Nestor Mahno

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Nestor Ivanovici Mahno
Machno.jpg
Date personale
Născut26 octombrie / 8 noiembrie 1888
Huliaipole, Imperiul Rus, (azi Ucraina)
Decedat6 iulie 1934
Paris, Franța
ÎnmormântatCrématorium-columbarium du Père-Lachaise[*][1] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAgafia Kuzmenko
CetățenieFlag of the Ukrainian State.svg Republica Populară Ucraineană
Flag of Russia.svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
ReligieAteism
OcupațieRevoluționar anarho-comunist, pictor, decorator teatral
Batko
În funcție
5 ianuarie 1919 – 28 august 1921

PremiiOrdinul Steagul Roșu
Partid politicAnarho-comunism

Nestor Ivanovici Mahno (Нестор Іванович Махно, Нестор Иванович Махно; n. ,[2] Huleaipole, Imperiul Rus – d. , Paris, Franța[3]) a fost un revoluționar ucrainean anarho-comunist care a condus o armată anarhistă în estul Ucrainei în timpul Războiului Civil din Rusia.

Mahno a comandat „Armata Revoluționară Insurecționară Ucraineană”, cunoscută și ca Armata Verde sau „Armata Anarhistă Neagră”. Cu o infanterie de 83.000 și o cavalerie de 20.000 a controlat un teritoriu cu aproximativ 7 millioane de locuitori. El a fost combatat și de țaristi dar și de armata roșie ale bolșevicilor și de Gărzile Roșii, a organizat temporar Teritoriile libere ale Ucrainei, fiind nici capitaliste, nici comuniste. [4][5] Mahno a fost descris de teoreticiana Emma Goldman drept „o figură extraordinară” care a condus o mișcare revoluționară țărănească.[6] Mahno este considerat inventatorul „taceankăi”, o platformă mobilă trasă de cai, pe care se monta o mitralieră grea.[7]


Tinerețea[modificare | modificare sursă]

Nestor Mahno în 1909

Nestor Mahno s-a născut într-o familie țărănească săracă în Huliaipole, gubernia Ekaterinoslav, în regiunea Novorossia a Imperiului Rus apoi Regiunea Zaporoje, Ucraina.[8][9] El a fost cel mai mic dintre cinci copii botezat pe 27 noiembrie (stil vechi) / 8 noiembrie (stil nou) 1888, iar nașterea a fost înregistrată în1889.

Tatăl lui a murit când el avea zece luni.[10] Orfanul a muncit de la șapte ani.[10] Cu opt a intrat în școala primară, pe care a urmat-o numai iarna.[10] Cu doisprezece a muncit la culaci.[10]

Cu 17 ani a fost zugrav, apoi turnător la und atelier metalurgic.[10] Nestor Mahno a fost atras în revoluția.[10] din 1905.[10] În 1906, Mahno s-a alăturat organizației anarhiste, [8] a fost arestat, judecat și achitat în 1906, din nou arestat 1907 și eliberat din lipsă de dovezi.[10] A treia oară arestat în 1908, după infiltrarea unui agent [10] În 1910, Mahno a fost condamnat la moarte prin spânzurare, dar sentința a fost comutată la închisoare pe viață în penitenciarul Butîrskaia din Moscova[10] unde a fost influențat de colegul Piotr Arșinov.[10][11][12] Mahno a fost eliberat după Revoluția din Februarie 1917.[11]


Organizarea mișcării țărănești[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Beauvis and Langlade, Le columbarium du Père-Lachaise, 1992[*], p. 61  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ „Nestor Mahno”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ „Nestor Mahno”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ Yekelchyk 2007, p 80.
  5. ^ Charles Townshend, John Bourne, Jeremy Black (). The Oxford Illustrated History of Modern War. Oxford University Press. ISBN 0198204272. 
  6. ^ Emma Goldman (). My Disillusionment in Russia. Courier Dover Publications. p. 61. ISBN 048643270X. 
  7. ^ William Henry Chamberlin, Russia's Iron Age, Ayer Publishing, 1970, p. 201; V. Rapoport, Y. Alekseev, V. G. Treml (tradus de B. Adams), High Treason: Essays on the History of the Red Army, 1918-1938, Duke University Press, 1985, p68; Michael Malet, Nestor Makhno in the Russian Civil War, Macmillan, 1982, p85; Steve Zaloga, Leland S. Ness, Red Army Handbook, 1939-45, Sutton, 1998, p105
  8. ^ a b Paul Avrich (). Anarchist portraits. Princeton University Press. p. 111. ISBN 0691006091. 
  9. ^ Alexandre Skirda (). Nestor Makhno: Anarchy's Cossack. AK Press. p. 17. ISBN 1902593685. 
  10. ^ a b c d e f g h i j k Makhno, Nestor, 1889-1934 Libcom
  11. ^ a b Paul Avrich (). Anarchist portraits. Princeton University Press. p. 112. ISBN 0691006091. 
  12. ^ Edward R. Kantowicz (). The Rage of Nations. Wm. B. Eerdmans Publishing. p. 173. ISBN 0802844553.