Valentin Mândâcanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Valentin Mândâcanu
Valentin Mândâcanu.jpg
Valentin Mândâcanu
Date personale
Născut27 iulie 1930(1930-07-27)
Mihăileni, jud. Bălți,  Regatul României
Decedat (82 de ani)
Chișinău,  Republica Moldova
PărințiRoman și Irina Mândâcanu
CopiiEmil Mândâcanu
CetățenieFlag of Moldova.svg Moldova Modificați la Wikidata
Etnieromâni Modificați la Wikidata
Ocupațietraducător, lingvist, publicist
StudiiUniversitatea de Stat din Moldova  Modificați la Wikidata
Note
PremiiOrdinul Republicii
Medalia „Meritul Civic”
Ordinul Gloria Muncii  Modificați la Wikidata

Valentin Mândâcanu (n. 27 iulie 1930, Mihăileni - d. 29 octombrie 2012)[1] a fost un filolog, lingvist, traducător și publicist din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova între anii 1990-1994.[2]

Valentin Mândâcanu este unul din cei 278 de semnatari ai Declarației de Independență a Republicii Moldova.[3]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Valentin Mândâcanu s-a născut pe 27 iulie 1930, în satul Mihăileni, județul Bălți, Regatul României. Fiul lui Roman Mândâcanu, directorul școlii unde a învățat lingvistul de notorietate mondială Eugen Coșeriu. A terminat trei clase la Liceul „Ion Creangă” din Bălți, după care, în 1944, se refugiază cu părinții peste Prut, la Craiova. După absolvirea Institutului Pedagogic din Chișinău, devine profesor la Școala Pedagogică din Călărași. În 1966 este angajat redactor-stilizator la revista „Moldova”.

A debutat editorial cu volumul „Exprimarea corectă” (1967). Mai târziu a activat în calitate de traducător la Agenția Telegrafică a Moldovei (ATEM), apoi, în cea de colaborator la „Enciclopedia sovietică moldovenească” (1979), de unde a fost concediat, fiind învinuit de „românizarea” limbii.[necesită citare]

Volumul său „Cuvântul potrivit la locul potrivit” (1979, 1987) s-a dovedit extrem de oportun în munca de promovare și cultivare a limbii române în Basarabia.[necesită citare] A mai editat cărțile „Între acasă și acasă” (2000) și „Spărturi în gheața tăcerii” (2008).

Valentin Mândâcanu este cunoscut de către toată lumea, înainte de toate, ca un luptător înflăcărat pentru limba română și revenirea la alfabetul latin. În 1988, el a publicat în nr. 4 al revistei „Nistru” eseul-manifest „Veșmântul ființei noastre”[4], care a avut o largă rezonanță și a declanșat o adevărată mișcare socială pentru revenirea la grafia latină.

În 1996 a fost distins cu Medalia „Meritul Civic”.[5]

În 2009 a devenit cetățean de onoare al Chișinăului.[6]

În 2010 Valentin Mândâcanu a fost decorat de Președintele interimar al Republicii Moldova Mihai Ghimpu cu „Ordinul Republicii”, pentru merite deosebite în afirmarea adevărului științific și a valorilor spirituale naționale și pentru activitate literară și publicistică prodigioasă.[7]

S-a stins din viață în dimineața zilei de 29 octombrie 2012, la vârsta de 82 de ani.[8]


Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Ne-a părăsit Valentin Mândâcanu”. Jurnal de Chișinău. Accesat în . 
  2. ^ Valentin Mândâcanu nu are nevoie de „Ordinul Republicii”
  3. ^ Timpul MD
  4. ^ „Veșmântul ființei noastre (Fragment)”. Flux. Accesat în . 
  5. ^ DECRET Nr. 236 din 22.08.1996 Cu privire la decorarea cu distincții de stat a deputaților în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a douasprezecea
  6. ^ Dumitru Matcovschi și Valentin Mândâcanu — Cetățeni de onoare ai Chișinăului
  7. ^ „Ordinul Republicii” pentru Valentin Mândâcanu
  8. ^ A murit lingvistul Valentin Mândâcanu
  9. ^ Cetățeni de onoare ai Chișinăului

Legături externe[modificare | modificare sursă]