Tehnocrație
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Parte a seriei Politică | ||||||||
| Forme de guvernământ | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Structura de putere | ||||||||
|
||||||||
| Sursa de putere | ||||||||
|
||||||||
| Ideologia puterii | ||||||||
|
||||||||
| portal Politică | ||||||||
Tehnocrația este o forma de guvernământ prin care puterea de decizie la nivel executiv aparține tehnicienilor și oamenilor de știință, numiți tehnocrați. Conceptul de tehnocrație este în general ipotetic, deși în anumite domenii-cheie, posturile de conducere sunt rezervate tehnocraților. Într-o tehnocrație, factorii de decizie sunt aleși pe baza competențelor acestora într-un anumit domeniu și nu pe criterii politice.
Originea termenului de tehnocrație provine de la punerea în aplicare a metodei științifice în vederea rezolvării anumite probleme sociale. Susținătorii tehnocrației consideră că dilemele de natură economică, politică și morală ar dispărea prin adoptarea tehnocrației. Într-o societate tehnocrată, s-ar acorda atenție deosebită asupra sustenabilității în detrimentul profitului financiar. Scopul tehnocrației este să asigure continuitatea social-industrială a unei națiuni.
Etimologie[modificare | modificare sursă]
Cuvântul "tehnocrație" provine din limba greacă, din cuvântul tekhne (îndemânare) și kratos (putere de decizie). Folosirea termenului într-un context politic îi este atribuită lui William Henry Smyth, un inginer american, care în 1919 a descris tehnocrația ca fiind "guvernarea poporului prin intermediul funcționarilor publici, oamenii de știință și ingerii", deși termenul propriu-zis a fost folosit în alte contexte mai înainte de 1919.[1][2][3][4]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „History and Purpose of Technocracy by Howard Scott”. Technocracy.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Who Is A Technocrat? – Wilton Ivie – (1953)”. Web.archive.org. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Howard Scott Interviewed by Radcliff Student – Origins of Technical Alliance & Technocracy – (1962) pe YouTube
- ^ Barry Jones (1995, fourth edition). Sleepers, Wake! Technology and the Future of Work, Oxford University Press, p. 214.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- William Henry Smyth, Technocracy Part I., Human Instincts in Reconstruction: An Analysis of Urges and Suggestions for Their Direction., [1]
- William Henry Smyth, Technocracy Part II., National Industrial Management: Practical Suggestions for National Reconstruction., [2]
- William Henry Smyth, Technocracy Part III., "Technocracy" - Ways and Means To Gain Industrial Democracy., [3]
- William Henry Smyth, Technocracy Part IV., Skill Economics for Industrial Democracy., go to page 9 of 38
- William Henry Smyth, Technocracy Parts I-IV., Working Explosively, A Protest Against Mechanistic Efficiency. Working Explosively Versus Working Efficiently. at archive.org
- Marion King Hubbert, Howard Scott, Technocracy Inc., Technocracy Study Course Arhivat în , la Wayback Machine., New York, 1st Edition, 1934; 5th Edition, 1940, 4th printing, July 1945.
- Stuart Chase, Technocracy: An Interpretation [4]