Mihail Bakunin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mihail Bakunin
Mihail Bakunin tânăr. Portret realizat de H. Mitreuter în 1843
Mihail Bakunin și Antonia, soția sa

Mihail Alexandrovici Bakunin (n. 30 mai 1814, Priamuhino, gubernia Tver, Imperiul Rus, d. 1 iulie 1876, Berna, Elveția) a fost un cunoscut revoluționar rus, considerat de mulți „tatăl anarhismului modern”.

Ca activist și teoretician al mișcării anarhiste, Mihail Bakunin este unul dintre revoluționarii cu cea mai mare influență în Europa din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Provine dintr-o familie aristocrată rusă. Studiază la Sankt Petersburg. Devine ofițer de cavalerie și are o revelație în ceea ce privește despotismul militar: alienarea a la Hegel. Observă mai departe despotismul țarului și este revoltat că patriarhul Rusiei susține politica țarului. Aduce acuzații la adresa sistemului de învățământ.

În 1848, participă la Revoluția pașoptistă. În 1865 pune bazele organizației „Fraternitatea Internaționalǎ Revoluționarǎ”. Condițiile de aderare erau:

  • ateismul;
  • respingerea statului, a armatei și a Bisericii;
  • pacifismul, anti-militarismul;
  • neacceptarea proprietății private și a principiului redistribuirii de tip capitalist.

În 1869 publica Regulile revoluționare. În același an pleacă la Lyon, încercând să-l transforme într-un centru revoluționar. La 28 septembrie 1870 cucerește primăria din Lyon.

Este expulzat din Franța și pleacă în Elveția. Se reîntoarce în Franța și participă la Comuna din Paris. Dezamăgit de eșecul Comunei din Paris, în 1873 publică ultima sa carte: Statul și anarhia.