Nestor Mahno
Nestor Ivanovici Mahno | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Poreclă | ба́тько Махно́ ![]() |
Născut | 26 octombrie / 8 noiembrie 1888 Huliaipole, Imperiul Rus, (azi Ucraina) |
Decedat | 6 iulie 1934 Paris, Franța |
Înmormântat | columbarium du Père-Lachaise[*][1] ![]() |
Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) ![]() |
Frați și surori | Savely Makhno[*] ![]() |
Căsătorit cu | Agafia Kuzmenko |
Copii | Olena Makhno[*] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Religie | Ateism |
Ocupație | Revoluționar anarho-comunist, pictor, decorator teatral |
Locul desfășurării activității | Harkov[2] Kiev[2] Huleaipole ![]() |
Limbi vorbite | limba rusă[3] ![]() |
Batko | |
În funcție 5 ianuarie 1919 – 28 august 1921 | |
Partid politic | Anarho-comunism |
Ideologie | platformism[*] Anarho-comunism socialism libertarian[*] ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Nestor Ivanovici Mahno (Нестор Іванович Махно, Нестор Иванович Махно; n. , Huleaipole, Gubernia Ekaterinoslav, Imperiul Rus – d. , Paris, Franța) a fost un revoluționar ucrainean anarho-comunist care a condus o armată anarhistă în estul Ucrainei în timpul Războiului Civil din Rusia.
Mahno a comandat „Armata Revoluționară Insurecționară Ucraineană”, cunoscută și ca Armata Verde sau „Armata Anarhistă Neagră”. Cu o infanterie de 83.000 și o cavalerie de 20.000 a controlat un teritoriu cu aproximativ 7 millioane de locuitori. El a fost combatat și de țaristi dar și de armata roșie ale bolșevicilor și de Gărzile Roșii, a organizat temporar Teritoriile libere ale Ucrainei, fiind nici capitaliste, nici comuniste. [6][7] Mahno a fost descris de teoreticiana Emma Goldman drept „o figură extraordinară” care a condus o mișcare revoluționară țărănească.[8] Mahno este considerat inventatorul „taceankăi”, o platformă mobilă trasă de cai, pe care se monta o mitralieră grea.[9]
Tinerețea[modificare | modificare sursă]

Nestor Mahno s-a născut într-o familie țărănească săracă în Huliaipole, gubernia Ekaterinoslav, în regiunea Novorossia a Imperiului Rus apoi Regiunea Zaporoje, Ucraina.[10][11] El a fost cel mai mic dintre cinci copii botezat pe 27 noiembrie (stil vechi) / 8 noiembrie (stil nou) 1888, iar nașterea a fost înregistrată în1889.
Tatăl lui a murit când el avea zece luni.[12] Orfanul a muncit de la șapte ani.[12] Cu opt a intrat în școala primară, pe care a urmat-o numai iarna.[12] Cu doisprezece a muncit la culaci.[12]
Cu 17 ani a fost zugrav, apoi turnător la und atelier metalurgic.[12] Nestor Mahno a fost atras în revoluția.[12] din 1905.[12] În 1906, Mahno s-a alăturat organizației anarhiste, [10] a fost arestat, judecat și achitat în 1906, din nou arestat 1907 și eliberat din lipsă de dovezi.[12] A treia oară arestat în 1908, după infiltrarea unui agent [12] În 1910, Mahno a fost condamnat la moarte prin spânzurare, dar sentința a fost comutată la închisoare pe viață în penitenciarul Butîrskaia din Moscova[12] unde a fost influențat de colegul Piotr Arșinov.[12][13][14] Mahno a fost eliberat după Revoluția din Februarie 1917.[13]
Organizarea mișcării țărănești[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Beauvis and Langlade, Le columbarium du Père-Lachaise, 1992[*] Le columbarium du Père-Lachaise, 1992 (book)|]], p. 61 Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ a b „Nestor Mahno”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Nestor Mahno”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Library of Congress Authorities, accesat în
- ^ Yekelchyk 2007, p 80.
- ^ Charles Townshend, John Bourne, Jeremy Black (). The Oxford Illustrated History of Modern War. Oxford University Press. ISBN 0198204272.
- ^ Emma Goldman (). My Disillusionment in Russia. Courier Dover Publications. p. 61. ISBN 048643270X.
- ^ William Henry Chamberlin, Russia's Iron Age, Ayer Publishing, 1970, p. 201; V. Rapoport, Y. Alekseev, V. G. Treml (tradus de B. Adams), High Treason: Essays on the History of the Red Army, 1918-1938, Duke University Press, 1985, p68; Michael Malet, Nestor Makhno in the Russian Civil War, Macmillan, 1982, p85; Steve Zaloga, Leland S. Ness, Red Army Handbook, 1939-45, Sutton, 1998, p105
- ^ a b Paul Avrich (). Anarchist portraits. Princeton University Press. p. 111. ISBN 0691006091.
- ^ Alexandre Skirda (). Nestor Makhno: Anarchy's Cossack. AK Press. p. 17. ISBN 1902593685.
- ^ a b c d e f g h i j k Makhno, Nestor, 1889-1934 Libcom
- ^ a b Paul Avrich (). Anarchist portraits. Princeton University Press. p. 112. ISBN 0691006091.
- ^ Edward R. Kantowicz (). The Rage of Nations. Wm. B. Eerdmans Publishing. p. 173. ISBN 0802844553.