Dumitru Matcovschi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Dumitru Matcovschi
Stamps of Moldova, 2014-14.jpg
Date personale
Născut20 octombrie 1939(1939-10-20)
Vadul-Rașcov, jud. Soroca,  Regatul României
Decedat (73 de ani)
Chișinău,  Republica Moldova
PărințiLeonte și Eudochia
Căsătorit cuAlexandrina Matcovschi
CopiiDumitrița și Adriana
Naționalitateromân
CetățenieFlag of Romania.svg România
Flag of Moldova.svg Moldova Modificați la Wikidata
Etnieromân Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, prozator, academician, publicist, dramaturg
Partid politicPartidul Comunist al Uniunii Sovietice  Modificați la Wikidata
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea de Stat din Moldova  Modificați la Wikidata
Note
PremiiOrdinul Republicii
Ordinul Meritul Cultural
Ordinul național „Steaua României”  Modificați la Wikidata

Dumitru Matcovschi (n. 20 octombrie 1939, satul Vadul-Rașcov, județul Soroca, în prezent raionul Șoldănești — d. 26 iunie 2013, Chișinău) a fost un poet, prozator, academician, publicist și dramaturg[1] din Republica Moldova, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei.[2] Este recunoscut în critica literară pe plan internațional[3] și reprezintă un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia.[4]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Cel de-al doilea copil al țăranilor înstăriți Leonte și Eudochia.[5] După studiile primare și secundare, în anul 1956, Dumitru Matcovschi devine student la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea „Istorie și Filologie”.[1]

Ultimul an de studiu (1960-1961) îl face la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău[6] din cauza fuzionării acestor două instituții universitare.[1] Și-a început activitatea în calitate de redactor în 1963 la ziarul „Moldova socialistă”; tot atunci apare prima sa plachetă de versuri,[4] Macii în rouă.[3] În anul 1964 devine membru PCUS.[necesită citare] În anii 19661970 a fost redactor-șef adjunct la saptămânalul „Cultura”,[7] funcție pe care este forțat s-o părăsească din motive ideologice.[8] În 1969 apare volumul de versuri Descântece de alb și negru, care imediat după apariție este interzis de cenzura sovietică, fiind considerat subversiv.[4] Cartea, în varianta inițială, nu a mai văzut lumina tiparului.[1] Între 1987-1988 este redactor-șef al revistei „Nistru” (redenumită în „Basarabia” în 1988[9]). În această calitate, publică articolul Veșmântul ființei noastre de Valentin Mândâcanu,[10] cu care a contribuit la renașterea națională a Moldovei.[4]

Dumitru Matcovschi a fost căsătorit cu Alexandrina Matcovschi.[6] În 2012, au jucat nunta de aur.[11]

Operă[modificare | modificare sursă]

Dumitru Matcovschi este autorul a peste 50[3] de volume de poezie, proză și piese de teatru[1] și este recunoscut drept un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia.[9][12] Unele din creațiile sale au fost traduse în rusă și lituaniană.[3]

Poezie[1]
(ordonează după an) (ordonează după titlu)
1971 Melodica
1974 Grâul
1977 Axa
1981 Patria, poetul și balada
1987 Tu, dragostea mea
1990 Soarele cel mare
1991 Imne și blesteme
1998 Vad
1999 Crucea
2001 Veșnica toamnă
2003 Pasarea nopții pe casă
Proză[1]
(ordonează după an) (ordonează după titlu)
1973 Duda
1975 Bătuta
1979 Toamna porumbeilor albi
1982 Focul din vatră
2003 Teatru

Dumitru Matcovschi a scris, de asemenea, și piese de teatru, precum Președintele, Cântec de leagăn pentru bunici, Piesă pentru un teatru provincial, Pomul vieții, Abecedarul, Ion Vodă cel Viteaz, Sperietoare, Tata, Troița, Bastarzii etc.[1] Troița a fost ecranizată în 1993 prin premiera filmului televizat de lung metraj cu același nume.[1][7]

Multe din versurile lui Matcovschi au fost transpuse pe note de către compozitori ca Ion Aldea-Teodorovici, Petre Teodorovici, Mircea Oțel, Mihai Dolgan, Constantin Rusnac, Tudor Chiriac, Anatol Chiriac, Ion Enache, Eugen Doga,[3] Bucurați-vă, prieteni fiind unul din cele mai recunoscute cântece din repertoriul muzicii ușoare autohtone.[3] Poetul a prezentat un interes aparte pentru creația populară orală (poeziile Inimă de mamă, Cu numele tău) și probleme ale timpului (piesa Abecedarul).[3]

Distincții[modificare | modificare sursă]

Dumitru Matcovschi veghează asupra satului său natal, Vadul-Rașcov

În anul 2011, scriitorul a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, categoria A „Literatură”, de către președintele României, Traian Băsescu.[4][12] În 2009, cu ocazia aniversării a 70 de ani de la naștere, Matcovschi a primit de la primarul orașului Chișinău titlul și panglica de Cetățean de Onoare al orașului.[10][13] Printre altele, Matcovschi a primit următoarele distincții:

A fost deținător al premiilor „Mihai Eminescu” și „Pentru distincție în muncă”.[3][13]

Moartea[modificare | modificare sursă]

În mai 1989, poetul a fost implicat într-un grav accident rutier,[15] în urma căreia a fost supus unei serii de operații la creier și a rămas în comă 5[3] sau 6[4][9] luni.[16] Incidentul, care se presupune că a fost organizat,[1][6][7] a generat interes național,[13] iar chirurgul care a condus operația declara atunci că supraviețuirea maestrului este o minune.[17][18] În iunie 2013, poetul a fost supus unei intervenții chirurgicale repetate,[19] după ce a fost internat cu diagnosticul proces expansiv tumor cerebral de etiologie post-traumatică,[12] ca urmare a acumulării de sânge.[20]

A murit la data de 26 iunie 2013, în jurul orei 23:00.[7][9][21] A fost înmormântat cu onoruri militare[22] în satul său de baștină pe 29 iunie.[23] Corpul neînsuflețit a fost transportat la Academia de Științe,[24] după care a fost transportat în Vadul-Rașcov.[23] Procesiunea a fost transmisă în direct de televizunea națională.[25] La propunerea scriitorului Ion Hadârcă,[26] ziua de 29 iunie 2013 a fost declarată zi de doliu.[22][23][27]

Moartea poetului a fost urmată de numeroase declarații din partea oamenilor de artă,[28][29][30][31] primelor persoane în stat,[8] cât și din partea oamenilor politici.[32][33] Primarul Chișinăului, Dorin Chirtoacă, a propus redenumirea unei străzi din capitală în memoria scriitorului.[34]

În noiembrie 2013, Parlamentul Republicii Moldova a declarat anul 2014 „Anul Dumitru Matcovschi”.[35] La un an de la moartea poetului, a fost anunțat că în Vadul Rașcov va fi instalat un monument în memoria acestuia.[36]

Moștenire[modificare | modificare sursă]

Pe 1 septembrie 2003, liceul din comuna de baștină a poetului a fost numit în cinstea sa.[1][3][7] În 2011, la aniversarea a 72 de ani de la nașterea poetului, a fost inaugurată casa-muzeu „Dumitru Matcovschi”,[37] cu contribuția comună a soției și familiei, a surorii lui și a câtorva oameni politici.[5] Tot atunci, a fost inaugurat Festivalul Internațional de poezie și cântec „Dumitru Matcovschi”,[37] cu participanți din Moldova, România și Ucraina.[38]

„ Eu nu sînt martir, nu sînt apostol, nu sînt mesager, sînt om al acestui pământ. Și sper că după ce mă vor petrece în ultimul drum, pe lespedea mea de mormânt prietenii vor lăsa această inscripție, în rol de epitaf: «A fost om.» ”
— din discursul lui Dumitru Matcovschi în cadrul ceromoniei de decernare a „Meritului Cultural”[39]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n „Dumitru Matcovschi”. Discover Moldova. Accesat în . 
  2. ^ „Lista membrilor Academiei de Științe a Moldovei”. AȘM. Accesat în . 
  3. ^ a b c d e f g h i j Porubin, Andrei. „10 oameni-simbol ai timpurilor noastre - Locul 5: Dumitru Matcovschi”. VIP Magazin. Accesat în . 
  4. ^ a b c d e f „Poetul Dumitru Matcovschi va primi, la Chișinău, decorația acordată de Președintele României”. Ministerul Afacerilor Externe a României. Departamentul politici pentru relația cu românii de pretutindeni. Accesat în . 
  5. ^ a b „Cultura Azi: Ediție specială - Acasă la Dumitru Matcovschi”. TRM. . Accesat în . 
  6. ^ a b c Iașcenco, Tudor (). „Dumitru Matcovschi: "Viața este o luptă, cea mai grea din toate". Cuvântul. Accesat în . 
  7. ^ a b c d e „Dumitru Matcovschi s-a stins din viață miercuri seara. Poetul a fost un simbol al renașterii naționale în Basarabia”. Adevărul. . Accesat în . 
  8. ^ a b c „Primele persoane in stat au semnat un necrolog in memoria poetului Dumitru Matcovchi”. Pro TV Chișinău. inprofunzime.md. . Accesat în . 
  9. ^ a b c d „S-a stins din viață Dumitru Matcovschi”. Jurnal de Chișinău. . Accesat în . 
  10. ^ a b „Dumitru Matcovschi și Valentin Mândâcanu au devenit Cetățeni de onoare ai orașului Chișinău”. Direcția Relații publice, Primăria municipiului Chișinău. . Accesat în . 
  11. ^ „Jubileu de poet. Dumitru Matcovschi cu soția sa au jucat nunta de aur”. Prime. Accesat în . 
  12. ^ a b c „Starea poetului Dumitru Matcovschi, în continuare gravă. Medicii fac totul pentru a-i salva viața”. Publika TV. . Accesat în . 
  13. ^ a b c d e „Cetățeanul de onoare al Chișinăului, Dumitru Matcovschi, la 70 de ani”. Direcția Relații publice, Primăria municipiului Chișinău. . Accesat în . 
  14. ^ „Mulțumesc, maică Românie, pentru această zi mare”
  15. ^ „Matcovschi a suferit o intervenție chirurgicală”. Unimedia. . Accesat în . 
  16. ^ „Dumitru Matcovschi ramane conectat la aparate. Medicii, in alerta”. Pro TV Chișinău. . Accesat în . 
  17. ^ „Poetul Dumitru Matcovschi se află la spital în stare gravă”. TRM. . Accesat în . 
  18. ^ „Dumitru Matcovschi se află în stare gravă la spital”. Adevărul. . Accesat în . 
  19. ^ Roibu, Nicolae (). „Dumitru Matcovschi a fost operat”. Timpul. Accesat în . 
  20. ^ „Consiliul medicilor s-a reunit pentru a evalua starea poetului Dumitru Matcovschi”. Adevărul. . Accesat în . 
  21. ^ „S-a stins din viață Dumitru Matcovschi”. Timpul. . Accesat în . 
  22. ^ a b „Adio, Dumitru Matcovschi”. Jurnal TV. . Accesat în . 
  23. ^ a b c „Corpul neansufletit al lui Dumitru Matcovschi a fost adus in satul natal al maestrului”. Pro TV Chișinău. . Accesat în . 
  24. ^ „Corpul neînsuflețit al lui Dumitru Matcovschi va fi dus astăzi la Academia de Științe a Moldovei. Ce spun colegii de breaslă”. Publika TV. . Accesat în . 
  25. ^ „Doliu național, în memoria poetului Dumitru Matcovschi”. Unimedia. . Accesat în . 
  26. ^ „Stradă cu numele lui Dumitru Matcovschi în Chișinău”. Publika TV. . Accesat în . 
  27. ^ „29 iunie, decretata zi de doliu national in memoria poetului Dumitru Matcovschi”. Pro TV Chișinău. inprofunzime.md. . Accesat în . 
  28. ^ „Drapelele au fost coborate in berna in semn de doliu national. Matcovschi, petrecut pe ultimul drum”. Pro TV Chișinău. inprofunzime.md. . Accesat în . 
  29. ^ Negru, Lena (). „Anastasia Lazariuc: „Dumitru Matcovschi va rămâne veșnic viu în inimile noastre!". Apropo Magazin. Accesat în . 
  30. ^ Vladei, Veronica (). „Ștefan Petrache: „Matcovschi n-a murit". Apropo Magazin. Accesat în . 
  31. ^ Negru, Lena (). „Eugen Doga: „Deși era bolnav, Dumitru Matcovschi participa activ la dezbateri". Apropo Magazin. Accesat în . 
  32. ^ „Tomac: Moartea lui Dumitru Matcovschi mi-a lăsat un gol imens in suflet”. Pro TV Chișinău. inprofunzime.md. . Accesat în . 
  33. ^ „Marius Lazurca: Am crezut mereu ca Matcovschi era de piatra”. Pro TV Chișinău. inprofunzime.md. . Accesat în . 
  34. ^ „O stradă din capitală, redenumită în memoria lui Dumitru Matcovschi”. Jurnal de Chișinău. . Accesat în . 
  35. ^ „Decis! Anul 2014 a fost declarat Anul Dumitru Matcovschi”. Unimedia. . Accesat în . 
  36. ^ „Dumitru Matcovschi va avea monument în satul natal”. Jurnal de Chișinău. . Accesat în . 
  37. ^ a b „Acțiuni de omagiere pentru Dumitru Matcovschi” (DOC). Vocea Basarabiei. . Accesat în . 
  38. ^ „В Шолданештах пройдет фестиваль им. Думитру Матковски”. moldovenii.md (în rusă). news.point.md. . Accesat în . 
  39. ^ „Discursul lui Dumitru Matcovschi în cadrul ceromoniei de decernare a „Meritului Cultural". privesc.eu. . Accesat în . 


Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Enciclopedia Sovietică Moldovenească
  • Literatura și Arta Moldovei. Enciclopedie. Chișinău. 
  • Ciobanu, Valerian. Nume și Lume. 2008: Editura Pontos. 
  • Academicianul Dumitru Matcovschi: Biobibliografie. Chișinău: Î.E.P Știința, 2009. 220 p.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Dumitru Matcovschi