a fost infiltrat, dezbinat și suprimat mai întâi de către guvernul bavarez, pentru un presupus complot și apoi în întregul stat (Reich) german. Acuzația adusă a fost aceea că scopul ordinului este să răstoarne toate monarhiile și religiile de stat din Europa.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Mișcarea a fost întemeiată pe 1 mai 1776, în Ingolstadt, de Adam Weishaupt (d. 1830) [1], educat în școli conduse de iezuiți și care a fost primul profesor laic de drept canonic de la Universitatea din Ingolstadt. Scriitorii din acel timp, ca Seth Payson, credeau că mișcarea reprezintă o conspirație de infiltrare și răsturare a guvernelor statelor europene.[3] Unii scriitori, ca Augustin Barruel și John Robison, chiar au reclamat că Illuminati au fost în spatele revoluției franceze, o afirmație că Jean-Joseph Mounier a licențiat în 1801 a sa carte Despre influența atribuită filozofilor, francmasonilor și Illuminati asupra revoluției franceze.[4]

Grupul de partizani a primit numele „Illuminati”, deși ei se autodenumeau „Perfectibilii”. Grupul a fost de asemenea numit Ordinul Illuminati și Illuminații Bavariei, iar mișcarea însăși a fost raportată la Iluminism (de la Iluminism). În 1777, Karl Theodor a devenit conducătorul Bavariei. El a fost un susținător al despotismului iluminat și, în 1784, guvernul său a condamnat toate societățile secrete, inclusiv Illuminati.

În timpul perioadei în care Illuminati putea acționa legal, mulți intelectuali influenți și politicieni progresiști s-au numărat ca membri, inclusiv Ferdinand de Braunschweig și diplomatul Xavier von Zwack, care a fost numărul doi în operațiune și a fost găsit cu multă din documentația grupului când casa sa a fost percheziționată.[5] Membrii organizației Iluminati promiteau ascultare față de superiorii lor, și au fost împărțiți în trei clase principale, fiecare cu diferite grade. Ordinul a avut ramuri în mai multe țări de pe continentul european; se spune că a avut în jur de 2.000 de membri în decursul a zece ani.[2] Organizația avea atracție pentru literați, precum Johann Wolfgang von Goethe și Johann Gottfried Herder, Karl Marx (prin grupul Liga celui Drept)[6] și chiar pentru ducii de Gotha și Weimar. Weishaupt a modelat grupul său spre extinderea în francmasonerie, și multe filiale Illuminati au adus membri din loji masonice existente. Neînțelegerea din interior și panica cu privire la succesiune i-au precedat căderea, care a fost realizată de Decretul Secular făcut de guvernul bavarez în 1785.[2]

Illuminati moderni[modificare | modificare sursă]

Scriitori ca Mark Dice,[7] David Icke, Ryan Burke, Jüri Lina și Morgan Gricar au argumentat că Iluminații bavarezi au supraviețuit, posibil până în ziua de azi. Multe din aceste teorii sugerează că evenimentele din lume sunt controlate și manipulate de o societate secretă care se numește Illuminati.[8][9][10] Teoreticienii conspirațiilor au afirmat că mulți oameni de seamă au fost sau sunt membrii a societății Illuminati[11], incluzându-i pe Winston Churchill, familia Bush,[12] Barack Obama,[13] familia Rothschild,[14][15] David Rockefeller și Zbigniew Brzezinski.[16]

Declarația profetică a lui Mihail Gorbaciov din 1987, „Ne îndreptăm către ordinea noii lumi, lumea comunismului. Noi nu vom bloca niciodată acel drum”, a fost urmată de un discurs al acestuia susținut în decembrie 1988, la Adunarea Generală a Națiunilor Unite, în care a susținut că „progresul global este posibil acum numai printr-o căutare a consensului universal în mișcarea spre ordinea unei noi lumi”[17][18].

Pe lângă organizația secretă și întunecată, diverse grupări frățești afirmă a fi „succesorii” Iluminaților bavarezi și au folosit deschis numele „Illuminati” în înființarea riturilor proprii. Câteva grupuri care se autodenumesc în oarecare variație „Ordinul Illuminati”[19][20][21][22] folosesc numele direct în numele organizației lor, în timp ce alții, ca Ordo Templi Orientis, folosesc denumirea pentru un grad din interiorul organizației lor.

În cultura populară[modificare | modificare sursă]

Illuminati sunt un subiect la temă în cultura populară. Referințe la organizație apar în multe cărți de ficțiune în cadrul mai multor genuri literare, apărând în filme,[23] în producții de televiziune[24], în jocuri video[25], în serii de cărți umoristice[26], chiar si în desene animate.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Illuminati din Europa de Vernon L. Stauffer, prezentat în situl Marii Loji a Columbiei britanice și Yukonului.
  2. ^ a b c Illuminati din Bavaria, o introducere editat de Trevor W. McKeown
  3. ^ Payson, Seth; Dovezile Illuminati, The Invisible College Press, LLC, 2003 (prima ediție Charlestown: Etheridge, 1802) ISBN 1-931468-14-1
  4. ^ Jean-Joseph Mounier, Despre influența atribuită filozofilor, francmasonilor și Illuminati asupra revoluției franceze, Scholars' Facsimiles & Reprints, New York, 1974 (retipărirea primei ediții din 1801). ISBN 0-8201-1135-X.
  5. ^ Introvigne, Massimo. „Illuminati și Îngeri și demoni. Întrebări și răspunsuri – Chiar există Illuminati?”. Centrul pentru studierea noilor religii (CESNUR). http://www.cesnur.org/2005/mi_illuminati_en.htm. Accesat la 30 decembrie 2015. 
  6. ^ O istorie a Ordinului Noii Lumi — Prima parte”. Michael Journal. https://www.michaeljournal.org/articles/world-government/item/a-history-of-the-new-world-order-part-i. Accesat la 21 noiembrie 2017. 
  7. ^ Îngeri și demoni provoacă controverse reale - 5/17/09 - Fresno News — abc 30.com”. Abclocal.go.com. 17 mai 2009. http://abclocal.go.com/kfsn/story?section=news/entertainment&id=6817493. Accesat la 8 iulie 2009. 
  8. ^ Porter, Lindsay. Cine sunt Iluminati?, RAO (trad. Alexandru Radu). 2009
  9. ^ Barkun, Michael. Cultura conspirației: viziuni apocaliptice din America contemporană, Studii comparative în religie și societate, University of California Press, 2003,
  10. ^ Știri Illuminati website: Ordinul secret Illuminati (o scurtă istorie a guvernului din umbră)
  11. ^ Taguieff, Pierre-Andre. Iluminații. Ezoterism - Teoria complotului - Extremism, RAO (trad. Bogdan Nicolae Marchidanu). 2008
  12. ^ Familia Bush și ritualurile lor Illuminati
  13. ^ Legătura dintre Barack Obama și Illuminati
  14. ^ Makow, Henry, Ph.D.: Illuminati: cultul care a confiscat lumea, BookSurge Publishing, 2008, ISBN 1-4392-1148-5
  15. ^ Illuminati. Ordinul înțelepților iluminați”. bibiliotecapleyades.net. https://www.bibliotecapleyades.net/esp_sociopol_illuminati.htm. Accesat la 21 noiembrei 2017. 
  16. ^ Springmeier, F: Sangvinitatea Illuminati, Ambassador House, 1998, ISBN 0-9663533-2-3
  17. ^ Tucker, Kevin. Năvodul Illuminati, lulu.com, 2013, ISBN 9781304034793
  18. ^ Discursul lui Mihail Gorbaciov la Adunarea Generală a ONU din 7 decembrie 1988 website: C-SPAN
  19. ^ Un sit oficial al Illuminati
  20. ^ Pagina Ordinului Illuminati
  21. ^ Istoria Ordinului Illuminati în America
  22. ^ *Orden Illuminati Consejo Central México
  23. ^ De exemplu, ei sunt tema centrală în filmul Lara Croft: Tomb Raider
  24. ^ Spre exemplu în producțiile de televiziune Disney, precum Gargoyles
  25. ^ precum Deus Ex
  26. ^ CGD – Noii răzbunători: Illuminati

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • en Școala secretă de înțelepciune: ritualul și doctrinele autentice ale Illuminati (în engleză), editori Josef Wäges și Reinhard Markner, Lewis Masonic, London, 2015. ISBN: 978-0853184935

Legături externe[modificare | modificare sursă]