Ion Druță
| Ion Druță | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Nume la naștere | Ion Druță | ||
| Născut | (93 de ani)[1]  Horodiște, Județul Soroca, Regatul României | ||
| Cetățenie |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Rusia Republica Moldova | ||
| Religie | Biserica Ortodoxă[2] | ||
| Ocupație | Poet, dramaturg | ||
| Partid politic | Frontul Popular din Moldova[3] | ||
| Limbi | limba rusă[4] limba română[5][6] limba engleză | ||
| Studii | Institutul de Literatură Maxim Gorki[*] | ||
| Activitatea literară | |||
| Activ ca scriitor | 1950 - prezent | ||
| Note | |||
| Premii | Ordinul Lenin Ordinul Republicii Ordinul Steagul Roșu al Muncii Ordinul Prieteniei Popoarelor[*] Ordinul „Bogdan Întemeietorul” | ||
| |||
| Prezență online | |||
Modifică date / text  | |||
Ion Druță (n. ,[1] Horodiște, raionul Dondușeni, Republica Moldova) este un scriitor, poet, dramaturg și istoric literar din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române[7].
Biografie[modificare | modificare sursă]
Ion Druță s-a născut pe 3 septembrie 1928, în satul Horodiște, județul interbelic Soroca, din Regatul României (în prezent în raionul Dondușeni, din Republica Moldova). A absolvit școala de silvicultură și Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.. Din 1969 se stabilește la Moscova, din Rusia sovietică.[8]
Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4 volume, Frunze de dor, Balade din câmpie, Ultima lună de toamnă, Povara bunătății noastre, Clopotnița, Horodiște, Întoarcerea țărânii în pământ, Biserica albă, Toiagul păstoriei ș.a. fac parte din „fondul de aur” al literaturii naționale contemporane.[8]
Aprecieri, distincții, legalitate[modificare | modificare sursă]
Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, post în care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine și medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, scrie piesa Casa Mare, nuvela Ultima lună de toamnă și romanul Balade din câmpie (prima parte a dilogiei Povara bunătății noastre).
În 1990 fost ales membru de onoare al Academiei Române[7], iar la 30 decembrie 1992 membru titular al Academiei de Științe a Republicii Moldova.[9] A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 („Moldova Literară” din 26 iulie 1995).[10]
Creația lui Ion Druță este apreciată de contemporani. După cum menționează Mihai Cimpoi, „prin caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță... este în total o expresie a rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul”. În anii regimului totalitar comunist sovietic, Ion Druță s-a ridicat deasupra principiului abordării realității de pe poziții de clasă.
La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat în anul 2008 și titlul de „Laureat al Premiului de Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și universale. [11]
La 11 septembrie 2009, Ion Druță a devenit primul cavaler al Ordinului „Bogdan Întemeietorul”. Președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, l-a decorat pe Druță „în semn de profundă gratitudine pentru contribuția sa deosebită la renașterea națională, pentru merite în dezvoltarea relațiilor culturale cu țările străine și activitate prodigioasă în vederea sporirii prestigiului Moldovei pe plan internațional”.[12][13]
Ion Druță a lucrat la ziarele „Țăranul sovietic”, „Moldova socialistă” (devenită mai târziu „Moldova Suverană”) și la revista „Femeia Moldovei”. Primul volum de schițe și nuvele, La noi în sat, apare în anul 1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă și de romanele Frunze de dor, Povara bunătății noastre. În anul 1969 se stabilește cu traiul la Moscova, publicând în limbile română și rusă.[14][15]
Familia[modificare | modificare sursă]
Soția, Era Samuil Rosina (1929-2017), a fost fiica cunoscutului poet evreu Samuil (Samuil Israel) Rosin (1892-1941), căzut în lupte la Veazma. Ea îi oferă fiicele: Olga (locuiește în Israel) și Tatiana (1958-2011).
Operă[modificare | modificare sursă]
Opere dramatice[modificare | modificare sursă]
- Casa Mare (1959)
- Păsările Tinereții noastre (1971)
- Doina (1979)
- Cervus divinus (1977-1981, 1987)
- Sfânta sfintelor (1977) [14]
Nuvele[modificare | modificare sursă]
- Sania, nuvelă (1953)
- Toiagul păstoriei, nuvelă
- La noi în sat (1953), volum de schițe și nuvele
- Ultima lună de toamnă, nuvelă
- Samariteanca, nuvelă
- Horodiște
Romane[modificare | modificare sursă]
- Frunze de dor (ediția I, Editura de Stat a Moldovei, 1957)[16] - reeditat de mai multe ori
- Povara bunătății noastre - dilogie (1963; 1968) (prima carte intitulată Balade din câmpie a apărut în 1963, iar dilogia integrală a apărut în 1968 la Moscova)[8]
- Clopotnița
- Întoarcerea țărânii în pământ
- Biserica albă
- Păsările tinereții noastre (1971)
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b http://druta.asm.md/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://dilemaveche.ro/sectiune/regimul-artelor-si-munitiilor/articol/ambiguitatea-ideologica-a-literaturii Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://mariusmioc.wordpress.com/2012/08/26/1989-chisinau-timpul-cere-insistent-decizii-care-ar-intoarce-irevocabil-pagina-cu-semnaturile-funeste-ale-lui-molotov-si-ribentrop/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Ion Druţǎ (în engleză), Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Ion Druţǎ (în engleză)
- ^ a b „Academia Română - membri de onoare din străinatate actuali”, Academiaromana.ro, accesat în
- ^ a b c Nazar 2010, p. 232.
- ^ Nazar 2007, p. 193-194.
- ^ Matvei 2008.
- ^ Comunicat de presă al Președinției Republicii Moldova din 26 august 2008 (arhivat)
- ^ Vladimir Voronin l-a decorat pe Ion Druță cu ordinul „Bogdan Întemeietorul”
- ^ Scriitorul Ion Druta a fost decorat de Voronin cu ordinul “Bogdan Intemeietorul”
- ^ a b Nazar 2007, p. 194.
- ^ Calendar Național, Ed. Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, 2008, p. 296-300
- ^ Ion Druță - Frunze de dor
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Nazar, Valeriu (). Dicționarul scriitorilor români din Basarabia 1812-2006. Chișinău: Prut Internațional.
- Nazar, Valeriu (). Dicționarul scriitorilor români din Basarabia 1812-2010. Chișinău: Prut Internațional.
- Matvei, Valeria (). Calendar Național 2008. Chișinău: BNRM. p. 296-297.
- Enciclopedii și studii de istorie a literaturii
- 1963 -- Очерк истории молдавской советской литературы ("Eseu despre istoria literaturii sovietice moldovenești"), М.
- 1969 -- Шпак И., Скрииторий Молдовей Советиче. Индиче биобиблиографик, Кишинэу, ("Șpak I., Scritorii Moldovei Sovietice. Indice Biobibliografic, Chișinău")
- Bol'șaia Sovetskaia Entsiklopedia., Moskva, Izd-vo BSE
- Enciclopedia Sovietică Moldovenească, Chișinău, ESM, volumul 2
- 1982 -- Sovetskii Entsiklopediceskii Slovar, M., Izd-vo «Sovetskaia entsiklopedia»
- 1986 -- Literatura și Arta Moldovei, Chișinău, ESM, volumul 1
- Calendar Național, Biblioteca Națională a Republicii Moldova, Chișinău. Ed. 1998, 2003
- Localitățile Moldovei, Enciclopedie., Chișinău, Ed. Drăghiște, volumul 5 (Hоrodiște)
- 2004 -- Dicționar Enciclopedic „Cartier”. Nume proprii., Chișinău-București, Editura Cartier
- 2009 -- Bol'șoi Rossiskii Ențiklopediceskii Slovar., M., Izd-vo „Drofa”, Naucinoe Izd-vo Bol'șoi Rossiskoi Entsiklopedii
- 2010 -- Enciclopedia Ilustrată Britannica, B.-Ch., Editura Litera, volumul 5
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Ion Druță - Prezentarea biografică a scriitorului pe web site-ul ASM - Academiei de Științe a Moldovei
- Moldova org - Articol dedicat scriitorului cu ocazia împlinirii vârstei de 85 de ani
- Eseul Incomodul Druță - pe web site-ul Editurii Cartier, eseu de Gheorghe Erizanu
- Scriitorul Ion Drușă se adresează cititorilor în ziua aniversării de 90 de ani (în rusă)
- Boris Runin: Compania de scriitori (în rusă)
- Zilele culturii moldovenești în Israel (în rusă)
- Ion Druță