Alexandru Șoltoianu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Alexandru Șoltoianu
Alexandru Șoltoianu.jpg
Date personale
Născut1934
CetățenieFlag of Moldova.svg Moldova Modificați la Wikidata
EtnieRomân
ReligieOrtodox
OcupațieLector
Activitate
Alma materInstitutul de Stat de Relații Internaționale din Moscova
PatronajUniversitatea de Stat din Moldova
OrganizațieUniversitatea de Stat din Moldova  Modificați la Wikidata
Partid politicFrontul Național Patriotic

Alexandru Șoltoianu (n. 1933, Inești) a fost un disident politici basarabean, membru al Frontului Național Patriotic din Moldova.

А absolvit Institutul de relații internaționale la Moscova. Este unul din semnatari apelului adresat lui Nicolae Ceaușescu în 1972.[1][2] După denunțarea acestor semnatari de către generalul de securitate Ion Stănescu-Silagy (președintele Consiliului Securității de Stat al RSR) a fost deportat pentru 4 ani în Siberia ca urmare a apartenenței la Frontul Patriotic Național din Moldova.[3]/

Conform dosarului penal fabricat de KGB, Al. Șoltoianu a fost judecat pentru formarea și conducerea unui partid naționalist, anticomunist, antisovietic (Partidul renașterii Naționale din Moldova). A fost arestat în luna decembrie 1972 la Lvov, iar dosarul lui Șoltoianu în RSSM a fost controlat de Piotr Civertko. A fost deținut în lagărul nr. 19 din Mordovia, unde se afla în detenție și Gheorghe Ghimpu. A petrecut 14 ani în închisorile sovietice fiind eliberat doar în 1986.

Pe 23 august 2010, președintele interimar al Republicii Moldova și președintele Parlamentului Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, i-a conferit lui Alexandru Șoltoianu „Ordinul Republicii”, alături de un grup de luptători împotriva regimului totalitar comunist de ocupație.[4][5][6]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Alexandru Șoltoianu: O viață sacrificată pentru țară. 212.p.
  • Alexandru Șoltoianu: Dosar Penal. În: Memoria-Revista gândirii arestate, numărul 16.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Revista Istorică Nr. 1-2/2003. p. 91.
  2. ^ Cristian Troncotă, Virginia Carianopol: Duplicitarii: o istorie a Serviciilor de Informații și Securitate ale regimului comunist din România, 1965-1989Elion, 2003. p. 146. ISBN 9738362148 ISBN 9789738362147
  3. ^ „Unioniști basarabeni, turnați de Securitate la KGB”. Adevărul. 
  4. ^ Mihai Ghimpu l-a decorat post-mortem pe fratele sau, Gheorghe Ghimpu
  5. ^ Decorații pentru anticomuniști
  6. ^ Ordinul Republicii pentru luptătorii împotriva regimului comunist de ocupație